James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

dacă băncile străine vor pleca, vom fi mai bogaţi şi cu mai multă influenţă decât am fost vreodată.
Împrumutul ăsta va fi uşor de aranjat, dar Ali Kia şi guvernul lui or să asude puţin. Suntem singurii
care putem face rost de bani. Răsplata oferită nu e îndeajuns de mare, încă, nici măcar ca să
compenseze închiderea bazarului toate aceste luni. Şi-atunci care ar trebui să fie? se întrebă nespus
de satisfăcut de târguială. Poate procentul ar... Uşa se izbi de perete şi Emir Paknouri năvăli în
încăpere.
- Jared, o să mă aresteze! ţipă cu lacrimi şiroindu-i pe obraji.
- Cine? Cine să te aresteze şi pentru ce? bolborosi Bakravan. Tihna obişnuită a casei fusese
tulburată, chipurile înspăimântate ale secretarilor, funcţionarilor şi servitorilor înghesuindu-se în
deschizătura uşii.
- Pentru... pentru crime împotriva Islamului. Paknouri plângea acum de-a binelea.
- Trebuie să fie vreo greşeală, e cu neputinţă!
- Da, e imposibil, dar ei... ei au venit la mine acasă cu numele meu... acum o juma' de oră
noi...
- Cine? Spune-mi numele lor si am să le nenorocesc Părinţii! Cine-a venit?
- Ţi-am spus! Gărzile, Gărzile Revoluţionare, Gărzile Verzi, da, ei, sigur, continuă Paknouri
pe nerăsuflate, fără să bage de seamă tăcerea bruscă ce se lăsase.
Ali Kia icni şi cineva murmură:
- Allah să ne apere.
- ... Acum o juma' de oră sau cam aşa... cu numele meu pe-o bucată de hârtie... numele meu,
Emir Paknouri, starostele breslei aurarilor, care au dat milioane de riali... au venit la mine acasă
acuzându-mă, dar servitorii... şi soţia mea era acolo şi eu... Pe Allah şi profetul său, Jared, ţipă el
prăbuşind -se în genunchi, n-am comis nici o crimă - sunt unul dintre Bătrânii Bazarului, am dat
milioane şi...
Se opri brusc, zărindu-l pe Ali Kia.
- Kia, Ali Kia, Excelenţă, ştii prea bine ce-am făcut eu ca s-ajut revoluţia!
- Desigur!
Kia era alb la faţă şi inima îi bătea să-i spargă pieptul.
- Trebuie să fie vreo greşeală.
Ştia că Paknouri era un negustor cu mare influenţă în bazar, respectat, primul soţ al
Şeherezadei şi unul dintre cei mai vechi susţinători ai săi.
- Trebuie să fie o greşeală.
- Sigur că-i o greşeală!
Bakravan îşi trecu braţul în jurul sărmanului om, încercând să-l liniştească.
- Ceai proaspăt! imediat, porunci.
- Un whisky, te rog, ai un whisky? bâlbâi Paknouri. O să beau ceai după aia. N-ai un
whisky?
- Nu aici, sărmane prieten, dar sigur că e nişte vodcă. Apăru îndată. Paknouri o dădu pe gât
dintr-o înghiţitură, înecându-se puţin. Refuză un al doilea pahar, într-un minut sau două se mai
linişti şi începu din nou să istorisească ce se întâmplase.
Prima dată când bănuise că ceva nu e în regulă fusese când auzise voci puternice în holul
casei sale luxoase, aflată chiar la marginea bazarului. Se afla la etaj cu soţia, pregătindu-se pentru
cină.
- Căpetenia lor, erau cinci cu toţii, căpetenia lor flutura bucata aia de hârtie şi cerea să mă
vadă. Sigur ca servitorii nu îndrăzneau să mă tulbure sau să lase maimuţa aia sus, aşa că mai-marele
servitorilor a spus că se duce să vadă dacă-s acasă şi-a urcat. Mi-a zis că hârtia era semnată de
cineva numit Uwari, în numele Komitehului Revoluţionar. În numele lui Allah, cine-s aș tia? Cine-i
acest om, Uwari? Ai auzit vreodată de omul ăsta, Jared?
- E un nume destul de comun, răspunse Bakravan, după obiceiul iranian de-a da întotdeauna
un răspuns chiar dacă nu ştii nimic. Dumneata ai auzit ceva, Excelenţă Ali?
- După cum spui, e un nume comun. A mai pomenit omul ăsta de altcineva, Excelenţă
Paknouri?
- S-ar fi putut. Allah să ne apere! Dar cine-s ăştia, cine-i Komitehul Revoluţionar? Ali Kia,
desigur c-ar trebui să ştii...
242