James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Mac? Christoase, cum de-ai nimerit? E minunat să te-aud! Am un tip care formează
întruna zece ore pe zi numerele tale - de la birou, de la apartament... Ce face Genny? Cum ai reuşit
să suni?
- Noneul, Andy. Sunt acasă. Ar fi bine să fim scurţi, în caz că se-ntrerupe iar.
Îi istorisi cele spuse de Talbot. Trebuia să fie foarte prudent, pentru că umbla zvonul că
SAVAK, poliţia secretă iraniană, ascultă deseori convorbirile telefonice, în special ale străinilor.
În ultimii doi ani întrase în rutină pentru membrii companiei să presupună că cineva le
ascultă convorbirile - SAVAK, CIA, MI5, KGB, oricine.
Urmă un moment de tăcere.
- Mai întâi ascultă-i pe cei de la ambasadă şi scoate afară toţi membrii familiilor. Previne
Ambasada Finlandeză pentru paşaportul lui Azadeh. Spune-i lui Tom Lochart s-o expedieze pe
Şeherezada - l-am pus acum două săptămâni să ceară un permis, în caz că se-ntâmplă ceva. Are
nişte scrisori pentru tine, că veni vorba.
Lui McIver îi bătu inima mai repede.
- Bun. O să ajungă aici mâine.
- Am să iau legătura cu BA să văd dacă pot să-i asigur un loc. Pentru orice eventualitate o să
trimit şi reactorul companiei. E planificat să zboare mâine la Teheran. Daca ai vreo problemă cu
BA, trimite toate familiile şi ce mai e cu el, începând de mâine. Teheran e încă deschis, nu?
- Azi era, spuse prudent McIver.
Îl auzi pe Gavallan spunând la fel de încordat:
- Autorităţile, slavă domnului, au totul sub control.
- Da.
- Mac, ce îmi recomanzi în privinţa personalului iranian?
McIver trase adânc aer în piept.
- Status-quo!
- Bun. Pe-aici, până la cele mai înalte nivele, sunt indicaţii că în curând lucrurile or să
reintre în normal. E onoarea noastră în joc, şi viitorul! Ascultă, Mac, zvonul despre Guerney s-a
adeverit.
McIver zâmbi abia perceptibil.
- Eşti sigur?
- Da. Cu câteva minute în urmă mi-a sosit un telex de la Iran Oil, confirmând că o să primim
toate contractele Guerney de la Kharg, Kowiss, Zagros şi Lengeh, pentru început, în aparenţă,
ordinul a venit foarte de sus şi a trebuit să contribui cu un peşcheş generos la fondul ungătorilor.
După străvechiul obicei iranian, peşcheşul se dădea înainte pentru o favoare care ar fi putut
fi acordată. Acelaşi străvechi obicei stipula că orice oficialitate avea dreptul să păstreze peşcheşul
ce i se dăduse în timp ce-şi exercita funcţia. Din ce altceva ar fi putut trăi?
- Da' lasă asta! O să ne cuadruplăm profiturile în Iran, băiete!
- Asta-i minunat, Andy!
- Şi asta nu-i tot, Mac. Am comandat încă douăzeci de 212 şi astăzi am confirmat comanda
pentru şase X 63.
- E o grozăvie! Christoase, Andy, asta-i fantastic! Da' nu sari peste cal?
- Iranul ar putea să treacă prin... hm, dificultăţi temporare, dar restul lumii n-are somn tot
căutând alte surse de petrol. Yankeii sunt uzi în chiloţi, băieţaş! Vocea îşi schimbă tonul. Am
aprobat şi o altă înţelegere cu ExTex, pentru nişte contracte în Nigeria, Arabia Saudită si Borneo,
altul cu All-Gulf Oil în Emirate. În Marea Nordului nu suntem decât noi, Guerney şi Imperial
Helicopters.
Imperial Helicopters era un subsidiar al lui Imperial Air, cea de-a doua linie aeriană semi
guvernamentală ce concura British Airways.
- E esenţial să păstrăm lucrurile stabile în Iran; contractele, elicopterele, piesele de schimb
pentru noile aparate. Pentru Dumnezeu, ţine-i strâns pe partenerii] noştri dragi! Ce mai fac scumpii
noştri?
- Ca de obicei.
Gavallan ştia că asta înseamnă "sunt la fel de împuţiţi".
- M-am întâlnit de curând la Londra cu generalul Javadeh.
26