James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- O grămadă de istorisit, Rudi, spuse Lochart. O grămadă! Dar sunt rupt. Am mare nevoie de
nişte ceai şi de ceva somn. Okay?
- Desigur! Rudi îi zâmbi larg. Desigur! Haide! Am să deschid ultima şi cea mai secretă sticlă
de whisky, cea pe care mă prefăceam chiar faţă de mine însumi că n-o am şi o să....
Atunci observă starea prietenului său şi zâmbetul îi dispăru.
- Ce dracu' ţi s-a-ntâmplat? Arăţi de parc-ai fi fost târât prin tufişuri!
Observă imperceptibila mişcare din ochi a lui Lochart către gărzile care stăteau în apropiere,
ascultând .
- Nimic, Rudi. Absolut nimic. Mai întâi o baie. Da?
- Sigur... Da, desigur. Tu... ăăă... poţi să foloseşti rulota mea.
Deosebit de tulburat, porni alături de Lochart către aeroport. Nu-l văzuse niciodată atât de
bătrân şi de încet. Părea tulburat, de parcă ar fi avut o aterizare forţată. Lângă hangar îl zări pe
Yemeni iscodindu-i pe fereastra biroului.
Powler Joines şi celălalt mecanic se opriseră din lucru şi porniseră către ei. Atunci, la
capătul celălalt al bazei, îl văzu pe Hushang ieşind pe scările rulotei sale şi capul păru să-i
explodeze.
- O, Christoase, spuse rămânând cu gura căscată. Nu HBC!
Lochart se opri brusc, culorile dispărându-i din obraji.
- Cum dracu' ai aflat de asta?
- Da' a zis că HBC a fost doborât! Doborât! Cum ai scăpat? Cum?
- Doborât?
Lochart se cutremură.
- Iisuse! Cine, cine a spus asta?
Reflexele îl ajutară pe Rudi şi, fără să pară un gest anume, întoarse spatele către Hushang.
"Ofiţerul iranian din uşă. Nu te uita, pentru Dumnezeu! El a condus patrula de interceptare - F14. El
i-a doborât."
Îşi puse un zâmbet îngheţat pe faţă, îl înşfacă pe Lochart de mână şi, din nou încercând să nu
se trădeze, îl trase cu forţa către cea mai apropiată rulotă.
- Poţi să te culci în rulota lui John Tyrer, spuse cu jovialitate forţată şi în clipa în care
închise uşa în spatele lui îi şopti grăbit: Hushang a spus c-a doborât HBC lângă graniţa irakiană,
înainte de apus, ieri. L-a distrus complet. Cum ai scăpat, cine era la bord? Repede! Spune-mi ce s-antâmplat,
repede!
- Eu... n-am zburat pe ultima bucată. Nu eram în el, spuse Lochart, încercând să-şi pună
mintea în funcţiune şi păstrând la rândul său glasul coborât, pentru că pereţii rulotei erau foarte
subţiri. M-au lăsat la Barajul Dez. Am venit pe jos.
- Barajul Dez? Ce dracu' făceai acolo? Cin' te-a lăsat?
Lochart şovăi. Totul se întâmpla atât de repede...
- Nu ştiu dacă ar trebui... ar trebui să....
- Pentru Dumnezeu, au venit după HBC! Trebuie să facem ceva, repede! Cine-l pilota? Cine
era la bord?
-Toţi iranieni fugind din Iran. Toţi piloţi din Isfahan. Generalul Seladi, colonei şi maiori din
Isfahan, nu le ştiu numele, generalul Valik şi soţia şi ... Lochart se căzni să rostească... Şi cei doi
copii.
Rudi era uluit. Auzise despre Annoush şi cei doi copii şi-l întâlnise pe Valik de câteva ori.
- Asta-i groaznic! Groaznic! Ce dracu' o să le zic?
- Ce? Despre ce?
Cuvintele se rostogoliră singure.
- Maiorul Qazani şi Hushang - au venit abia acum o juma' de oră. Maiorul abia a plecat, da'
mi s-a ordonat să-1 găsesc pe HBC, unde are baza şi cine era la bord. Mi s-a ordonat să chem
Kowiss-ul şi să aflu şi Hushang o să asculte şi nu-i un prost. Nu e prost deloc. Şi e sigur că a văzut
semnele S-G mai înainte de a-l face bucăţele. Kowiss-ul o să trebuiască să spună ca-i pasărea
noastră, aşa c-o să cheme Teheranul şi cu asta s-a sfârşit.
Lochart se aşeză prostit pe una dintre cuşete.
- I-am prevenit! I-am prevenit să aştepte pân' la lăsarea nopţii! Ce dracu' am să fac?
269