James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
ece, se promitea o zi minunată, deosebită, fără smog. Aerul era proaspăt şi curat, ca prevestind o schimbare. Un vânt blând destrăma fumul ce se ridica din resturile automobilelor care mai ardeau încă şi de pe baricadele pe care, în noaptea ce trecuse, se ciocniseră Gărzile Verzi, acum legale, cu loialiştii şi cei de stânga, amestecaţi cu poliţişti suspecţi şi militari, acum în afara legii, ca şi fumul de la nenumăratele focuri la care se încălzeau sau găteau milioane de locuitori ai Teheranului. Cei câţiva pietoni care treceau pe lângă zidurile şi poarta uriaşă, spartă şi smulsă din balamale a închisorii şi pe lângă Gărzile Verzi care trândăveau acolo, îşi fereau ochii şi grăbeau pasul. Circulaţia era rară. Alt camion încărcat cu gărzi şi prizonieri frână, oprindu-se pentru scurta vreme la poartă pentru a fi cercetat. Baricada temporară se deschise ș i se închise din nou. Dinăuntrul zidurilor se auzi o rafală bruscă de arme de foc. Afară, gărzile Verzi căscară şi se întinseră. Odată cu soarele, din înaltul minaretelor se auziră chemările muezinilor, cele mai multe dintre ele înregistrate pe casete şi trimise în cele patru zări de difuzoare. Şi, ca ori e câte ori se auzea chemarea, credincioşii se întrerupeau din ceea ce aveau de făcut, se întorceau cu faţa spre Mecca îngenuncheau pentru prima rugăciune. Jared Bakravan oprise maşina chiar la capătul drumului. Acum era îngenuncheat şi se ruga alături de şoferul său şi de ceilalţi. Petrecuse cea mai mare parte a nopţii încercând să dea de cei mai importanţi dintre prietenii şi aliaţii săi. Ştirea arestării şi interogării ilegale a lui Paknouri străbătuse bazarul. Toată lumea fusese cuprinsă pe dată de mânie, dar nimeni nu pornise să organizeze miile de oameni într-un protest sau o grevă sau să-i îndemne să închidă bazarul. Primise o mulţime de sfaturi: să înainteze un protest lui Khomeini însuşi, primului ministru Bazargan personal, să nu apară în faţa tribunalului, să apară, dar să refuze să răspundă oricăror întrebări, să se prezinte şi să răspundă la unele întrebări, să se prezinte şi să răspundă la toate întrebările. "Facă-se voia lui Allah", dar nimeni nu se oferise să meargă cu el, nici chiar cel mai bun prieten al său şi unul dintre cei mai importanţi avocaţi din Teheran, care jurase că era mult mai important pentru el să se întâlnească cu judecătorii Curţii Supreme în această problemă. Nimeni nu se oferise, cu excepţia soţiei, fiului şi celor trei fiice ale sale, care se rugau pe covoraşele lor de rugăciune, în spatele lui. Isprăvi rugăciunea şi se ridică tremurând. Imediat şoferul începu să strângă covoraşele. Jared se înfiora. Dimineaţă se îmbrăcase cu grijă şi purta un pardesiu gros, costum şi o căciulă de astrahan şi nici o bijuterie. - De aici... de aici merg pe jos, spuse. - Nu, Jared, începu soţia lui înlăcrimată, abia luând în seamă zgomotele îndepărtate de mitralieră. Sigur că e mult mai bine să soseşti aşa cum se cuvine unui conducător. Nu eşti tu cel mai important bazaari din Teheran? Nu s-ar potrivi rangului tău să mergi pe jos. - Da, da, ai dreptate. Se aşeză pe bancheta din spate. Aveau un Mercedes mare, albastru, nou şi bine întreţinut. Soţia lui, o matroană dolofană, cu fardul brăzdat de lacrimi, îşi ascunsese coafura scumpă sub un chador care-i acoperea şi blana de nurcă. Se aşeză lângă el, agăţându-i-se de braţ. Meshang, fiul său, era la fel de înlăcrimat ca şi fiicele sale, Şeherezada printre ele, toate purtând chador. - Da... da, ai dreptate. Allah să-i blesteme pe revoluţionarii ăştia. - Nu te-ngrijora, tată, spuse Şeherezada, Allah o să te apere. Gărzile Revoluţionare nu fac decât să respecte poruncile Imamului, iar imamul nu face decât să urmeze poruncile lui Allah. Vocea ei suna atât de încrezătoare, atât de sigură, dar ea părea atât de deprimată, încât Bakravan uită să-i atragă atenţia să nu-l numească pe Khomeini imam. - Da, îi răspunse, sigur că totul e o greşeală. - Ali Kia a jurat pe Coran că primul ministru Bazargan va opri tot balamucul ăsta, spuse soţia lui. A jurat că o să se ducă la el azi-noapte. Ordinul e probabil deja aici. Noaptea trecută îi spusese lui Ali Kia că fără Paknouri nu putea fi vorba de vreun împrumut, că el însuşi era frământat de grija că bazarul avea să se revolte şi că toate sursele de finanţare ale guvernului, ale lui Khomeini, ale moscheilor şi chiar ale lui Ali Kia personal vor fi tăiate. - Ali n-o să dea greş, spuse el întunecat. Nu îndrăzneşte. Ştiu prea multe despre ei toţi. Maşina se opri în faţa porţii principale. Gărzile Verzi se holbară un timp la ea. Jared Bakravan îşi adună curajul. - N-o să întârzii mult. 254
- Allah să te apere! Te-aşteptam aici, te aşteptăm. Soţia lui îl sărută şi ceilalţi o imitară, urmară alte lacrimi, apoi se trezi stând în faţa santinelelor. - Salaam! Sunt chemat martor la tribunalul mullahului Ali'allah Uwari. Comandantul gărzilor luă hârtia, se uită la ea ţinând-o cu susul în jos şi o dădu unuia dintre ceilalţi, care ştia să citească. - E din bazar, spuse celălalt tânăr - Jared Bakravan. Comandantul ridică din umeri. - Arată-i unde să meargă. Celălalt îl conduse pe poarta năruită. Bakravan îl urmă şi când bariera se închise în spatele lui, cea mai mare parte din încrederea lui dispăru. Mica curte dintre ziduri ș i clădirea principală podită cu pământ bătătorit era umedă şi sumbră. Aerul puț ea. Către est zări sute de bărbaţi stând în picioare sau zăcând întinşi pe jos, înghesuiţi unul în celălalt, tremurând mizerabil de frig. Cei mai mulţi purtau uniforme. Ofiţeri. Către vest, curtea era goală. În faţa lui se afla o poartă înaltă, ferecată în fier, care se dădu de perete ca să-l lase să treacă. În anticameră găsi duzini de alţi oameni obosiţi şi înspăimântaţi, aşezaţi în rânduri pe bănci sau stând în picioare sau pur şi simplu aşezaţi direct pe podea, câţiva ofiţeri în uniformă, ba chiar şi un colonel. Pe câţiva îi recunoscu: importanţi oameni de afaceri, favoriţi de la Curte, directori de societăţi, deputaţi, dar pe nici unul nu-l cunoştea îndeaproape. Câţiva îl recunoscură. Se auziră şoapte agitate. - Grăbeşte-te, spuse nervos gardianul. Era un tânăr ciupit de vărsat şi-şi croi drum cu coatele până la măsuţa la care stătea un funcţionar agasat. - A mai venit unul pentru Excelenţa Sa, mullahul Uwari. Funcţionarul primi hârtia şi-i făcu un semn lui Bakravan. - Stai pe undeva. O să te cheme când o să fie nevoie de tine. - Salaam, Excelenţă! spuse Bakravan cutremurat de grosolănia omului. Când o să se întâmple asta? Trebuia să fiu aici imediat după... - Când o vrea Allah. O să te cheme când o să aibă nevoie de tine, răspunse omul, îndepărtându-l cu o mişcare a mâinii. - Dar eu sunt Jared Bakravan din bazar şi... - Ştiu să citesc, aga, spuse omul şi mai obraznic. Când o să fie nevoie, o să te cheme. Acum Iranul este un Stat Islamic cu o singură lege pentru toţi, nu una pentru bogaţi şi alta pentru săraci. Bakravan fu îmbrâncit într-o parte de alţi oameni spre erau împinşi către funcţionar. Tremurând de furie, îşi croi drum către perete. Într-o parte, un bărbat îşi făcea nevoile într-o găleată deja plină până la buză, urina revărsându-se pe podea. O mulţime de ochi îl urmăreau pe Bakravan. câţiva inşi mormăiră: - Pacea lui Allah cu tine! Încăperea putea cumplit. Îşi simţea inima bătând gata-gata să-i iasă din piept. Cineva îi făcu loc pe o bancă și se aşeză recunoscător. - Allah să vă binecuvânteze, Excelenţelor! - Şi pe domnia ta, aga, răspunse unul dintre ei. Eşti acuzat? - Nu, nu, m-au chemat ca martor, spuse el cutremurat. - Excelenţa voastră este martor la mullahul Uwari? - Da, da, aşa e, Excelenţă. Cine e? - Un judecător. Un judecător revoluţionar, mormăi bărbatul. Era un om mărunt, trecut de cincizeci de ani, cu chipul mai ridat decât al lui Bakravan şi cu părul ciufulit. Strângea nervos din pleoape. - Nici unul dintre cei de-aici nu pare să ştie ce se întâmplă, sau de ce-au fost chemaţi, sau cine-i Uwari ăsta. Doar că e numit de Ayatolah şi judecă în numele lui. Bakravan privi în ochii omului şi văzu groaza şi se simţi şi mai descumpănit. - Excelenţa voastră este de asemenea martor? - Da, da, sunt, deşi, de ce m-au chemat pe mine, care sunt doar un diriginte de poştă, nu ştiu. - Poşta e foarte importantă. Poate că au nevoie de sfatul domniei tale. Crezi că o să ne ţină mult să aşteptăm? 255
- Page 203 and 204: - Aşteptaţi un minut, începu Ayr
- Page 205 and 206: Esvandiary, fiind că nu-i trecuse
- Page 207 and 208: Fără să-şi dea seama, apucă o
- Page 209 and 210: Ea zâmbi printre lacrimi și răma
- Page 211 and 212: - În timpul contraatacului fedaini
- Page 213 and 214: dormitoare şi încăperi separate
- Page 215 and 216: - Nu ştii niciodată, fiule, ce ar
- Page 217 and 218: - Ştiu şi ce-nseamnă asta pentru
- Page 219 and 220: - Kuweit, spuse Annoush fără să
- Page 221 and 222: În câteva minute erau în aer, î
- Page 223 and 224: în mijlocul ei. Din ele săriră G
- Page 225 and 226: producţia de petrol, sau pentru Ir
- Page 227 and 228: - EchoTangoLimaLima, mulţumesc, su
- Page 229 and 230: - Ai dreptate. Asta e. Am reuşit s
- Page 231 and 232: Ah, Israel, se gândea, în timp ce
- Page 233 and 234: - Nu trebuie să spui asta, fiule!
- Page 235 and 236: acum. N-am avut întotdeauna ciclur
- Page 237 and 238: Cu o seară în urmă, când Azadeh
- Page 239 and 240: păduri, înotând în pâraie, juc
- Page 241 and 242: - Cu siguranţă că nu se cade să
- Page 243 and 244: - Au fost pomenite multe nume, spus
- Page 245 and 246: Îl ţintui cu privirea pe tânăr,
- Page 247 and 248: Ieşi cu paşi mari. În apropierea
- Page 249 and 250: - Uite o copie a certificatului tă
- Page 251 and 252: - Iartă-mă, nu în noaptea asta.
- Page 253: - De ce nu răspunzi? zise. Ai văz
- Page 257 and 258: - Nu ştie! spuse omul cel mărunt,
- Page 259 and 260: este! - Emir Pak.... - În numele l
- Page 261 and 262: am blestemat-o că mi-a strecurat g
- Page 263 and 264: Acesta era capătul liniei. - Shira
- Page 265 and 266: Rudi şovăi, apoi se aşeză la bi
- Page 267 and 268: Hushang trimise gărzile să spună
- Page 269 and 270: - O grămadă de istorisit, Rudi, s
- Page 271 and 272: Teheran; ora 4,17 după-amiază. Am
- Page 273 and 274: arestaţi de guvernul prosovietic
- Page 275 and 276: - Nu pot, pentru Dumnezeu! Apoi, ş
- Page 277 and 278: - Oh, salut, Genny! Iartă-mă, era
- Page 279 and 280: Le luă o jumătate de oră să-i c
- Page 281 and 282: Urmă o călătorie enervantă, cu
- Page 283 and 284: - Trebuie să fi fost furat. Unde a
- Page 285 and 286: Qom, ca şi anul trecut şi cel din
- Page 287 and 288: Iran Oil avea nevoie de piloţi pre
- Page 289 and 290: am ridicat oamenii şi am şters-o.
- Page 291 and 292: - Fiţi gata să vă trântiţi pe
- Page 293 and 294: - Vor să cobori din elicopter, că
- Page 295 and 296: - Aga, îi spuse lui Nasiri, făcâ
- Page 297 and 298: Unul dintre revoluţionari lăsă a
- Page 299 and 300: - Mac are dreptate, insistase Azade
- Page 301 and 302: - Hachim n-a vrut decât să se duc
- Page 303 and 304: Respiraţia bărbatului deveni şui
- Allah să te apere! Te-aşteptam aici, te aşteptăm. Soţia lui îl sărută şi ceilalţi o imitară,<br />
urmară alte lacrimi, apoi se trezi stând în faţa santinelelor.<br />
- Salaam! Sunt chemat martor la tribunalul mullahului Ali'allah Uwari.<br />
Comandantul gărzilor luă hârtia, se uită la ea ţinând-o cu susul în jos şi o dădu unuia dintre<br />
ceilalţi, care ştia să citească.<br />
- E din bazar, spuse celălalt tânăr - Jared Bakravan.<br />
Comandantul ridică din umeri.<br />
- Arată-i unde să meargă.<br />
Celălalt îl conduse pe poarta năruită. Bakravan îl urmă şi când bariera se închise în spatele<br />
lui, cea mai mare parte din încrederea lui dispăru. Mica curte dintre ziduri ș i clădirea principală<br />
podită cu pământ bătătorit era umedă şi sumbră. Aerul puț ea. Către est zări sute de bărbaţi stând în<br />
picioare sau zăcând întinşi pe jos, înghesuiţi unul în celălalt, tremurând mizerabil de frig. Cei mai<br />
mulţi purtau uniforme. Ofiţeri. Către vest, curtea era goală. În faţa lui se afla o poartă înaltă,<br />
ferecată în fier, care se dădu de perete ca să-l lase să treacă. În anticameră găsi duzini de alţi oameni<br />
obosiţi şi înspăimântaţi, aşezaţi în rânduri pe bănci sau stând în picioare sau pur şi simplu aşezaţi<br />
direct pe podea, câţiva ofiţeri în uniformă, ba chiar şi un colonel. Pe câţiva îi recunoscu: importanţi<br />
oameni de afaceri, favoriţi de la Curte, directori de societăţi, deputaţi, dar pe nici unul nu-l cunoştea<br />
îndeaproape. Câţiva îl recunoscură. Se auziră şoapte agitate.<br />
- Grăbeşte-te, spuse nervos gardianul.<br />
Era un tânăr ciupit de vărsat şi-şi croi drum cu coatele până la măsuţa la care stătea un<br />
funcţionar agasat.<br />
- A mai venit unul pentru Excelenţa Sa, mullahul Uwari.<br />
Funcţionarul primi hârtia şi-i făcu un semn lui Bakravan.<br />
- Stai pe undeva. O să te cheme când o să fie nevoie de tine.<br />
- Salaam, Excelenţă! spuse Bakravan cutremurat de grosolănia omului. Când o să se întâmple<br />
asta? Trebuia să fiu aici imediat după...<br />
- Când o vrea Allah. O să te cheme când o să aibă nevoie de tine, răspunse omul,<br />
îndepărtându-l cu o mişcare a mâinii.<br />
- Dar eu sunt Jared Bakravan din bazar şi...<br />
- Ştiu să citesc, aga, spuse omul şi mai obraznic. Când o să fie nevoie, o să te cheme. Acum<br />
Iranul este un Stat Islamic cu o singură lege pentru toţi, nu una pentru bogaţi şi alta pentru săraci.<br />
Bakravan fu îmbrâncit într-o parte de alţi oameni spre erau împinşi către funcţionar.<br />
Tremurând de furie, îşi croi drum către perete. Într-o parte, un bărbat îşi făcea nevoile într-o găleată<br />
deja plină până la buză, urina revărsându-se pe podea. O mulţime de ochi îl urmăreau pe Bakravan.<br />
câţiva inşi mormăiră:<br />
- Pacea lui Allah cu tine!<br />
Încăperea putea cumplit. Îşi simţea inima bătând gata-gata să-i iasă din piept. Cineva îi făcu<br />
loc pe o bancă și<br />
se aşeză recunoscător.<br />
- Allah să vă binecuvânteze, Excelenţelor!<br />
- Şi pe domnia ta, aga, răspunse unul dintre ei. Eşti acuzat?<br />
- Nu, nu, m-au chemat ca martor, spuse el cutremurat.<br />
- Excelenţa voastră este martor la mullahul Uwari?<br />
- Da, da, aşa e, Excelenţă. Cine e?<br />
- Un judecător. Un judecător revoluţionar, mormăi bărbatul.<br />
Era un om mărunt, trecut de cincizeci de ani, cu chipul mai ridat decât al lui Bakravan şi cu<br />
părul ciufulit. Strângea nervos din pleoape.<br />
- Nici unul dintre cei de-aici nu pare să ştie ce se întâmplă, sau de ce-au fost chemaţi, sau<br />
cine-i Uwari ăsta. Doar că e numit de Ayatolah şi judecă în numele lui.<br />
Bakravan privi în ochii omului şi văzu groaza şi se simţi şi mai descumpănit.<br />
- Excelenţa voastră este de asemenea martor?<br />
- Da, da, sunt, deşi, de ce m-au chemat pe mine, care sunt doar un diriginte de poştă, nu ştiu.<br />
- Poşta e foarte importantă. Poate că au nevoie de sfatul domniei tale. Crezi că o să ne ţină<br />
mult să aşteptăm?<br />
255