James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Interfonul bazei sună. Ridică receptorul şi nu observă privirea pe care şi-o aruncară cei doi
piloţi. Era Fowler Joines, mecanicul şef.
- Alo, e-n regulă?
- Da, mulţumesc, fii fără grijă.
- Dacă ai nevoie de ajutor, amice, sosim în fugă. Telefonul se închise. Se întoarse către
maior, simţindu-se ceva mai bine.
De când îl înfruntase pe Zataki, toţi oamenii săi şi piloţii îl tratau de parcă era însuşi Boierul
Gavallan; iar de ieri, de când fuseseră respinşi fedainii, chiar şi komitehul Gărzilor Verzi se purta
foarte respectuos cu el - toţi, cu excepţia administratorului bazei, Yemeni, care tot mai încerca să-i
facă zile fripte.
- Dezful e la limita extremă, în zbor dus. Odată am zburat...
Se opri. Era cât pe-aci să spună "odată am zburat cu supervizorul de zonă până la
Kermanshah". Dar atunci, amintirea felului brutal şi ilogic în care fusese ucis Boss Kyabi se trezi şi
din nou simţi că-l cuprinde greaţa. Văzu că maiorul şi Hushang îl priveau lung.
- Iertaţi-mă. Vroiam să spun, domnule maior, odată am avut un zbor până la Kermanshah.
Cu realimentare, după cum ştiţi, suntem foarte mobili.
- Da, căpitane Lutz, da, ştim.
Maiorul strivi mucul ţigării şi aprinse alta.
- Primul ministru Bazargan, desigur cu aprobarea prealabilă a Ayatolahului Khomeini,
adăugă el precaut, neavând încredere în Abbasi sau în Gărzile Verzi, care ar fi putut şi ele pe ascuns
să înţeleagă engleza, a emis ordine stricte în privinţa tuturor aparatelor de zbor din Iran, în special a
elicopterelor. Acum o să chemăm Kowiss-ul.
Intrară în încăperea emiţătorului. Yemeni începu imediat să protesteze că nu poate să aprobe
legătura fără îngăduinţa komitehului local - în care el se numise membru, ca singurul care putea să
scrie şi să citească. Unul dintre cei din Gărzile Verzi se pregăti să plece să-i convoace, dar maiorul
îl dădu la o parte pe Yemeni şi obţinu ce voia.
Kowiss-ul nu răspunse chemărilor lor.
- Voia lui Allah!
- O să fie mai bine după apusul soarelui, aga! spuse operatorul radio Jahad, în farsi.
- Da, mulţumesc.
- Ce vă trebuie, aga, spuse Yemeni, grosolan, detestând pe cei ce-i încălcaseră atribuţiile, iar
uniformele Şahului aproape scoţându-l din minţi. O să fac eu pentru domniile voastre.
- N-am nevoie de tine pentru nimic, fiu de căţea! se răsti maiorul furios şi toată lumea
tresări, iar Yemeni înţepeni de spaimă. Dacă-mi faci necazuri, am să te târăsc în faţa tribunalului
nostru pentru amestec în treburile primului ministru şi ale lui Khomeini. Ieşi afară!
Yemeni dispăru.
Gărzile Verzi râseră şi unul dintre ei spuse:
- Să-i sparg capul, aga?
- Nu, nu, mulţumesc. Nu-i mai important decât o muscă pe balega unei cămile.
Trase din ţigară învăluindu-se de fum, după care privi gânditor către Rudi. Veştile despre
cum îl salvase acest german pe Zataki, cel mai important comandant al Gărzilor Revoluţionare din
zonă, ajunseseră până la baza aeriană.
Se ridică şi se duse la fereastră. Afară se vedea maşina lui şi steagul verde al lui Khomeini şi
Gărzile Verzi pierzându-şi vremea prin preajmă.
Gunoaie, îşi zise. Fii de căţea. Toţi! N-am scăpat de stăpânirea şi influenţa americanilor şi
nu am ajutat la alungarea Şahului ca să lăsăm frânele vieţilor noastre şi minunatele noastre palate
unor păduchioşi, oricât de viteji ar fi unii dintre ei.
- Aştepţi aici, Hushang! Am să las două gărzi cu tine! Aşteaptă aici şi ia legătura cu ajutorul
lor. Am să trimit maşina după tine.
- Am înţeles!
Aruncându-i din nou o privire dură lui Rudi, maiorul spuse în englezeşte:
- Vreau să ştiu daca HBC este un elicopter S-G, care-i este baza şi cum a ajuns în zona asta
şi cine era la bord.
Dădu ordinele necesare şi plecă într-un vârtej de praf.
266