James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

ece, se promitea o zi minunată, deosebită, fără smog. Aerul era proaspăt şi curat, ca prevestind o
schimbare. Un vânt blând destrăma fumul ce se ridica din resturile automobilelor care mai ardeau
încă şi de pe baricadele pe care, în noaptea ce trecuse, se ciocniseră Gărzile Verzi, acum legale, cu
loialiştii şi cei de stânga, amestecaţi cu poliţişti suspecţi şi militari, acum în afara legii, ca şi fumul
de la nenumăratele focuri la care se încălzeau sau găteau milioane de locuitori ai Teheranului.
Cei câţiva pietoni care treceau pe lângă zidurile şi poarta uriaşă, spartă şi smulsă din balamale
a închisorii şi pe lângă Gărzile Verzi care trândăveau acolo, îşi fereau ochii şi grăbeau pasul.
Circulaţia era rară. Alt camion încărcat cu gărzi şi prizonieri frână, oprindu-se pentru scurta vreme
la poartă pentru a fi cercetat. Baricada temporară se deschise ș i se închise din nou. Dinăuntrul
zidurilor se auzi o rafală bruscă de arme de foc. Afară, gărzile Verzi căscară şi se întinseră.
Odată cu soarele, din înaltul minaretelor se auziră chemările muezinilor, cele mai multe
dintre ele înregistrate pe casete şi trimise în cele patru zări de difuzoare. Şi, ca ori e câte ori se auzea
chemarea, credincioşii se întrerupeau din ceea ce aveau de făcut, se întorceau cu faţa spre Mecca
îngenuncheau pentru prima rugăciune.
Jared Bakravan oprise maşina chiar la capătul drumului. Acum era îngenuncheat şi se ruga
alături de şoferul său şi de ceilalţi. Petrecuse cea mai mare parte a nopţii încercând să dea de cei mai
importanţi dintre prietenii şi aliaţii săi. Ştirea arestării şi interogării ilegale a lui Paknouri străbătuse
bazarul. Toată lumea fusese cuprinsă pe dată de mânie, dar nimeni nu pornise să organizeze miile
de oameni într-un protest sau o grevă sau să-i îndemne să închidă bazarul. Primise o mulţime de
sfaturi: să înainteze un protest lui Khomeini însuşi, primului ministru Bazargan personal, să nu
apară în faţa tribunalului, să apară, dar să refuze să răspundă oricăror întrebări, să se prezinte şi să
răspundă la unele întrebări, să se prezinte şi să răspundă la toate întrebările. "Facă-se voia lui
Allah", dar nimeni nu se oferise să meargă cu el, nici chiar cel mai bun prieten al său şi unul dintre
cei mai importanţi avocaţi din Teheran, care jurase că era mult mai important pentru el să se
întâlnească cu judecătorii Curţii Supreme în această problemă. Nimeni nu se oferise, cu excepţia
soţiei, fiului şi celor trei fiice ale sale, care se rugau pe covoraşele lor de rugăciune, în spatele lui.
Isprăvi rugăciunea şi se ridică tremurând. Imediat şoferul începu să strângă covoraşele.
Jared se înfiora. Dimineaţă se îmbrăcase cu grijă şi purta un pardesiu gros, costum şi o căciulă de
astrahan şi nici o bijuterie.
- De aici... de aici merg pe jos, spuse.
- Nu, Jared, începu soţia lui înlăcrimată, abia luând în seamă zgomotele îndepărtate de
mitralieră. Sigur că e mult mai bine să soseşti aşa cum se cuvine unui conducător. Nu eşti tu cel mai
important bazaari din Teheran? Nu s-ar potrivi rangului tău să mergi pe jos.
- Da, da, ai dreptate.
Se aşeză pe bancheta din spate. Aveau un Mercedes mare, albastru, nou şi bine întreţinut.
Soţia lui, o matroană dolofană, cu fardul brăzdat de lacrimi, îşi ascunsese coafura scumpă sub un
chador care-i acoperea şi blana de nurcă.
Se aşeză lângă el, agăţându-i-se de braţ. Meshang, fiul său, era la fel de înlăcrimat ca şi
fiicele sale, Şeherezada printre ele, toate purtând chador.
- Da... da, ai dreptate. Allah să-i blesteme pe revoluţionarii ăştia.
- Nu te-ngrijora, tată, spuse Şeherezada, Allah o să te apere. Gărzile Revoluţionare nu fac
decât să respecte poruncile Imamului, iar imamul nu face decât să urmeze poruncile lui Allah.
Vocea ei suna atât de încrezătoare, atât de sigură, dar ea părea atât de deprimată, încât
Bakravan uită să-i atragă atenţia să nu-l numească pe Khomeini imam.
- Da, îi răspunse, sigur că totul e o greşeală.
- Ali Kia a jurat pe Coran că primul ministru Bazargan va opri tot balamucul ăsta, spuse
soţia lui. A jurat că o să se ducă la el azi-noapte. Ordinul e probabil deja aici.
Noaptea trecută îi spusese lui Ali Kia că fără Paknouri nu putea fi vorba de vreun împrumut,
că el însuşi era frământat de grija că bazarul avea să se revolte şi că toate sursele de finanţare ale
guvernului, ale lui Khomeini, ale moscheilor şi chiar ale lui Ali Kia personal vor fi tăiate.
- Ali n-o să dea greş, spuse el întunecat. Nu îndrăzneşte. Ştiu prea multe despre ei toţi.
Maşina se opri în faţa porţii principale. Gărzile Verzi se holbară un timp la ea. Jared
Bakravan îşi adună curajul.
- N-o să întârzii mult.
254