James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

scrupule şi cei bogaţi reuşeau să treacă în faţa. Mulţi oficiali se îmbogăţiră, devenind şi mai lacomi
şi mai bogaţi. Apoi sosi ca o lovitură greva controlorilor de trafic, care închise complet aeroportul.
Timp de două zile, nici un avion nu ateriza şi nu decola. Mulţimile se înşiruiau plecând şi
venind. Apoi unii dintre controlorii de trafic se întoarseră la lucru, şi totul se reluă de la capăt:
zvonuri de zboruri reluate; fuga la aeroport cu copii şi bagaje, cu tot ce strânseseră de ani de zile sau
fără nici un fel de bagaj, pentru un loc sigur care nu exista de fapt; întoarcerea înapoi la Teheran,
sute de oameni aşteptând în faţa ta la coadă pentru un taxi, cele mai multe taxiuri în grevă; în cele
din urmă reveneai înapoi la hotel ca să descoperi camera ta de mult închiriată altuia, toate băncile
închise, aşa că n-aveai de tinde scoate bani ca să ungi mâinile veşnic întinse.
În cele din urmă, cei mai mulţi străini care voiau să plece, plecaseră. Cei care rămăseseră ca
să menţină afacerile în picioare, să deservească exploatările de petrol, rafinăriile, zborurile
avioanelor, centralele nucleare în construcţie, să facă să plutească tancurile petroliere şi ca să-şi
apere giganticele învestiţii, se străduiau să treacă neobservaţi, în special dacă erau americani.
Khomeini spusese: "Dacă străinul vrea să plece, lasă-l să plece. Materialismul american este
Marele Satan".
McIver apăsă mai tare telefonul de ureche, căci audiţia se înrăutăţise o clipă şi el se temuse
că legătura s-ar fi putut întrerupe.
- Da, George, ce spuneai? Talbot continuă:
- Spuneam, Duncan, că suntem aproape siguri că pân' la urmă totul o să iasă bine. Nu există
nimic în lumea asta care să poată face buba asta să plesnească de tot. O sursă neoficială spune că
există deja o înţelegere ca Şahul să abdice în favoarea fiului său, Reza - un compromis pe care îl
sprijină şi Guvernul Majestăţii Sale. Tranziţia către un guvern constituţional ar putea fi puţin
oscilantă, dar n-ai de ce să-ţi faci griji. Iartă-mă, trebuie s-o şterg. Dă-mi de ştire ce-ai hotărât!
Telefonul muri.
McIver înjură, trase de fire fără nici un sens, apoi le povesti celorlalţi cele istorisite de
Talbot. Genny zâmbi dulce:
- Nu te uita la mine, răspunsul e "nu". Sunt de ac...
- Dar, Gen, Tal...
- Sunt de acord că ceilalţi ar trebui să plece, dar aceasta rămâne. Masa e aproape gata.
Se întoarse în bucătărie şi închise uşa, întrerupând orice alte discuţii.
- Să fiu al naibii, afurisita o să plece! spuse McIver.
- Pe leafa mea pe un an că n-o s-o facă înaintea ta! Tu de ce nu pleci, pentru Dumnezeu? O
să mă-ngrijesc eu de totul.
- Nu, mulţumesc, da' nu. McIver zâmbi în semiîntuneric. De fapt, e ca şi cum am fi înapoi în
timpul războiului, nu-i aşa? În timpul afurisitului de camuflaj, n-ai de ce să-ţi faci griji. Trebuie
doar să te obişnuieşti cu asta, să ai grijă de trup şi să te supui ordinelor.
Privi un timp la Petikin, încercând să-şi închipuie baza de la Bandar-e Delam.
- Îl cunoşti pe Stanson, americanul care a fost ucis?
- Da. Tipul obişnuit de individ. Un director local al ExTex. L-am întâlnit odată. Umbla
vorba că lucra pentru CIA, da' cred că erau doar zvonuri.
McIver se încruntă la pahar. Talbot avea dreptate în privinţa unui lucru.
- Suntem al dracului de norocoşi că suntem englezi. E rău pentru yankei. Nu-i cinstit.
- Da. Dar tu i-ai acoperit pe ai noştri cât de bine ai putut.
- Sper.
Când Şahul plecase şi violenţa luase amploare peste tot în jur, McIver eliberase cărţi de
identitate britanice tuturor americanilor.
- Ar trebui să ţină, doar dacă Gărzile Verzi, poliţia sau SAVAK nu le compară cu licenţele.
După legea iraniană, toţi străinii erau obligaţi să aibă o viză valabilă, care trebuia anulată
înainte de a putea părăsi ţara, o carte de identitate care să specifice corporaţia pentru care lucrau şi,
toţi piloţii, o licenţă anuală, iraniană, de zbor. Ca o măsură suplimentară de prevedere, McIver
obţinuse cărţi de identitate eliberate şi semnate de şeful partenerilor iranieni în Teheran, generalul
Valik. Până atunci nu fuseseră probleme. McIver le spusese americanilor:
- Ar fi bine să le purtaţi la voi, ca să le puteţi arăta dacă e nevoie.
Şi dăduse ordin întregului personal să poarte fotografia lui Khomeini şi a Şahului.
24