James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Au fost pomenite multe nume, spuse important Kia, ascunzându-şi brusca nelinişte care-l
cuprindea de fiecare dată când se rosteau cuvintele Komitehul Revoluţionar.
Ca oricine altcineva din guvern sau din afara lui, se gândi dezgustat, n-am de fapt nici un fel
de informaţie despre componenţa lui sau când şi unde se-ntâlneşte, ci doar că pare să fi luat naştere
acum două săptămâni, în momentul în care s-a întors Khomeini în Iran şi de ieri, de când Bakhtiar
s-a dat la fund, se poartă de parcă ar fi însăşi Legea, conducând în numele lui Khomeini şi cu
autoritatea lui, punând la repezeală judecători noi, cei mai mulţi fără nici un fel de pregătire legală,
autorizând arestări, tribunale revoluţionare şi execuţii imediate, cu totul în afara legilor şi jurisprudenţei
normale. Şi împotriva Constituţiei. Arde-le-ar casele şi înghiţi-i-ar Iadul, după cum merită!
- Abia în dimineaţa asta prietenul meu, Mehdi... începu el confidenţial, apoi se opri.
Prefăcându-se că abia atunci bagă de seamă pentru prima oară personalul care încă se
înghesuia în uşă, le făcu un semn poruncitor cu mâna să plece de-acolo. Când uș a fu închisă - fără
entuziasm - îşi coborî vocea, servindu-le un zvon ca şi cum ar fi fost o informaţie confidenţială.
- Abia în dimineaţa asta, cu ăăăă... încuviinţarea noastră, s-a dus la Ayatolah şi a ameninţat
că demisionează dacă komitehul revoluţionar nu încetează să acţioneze trecând peste capul şi
autoritatea sa şi aşa i-a pus la locul lor definitiv.
- Lăudat fie Allah, spuse Paknouri foarte uşurat. N-am câştigat Revoluţia ca să îngăduim
dezordinii să ia locul poliţiei secrete, dominaţiei străine şi Şahului.
- Sigur că nu. Lăudat fie Allah că acum guvernul este în cele mai bune mâini. Dar te rog,
Excelenţă Paknouri, te rog continuă-ţi povestea chinurilor.
- Nu prea mai am multe de spus, Ali, zise Paknouri mai liniştit şi căpătând curaj, înconjurat
fiind de astfel de prieteni puternici. Eu, ăăă... am coborât să-i văd pe cei ce dăduseră buzna aşa şi leam
spus că-i o greşeală stupidă, dar capul ăla de lemn, câinele scârnav şi analfabet, tot flutura hârtia
în faţa mea, spunea că sunt arestat şi că trebuie să merg cu el. I-am spus să aştepte.... I-am spus să
aştepte şi m-am dus să iau nişte hârtii, dar nevastă-mea... soţia mi-a spus să nu mă încred în ei căci
s-ar putea să fie tudehi sau mujhadini deghizaţi sau fedaini. Am fost de acord cu ea şi am hotărât că
ar fi mai bine să vin aici, să mă consult cu tine şi cu ceilalţi.
Îndepărtă faptele reale din minte, şi anume că o rupsese la fugă în clipa în care îl auzise pe
conducătorul grupului cerând în numele Komitehului Revoluţionar şi al lui Uwari personal ca
Paknouri Zgârcitul să iasă în faţa lui Allah pentru crime împotriva lui Allah.
- Sărmanul meu prieten, spuse Bakravan, sărmanul meu prieten, cât trebuie să fi suferit!
Lasă asta acum, acum eşti în siguranţă. Rămâi aici la noapte. Ali, mâine, îndată după prima
rugăciune, du-te la biroul primului ministru şi asigurăte că problema asta e rezolvată şi nebunii ăia
pedepsiţi. Ştim cu toţii că Emir Paknouri e patriot, că el şi toţi meşterii aurari au sprijinit revoluţia şi
sunt esenţiali pentru împrumutul ăsta.
Obosit, se strădui să n-audă mulţimea de platitudini pe care Ali Kia se porni să le mormăie.
îi studie pe Paknouri. Omul avea faţa încă palidă şi părul îmbibat de sudoare. Sărmanul, prin ce şoc
trebuie să fi trecut! Ce ruşine, cu toate bogăţiile sale şi bunul renume - legat prin vărul lui Annoush,
soţia generalului Valik, de neamul Qajarilor - toată strădania mea pentru Şeherezada n-a dus la
nimic. Ce ruşine că n-a putut să zămislească copii şi să cimenteze legătura familiilor noastre! Măcar
un singur copil, pentru că atunci desigur că n-ar mai fi urmat divorţul şi necazurile mele cu străinul
Lochart. Oricât de mult ar încerca străinul ăsta să înveţe felul nostru de viaţă, n-o să reuşească
niciodată. Şi câtă cheltuială ca să poată păstra reputaţia familiei. Trebuie să vorbesc din nou cu
vărul Valik şi să aranjez din nou ca Lochart să mai primească nişte bani. Valik şi nesătuii lui
parteneri de la IHC pot foarte bine să-şi permită să facă asta pentru mine din milioanele pe care le
câştigă, cele mai multe dintre ele în valută. Ce i-ar costa?
Nimic! Cheltuielile vor fi trecute în contul lui Gavallan şi S-G. Partenerii lui îmi sunt datori
mii de favoruri, mie, care de ani de zile i i-am sfătuit cum să câştige atâta control şi atâta bogăţie cu
atât de puţin efort.
- Plăteşte-l tu pe Lochart, Jared, Excelenţă! spusese Valik obraznic ultima dată când îl
rugase. Fără îndoială că asta ţi-e obligaţia. Împărţim tot ce câştigăm, şi ce înseamnă un mărunţiş ca
ăsta pentru vărul meu favorit şi cel mai bogat bazaari din Teheran?
- Cheltuiala ar trebui să fie suportată de toţi partenerii. Îi putem folosi când vom controla
complet firma. Cu noile planuri pentru viitorul IHC, partenerii tăi vor fi mai bogaţi decât...
243