James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Oh, salut, Genny! Iartă-mă, eram la un milion de kilometri. Se ridică. Cred... cred că
Avisyardul ăsta m-a pus pe gânduri.
Ochii lui Genny se măriră.
- O, un telex Avisyard? Nu cumva a căzut vreo pasăre?
- Nu, slavă Domnului! Doar IH, din nou cu vechile lor şmecherii.
- Ah, slavă Domnului! spuse Genny vizibil uşurată. Era îmbrăcată cu un palton şi cu o
pălărie cochetă pe cap. Valiza mare se afla în biroul celălalt unde aşteptau Nogger Lane şi Charlie
Petikin.
- Ei bine, Andy, spuse, ar trebui să plecăm, dacă nu cumva vrei să-l contrazici pe domnul
McIver! Sunt gata, ca întotdeauna.
- Haide, Gen, nu-i nevoie să...
McIver se opri, în timp ce ea ridică imperios o mână.
- Andy, rosti ea dulce, te rog spune-i domnului McIver că e război.
- Gen, o să...
- E război, pentru Dumnezeu!
Îi făcu poruncitoare semn lui Nogger Lane să plece de lângă valiza ei. O ridică, clătinânduse
puţin sub greutatea ei şi ieşi val-vârtej afară cu un şi mai imperios "Pot să-mi duc singură valiza,
vă mulţumesc foarte mult!"
În urma ei rămase un mare gol. McIver oftă. Nogger Lane se stăpânise cu greu să nu
izbucnească în râs. Gavallan şi Charlie Petikin îşi ziseră că ar fi mai bine să nu comenteze.
- Ei, ăăă... nu-i nevoie să ne conduci, Charlie, spuse Gavallan cam nepoliticos.
- Aş vrea, totuşi, dacă nu deranjez, răspunse Petikin fără să vrea de fapt, însă McIver îl
rugase între patru ochi să-1 sprijine în cursul discuţiei cu Genny.
- Ai o pălărie nostimă, Genny! îi spusese imediat după deliciosul mic dejun cu Paula.
Genny îi zâmbise dulce.
- Nu-ncerca să mă-nmoi, Charlie Petikin, sau o încasezi şi tu! Cunosc eu bărbaţii! De fapt,
mi s-a cam acrit, zău!
Gavallan îşi puse scurta, luă telexul şi-l îndesă în buzunar.
- De fapt, Charlie, spuse şi o parte a îngrijorării sale deveni evidentă acum, dacă nu te
deranjează, aş vrea mai degrabă să n-o faci! N-am terminat încă de discutat unele lucruri cu Mac!
- Sigur, sigur!
Petikin întinse mâna, ascunzându-şi bucuria. Faptul că nu pleca la aeroport îi dădea putinţa
să beneficieze de nişte ore suplimentare, singur, cu Paula. "Paula, puişorule", îi zicea de la acel mic
dejun, deşi ea era brunetă şi în plină maturitate. Lui McIver îi spuse:
- Ne vedem acasă!
- De ce n-aştepţi aici - vreau să contactez toate bazele imediat ce se-ntunecă şi ne putem
întoarce împreună. Aş vrea să rămâi pe baricade. Nogger, tu poţi s-o ştergi!
Nogger Lane se lumină la faţă şi Petikin înjură în sinea lui.
McIver se aşeză la volan, Gavallan lângă el si Genny în spate.
- Mac, hai să vorbim despre Iran.
Trecură în revistă variantele lor. De fiecare dată ajungeau iarăşi la aceeaşi concluzie
întunecată. Trebuiau să spere că situaţia avea să revină la normal, băncile să se redeschidă, că aveau
să primească banii care li se datorau şi care se aflau acolo, că firma lor mixtă avea să fie scutită de
necazuri şi că nu mai aveau să se ivească probleme.
- Trebuie, n-ai ce face, trebuie s-o ţii aşa, Mac! Câtă vreme putem să lucrăm, va trebui să
continui, oricare ar fi problemele.
McIver era la fel de grav.
- Ştiu, dar cum să mă descurc fără bani? Şi cum rămâne cu ratele?
- Cumva, îţi fac eu rost de bani pentru asta. Am să aduc cash de la Londra peste o
săptămână. Pot s-aduc cu avionul banii tăi şi piese pentru câteva luni încă. S-ar putea chiar să fac
acelaşi lucru cu X63 dacă pot să rearanjez plăţile, dar... ei, nu mă gândisem c-o să pierdem atâtea
contracte în favoarea IH. Poate o să pot căpăta câteva dintre ele înapoi. Oricum o fi, treaba sencurca
o vreme, dar nu-ţi face griji. Sper din tot sufletul ca Johnny să ajungă; trebuie neapărat sajung
acasă acum, sunt atât de multe ele făcut.
277