James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

mâinile către pietonii care scoteau strigăte de bucurie. Şi totuşi, toată lumea era încordată sub
spoiala de bucurie, în special femeile înfăşurate în vălurile lor.
La un moment dat dăduseră un colţ şi zăriseră în faţa lor un grup de tineri înconjurând o
femeie cu părul negru, îmbrăcată în haine occidentale, îmbrâncind-o, strigându-i cuvinte batjocoritoare
şi insulte şi făcând gesturi obscene, câţiva dintre ei desfăcându-şi hainele şi fluturându-şi
penisul spre ea. Femeia era trecută de treizeci de ani, îmbrăcată îngrijit, cu un pardesiu scurt peste
rochie, cu picioare lungi şi părul lung adunat sub o pălărie mică. Era însoţită de un bărbat care îşi
făcu loc prin mulţime către ea, începând imediat să strige că e englez şi cerându-le să fie lăsaţi în
pace, dar ceilalţi nu-i dădură nici o atenţie, îmbrâncindu-l, concentrându-se asupra femeii. Ea
împietrise de spaimă.
Şeherezada şi Azadeh nu avuseseră cum să ocolească mulţimea care se mărea din ce în ce
mai mult, înghesuindu-le fără putinţă de mişcare, aşa ca fuseseră obligate să privească. La un
moment dat sosise un mullah care ceruse mulţimii să plece, predicându-le străinilor supunerea în
faţa legilor şi obiceiurilor islamice.
Când ajunseseră erau amândouă obosite şi se simţeau întinate. Îşi scoseseră hainele şi se
prăbuşiseră pe aşternuturi.
- Mă bucur că am ieşit astăzi, spusese Azadeh, obosită şi foarte îngrijorată, dar noi, femeile,
ar fi bine să organizăm un marş de protest înainte de a fi prea târziu. Va trebui să pornim pe străzi
fără chador sau văluri, ca să arătăm mullahilor că nu suntem bunuri, proprietatea cuiva, că avem
drepturi şi că portul chadorului ne priveşte pe noi, nu pe ei.
- Da, haide! în definitiv am ajutat şi noi la cucerirea victoriei. Şheherezada căscase pe
jumătate adormită. Oh, sunt atât de istovită...
Puiul de somn le întremase.
Toropită, Azadeh privea bulele de spumă ce plesneau pe suprafaţa apei şi mai fierbinţi
acum, în aburii plăcut mirositori. Se ridică pentru o clipă, întinzându-şi spuma pe sâni şi pe umeri.
- E ciudat, Şeherezada, dar am fost bucuroasă că purtam chadorul astăzi. Bărbaţii aceia au
fost îngrozitori.
- Bărbaţii de pe stradă sunt întotdeauna îngrozitori, dragă Azadeh.
Şeherezada deschise ochii şi-i privi pielea aurie, sclipitoare, vârfurile mândre ale sânilor.
- Eşti atât de frumoasă, Azadeh dragă!
- Ah, mulţumesc, dar tu eşti cea frumoasă! Azadeh îşi aşeză mâna pe pântecul prietenei ei,
bătând încetişor.
- Mămică, nu?
- O, sper într-adevăr asta.
Şeherezada oftă și
închise ochii, lăsându-se din nou pradă fierbinţelii.
- Cu greu mă pot imagina mamă. Încă trei zile şi am să ştiu. Când o să aveţi copii tu şi cu
Erikki?
- Într-un an sau doi.
Azadeh rosti cu voce calmă minciuna pe care o spusese deja de-atâtea ori, dar era foarte
speriată că e stearpă, fiind că nu folosise anticoncepţionale de când se căsătorise şi-şi dorise dintotdeauna
să aibă copilul lui Erikki de la bun început. Veşnic acelaşi coşmar, noaptea: că avortul îi
răpise orice şansă de-a mai avea copii, oricât de mult încercase s-o liniştească doctorul neamţ. Cum
am putut să fiu atât de proastă?
A fost uşor, eram îndrăgostită, aveam doar şaptesprezece ani şi eram îndrăgostită, oh, cât de
tare! nu aşa ca acum, cu Erikki, pentru care mi-aş da bucuroasă viaţa, cu Erikki este adevărata
dragoste, veşnică, blândă, pasionată. Cu Johnny Ochi-frumoşi al meu a fost ca un vis. Ah, mă întreb
unde eşti acum, ce faci, tu, atât de înalt şi blond, cu ochii tăi de un albastru-cenuşiu şi oh, atât de
britanic! Cu cine te-ai căsătorit, câte inimi ai mai zdrobit, aşa cum ai zdrobit-o pe-a mea, dragule?
Dragul meu.
În vara aceea el urma cursurile şcolii din Rougemont, satul alăturat de cel în care îşi isprăvea
ea şcoala, evident ca să înveţe franceza. Era după plecarea Şeherezadei. Îl întâlnise la Sonnenhoff
prăjindu-se la soare, bucurându-se de frumuseţea Gstaadului aşezat ca într-un ceaun între munţii
care îl înconjurau. El avea nouăsprezece ani pe atunci, ea abia împlinise şaptesprezece de trei zile şi
cât fusese vara de lungă colindaseră Ţinutul de Sus, atât de minunat, atât de minunat, prin munţi şi
238