James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Bakravan îşi desprinse gândurile de la Turlak.
- Nu, niciodată, şi el...
- A împrumutat bani cu dobândă?
Bakravan simţi un nod arzător în stomac. Privi ochii negri şi reci şi făcu cu greu un efort săşi
pună mintea la lucru.
- Da, dar într-o societate modernă...
- Nu spune limpede în Sfântul Coran că a împrumuta bani cu dobândă e camătă şi e împotriva
legilor lui Allah?
- Da, camătă este împotriva legilor lui Allah, dar într-o societate modernă...
- Sfântul Coran este fără greşeală, Cuvântul este limpede şi veşnic. Camăta e camătă, legea e
lege. Ochii mullahului se îngustară. Te supui legii?
- Da, da, Excelenţă! Desigur, desigur că mă supun!
- Te supui celor Cinci Stâlpi ai Islamului?
Acestea erau obligatorii pentru toţi mahomedanii: rostirea Shahadei; rugăciunea rituală, de
cinci ori pe zi; plata voluntară a Zakatei, zeciuia la anuală; postul din zori şi până la apus în timpul
lunii sfinte a Ramadanului; şi ultima, Hajjui - călătoria rituală la Mecca, o dată în viaţă.
- Da, da, mă supun - doar că... doar că, ultima... eu... n-am făcut încă pelerinajul la Mecca,
nu încă!
- De ce nu? întrebă tânărul cu obrajii spuziţi. Ai mai mulţi bani decât muşte pe-o balegă. Cu
banii tăi, ai putea pleca cu orice maşină zburătoare, cu oricare! De ce nu?
- Sănătatea mea... spuse Bakravan păstrându-şi privirile plecate şi rugându-se ca minciuna să
sune convingător. Inima... Inima mea e slabă.
- Când ai fost ultima dată la moschee? întrebă mullahul.
- Joi... Joia trecută. La moscheea din bazar.
Era adevărat, fusese acolo, deşi nu ca să se roage, ci pentru o întâlnire de afaceri.
- Acest Paknouri cinsteşte şi el cei Cinci Stâlpi ca un drept credincios? întrebă unul dintre
tineri.
- Eu... eu cred... că da.
- Toată lumea ştie că n-o face, e bine ştiut c-a fost un sprijinitor al Şahului. Ei?!
- E un patriot, un patriot care a susţinut cu bani Revoluţia şi pe Ayatolahul Khomeini, Allah
să-1 binecuvânteze, i-a susţinut cu bani pe mullahi, în decursul anilor...
- Dar vorbeşte americăneşte şi a lucrat pentru americani şi pentru Şah, ajutându-i să ne
exploateze şi să ne fure bogăţia noastră din subsol, nu-i aşa?
- El... el a fost un patriot care... a lucrat cu străinii pentru binele Iranului...
- Când Şahul Satan a format ilegal un partid, Paknouri s-a alăturat acestuia, servindu-l pe
Şah ca deputat în Majlis, nu-i aşa? întrebă mullahul.
- A fast deputat... da, răspunse Bakravan, dar a lucrat pentru...
- Ca deputat a votat pentru aşa-numita Revoluţie Albă a Şahului, care a luat pământul
moscheilor, a decretat egalitatea femeilor, a înfiinţat tribunale civile şi şcoli de stat, împotriva
poruncilor Sfântului Coran.
Sigur că a votat pentru asta, ar fi vrut Bakravan să strige, simţind sudoarea scurgându-i-se pe
obraji şi pe ceafă. Sigur, am votat cu toţii pentru aşa ceva! N-a votat întreaga populaţie, în număr
covârşitor, pentru asta, ba chiar mulţi ayatolahi şi mullahi! Nu controla Şahul guvernul, poliţia,
jandarmeria, poliţia secretă, armata? Şi nu stăpânea cea mai mare parte a pământului? Şahul era
atotputernic, blestemat fie el! îşi zise, abia stăpânindu-şi furia. Blestemat fie el şi Revoluţia lui Albă
din '63, cu care a început toată putreziciunea, i-a scos din minţi pe mullahi şi continuă să ne macine
cu toate reformele sale moderne, care sunt direct răspunzătoare pentru ridicarea acestui obscur pe
atunci ayatolah Khomeini, ca figură Proeminentă. Nu i-am avertizat de o mie de ori noi, negustorii
din bazar, pe sfetnicii Şahului? De parcă oricare dintre reforme a însemnat cine ştie ce. De parcă
oricare dintre reforme...
- Da sau nu?
Îşi ieşi brusc din reverie şi se blestemă. Concentrează-te, îşi zise cuprins de panică. Bestia
asta de fiu de căţea leproasă încearcă să te prindă în cursă. Ce-a întrebat?! Ai grijă, e viata ta în joc,
ai grijă! A, da, revoluţia Albă.
258