James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Teheran; ora 4,17 după-amiază. Amândoi bărbaţii priveau nemişcaţi, încordaţi şi nervoşi
aparatul telex din biroul S-G aflat la ultimul etaj.
- Dă-i drumul, pentru Dumnezeu! murmură McIver şi aruncă din nou o privire iute pe ceas.
Avionul trebuia să sosească la cinci treizeci.
- Va trebui să plecăm în curând, Andy. Niciodată nu ştii cum e cu circulaţia.
Gavallan se legăna absent într-un vechi balansoar ce scârţâia pe la încheieturi.
- Da, dar Genny n-a ajuns încă.
- Imediat ce soseşte, plecăm şi noi. În cel mai rău caz pot să chem Aberdeenul de la Al
Shargaz.
- Dacă Johnny Hogg trece prin zona Kish şi Isfahan şi aprobarea rămâne în vigoare la
Teheran.
- De data asta o să sosească! Am o presimţire că mullahul nostru Tehrani vrea într-adevăr
ochelari noi. Sper din tot sufletul că Johnny i-a adus.
- Şi eu.
Era prima zi în care komitehul îngăduise vreunui străin să se întoarcă în clădire. Cea mai
mare parte, a dimineţii fusese petrecută curăţând şi pornind generatorul care, desigur, rămăsese fără
combustibil. Aproape imediat telexul începuse să clănţăne, trezindu-se la viaţă: "Urgent! Vă rugăm
confirmaţi că telexul funcţionează şi informaţi pe domnul McIver că am un mesaj Avisyard pentru
şefu'. E încă în Teheran?" Telexul era de la Elisabeth Ch'ang, din Aberdeen. Avisyard era codul
companiei, rareori folosit, însemnând un mesaj strict secret, doar pentru McIver, care trebuia să fie
prezent personal la aparat. Îi trebuiseră trei încercări ca să contacteze Aberdeenul.
- Până acum n-am pierdut nici o pasăre, spuse Gavallan ca un fel de rugăciune interioară.
- Şi eu mă gândeam la asta. McIver îşi mişcă umerii.
- Ai vreo idee ce-ar putea să merite un Avisyard?
- Nu.
Gavallan îşi ascunse tristeţea, gândindu-se la adevăratul Avisyard, castelul Avisyard unde-şi
petrecuse atâţia ani fericiţi cu Kathy, care sugerase codul. Nu te gândi la Kathy acum. Nu acum!
- Urăsc afurisitele astea de telexuri, întotdeauna încurcă treburile, spunea McIver.
Îşi simţea stomacul arzând, în cea mai mare parte din pricina scandalului pe care i-l făcuse
cu o noapte în urmă Genny, când insistase ca ea să se urce în avionul de astăzi şi totodată şi pentru
că nu primise încă nici o veste de la Lochart. Pe lângă asta, din nou nici unul dintre salariaţii
iranieni al biroului nu se prezentase la lucru, în afara piloţilor care sosiseră în dimineaţa aceea.
McIver îi trimisese pe toţi înapoi, cu excepţia lui Petikin, pe care îl păstrase de serviciu.
Nogger Lane trecuse pe acolo în jurul prânzului, raportând că zborul său cu mullahul
Tehrani, şase Gărzi Verzi şi cinci femei decursese bine.
- Cred că prietenul nostru mullahul mai vrea un zbor mâine. Te aşteaptă la cinci şi un sfert
fix la aeroport.
- E-n regulă, Nogger. Schimbă-l pe Charlie.
- Haide, Mac, bătrâne, am lucrat din greu toată ziua, peste normă, şi Paula e încă în oraş!
- O ştiu prea bine, bătrâne, şi după cum se prezintă lucrurile, o să fie aici toată săptămâna. Îl
înlocuieşti pe Charlie, îţi aşezi codiţa fierbinte pe scăunel, aduci toate registrele de zbor la zi, şi dacă
mai scoţi un cuvânt te mut la dracu-n praznic în Nigeria!
Şi se puseseră pe aşteptat, ştiind prea bine că telexurile trebuiau să treacă o parte a drumului
lor prin liniile telefonice obişnuite.
- Al dracului de multe fire de-aici până la Aberdeen! mârâi McIver.
Gavallan repetă:
- Imediat ce soseşte Genny, plecăm! O să m-asigur că e-n siguranţă în Al Shargaz înainte de
a pleca spre casă. Ai dreptul să ceri asta.
- Ştiu, şi eu şi tu şi tot Iranul ştie, da' ea se pare că n-a aflat încă.
- Femeile! spuse Gavallan diplomatic. Mai pot face şi altceva?
- Nu cred. Faptul că i-ai stors puţin pe cei doi parteneri care ne-au rămas a însemnat tare
mult.
Gavallan dăduse de ei: Mohammed Siamanki şi Turiz Bakhtiar - un nume comun în Iran
printre cei bogaţi şi puternici din numerosul trib Bakhtiar, în care fostul prim-ministru era unul
271