James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Fură răniţi mulţi mai înainte ca mujhadinul cel voinic pe care Rakoczy îl marcase pentru
execuţie să îşi adune oamenii în jurul lui şi să conducă asaltul împotriva islamicilor, împingându-i
înapoi. Imediat, alţii îi săriră în ajutor şi retragerea se transformă într-o fugă dezordonată; un muget
străbătu mulţimea studenţilor şi demonstraţia deveni o gloată.
Îl înşfacă pe Ibrahim care era cât pe-aci să pornească la atac fără să se gândească.
- După mine! ordonă, îmbrâncindu-l laolaltă cu ceilalţi la adăpostul unei clădiri, apoi, când
se asigură că erau cu el, o rupse la fugă cu sufletul la gură, într-o retragere disperată.
Se opri un moment ca să-şi tragă răsuflarea la o încrucişare de cărări din grădina acoperită
cu zăpadă. Vântul era îngheţat și
noaptea îi acoperise pe de-a-ntregul.
- Ce-i cu Farmad? gâfâi Ibrahim. E rănit...
- Nu, spuse, e mort. Haideţi!
Porni înaintea lor, alergând fără şovăială prin grădină, pe stradă, pe lângă Facultatea de
ştiinţe, traversă Parcarea intrând în parcul de alături şi nu se opri până când zgomotele încăierării nu
rămaseră departe în urmă. Simţea un junghi în coaste şi respira sacadat, trăgând aerul în piept cu
spasme adânci, dureroase. Când putu să vorbească, spuse:
- Nu vă faceţi griji de nici un fel. Întoarceţi-vă înapoi la casele voastre sau la dormitoare.
Pregătiţi pe toată lumea pentru atac. Mâine sau poimâine. Comitetul o să dea ordinul.
Se depărta grăbit prin noaptea ce se lăsa.
Apartamentul lui Lochart; ora 7,30 seara.
Şeherezada stătea întinsă într-o baie plină de spumă, cu capul proptit pe o pernă gonflabilă şi
ochii închişi. Avea părul legat şi adunat în creştet într-un prosop.
- O, Azadeh dragă, spuse ea toropită, cu fruntea îmbrobonită de sudoare, sunt atât de
fericită...
Azadeh se afla şi ea în cadă, cu capul în partea opusă, bucurându-se de căldură şi de
intimitate şi de apa dulce parfumată - părul ei lung adunat, de asemenea, în creştet într-un prosop de
un alb pur. Cada era largă şi adâncă şi confortabilă, pentru două persoane. Mai avea încă cearcăne
întunecate sub ochi şi nu putea să scape de amintirea îngrozitoare a zilei petrecute la punctul de
control de pe drum, sau în elicopter. Dincolo de draperii se lăsase noaptea. În depărtare se auzeau
ecourile focurilor de arme. Nici una dintre ele nu le dădea atenţie.
- Aş vrea ca Erikki să se fi-ntors deja, spuse.
- N-o să stea mult. E timp destul, draga mea. N-o să cinăm înainte de nouă, aşa că avem
aproape două ceasuri ca să ne pregătim.
Şeherezada deschise ochii şi-şi puse palma pe coapsele zvelte ale lui Azadeh, bucurându-se
de atingerea pielii ei.
- Nu te-ngrijora, draga mea Azadeh, o să se-ntoarcă în curând uriaşul tău cu părul roşu. Şi
nu uita că am să-mi petrec noaptea cu părinţii mei, aşa că voi doi puteţi să alergaţi goi puşcă cât e
noaptea de lungă. Bucură-te de baie, fii fericită şi pierde-ţi simţirile când o să se-ntoarcă.
Râseră amândouă.
- Totul e minunat acum. Eşti nevătămată, noi toţi suntem teferi, Iranul e în siguranţă - cu
ajutorul lui Allah imamul a învins şi Iranul e în siguranţă şi liber.
- Aş vrea să cred asta. Aş vrea să cred aşa cum o crezi tu, spuse Azadeh. Nu pot să-ţi explic
cât de groaznici au fast oamenii aceia de la barieră - mă simţeam sufocată de ura lor. De ce trebuie
să ne urască aşa - pe mine şi pe Erikki? Ce le-am făcut noi lor? Nimic! Nimic, şi totuşi ne urau.
- Nu te gândi la ei, draga mea. Şeherezada îşi înăbuşi un căscat. Ăştia de stânga sunt toţi
nebuni. Pretind că sunt mahomedani şi-n acelaşi timp marxişti. Sunt împotriva lui Allah şi deci
blestemaţi. Sătenii? Sătenii sunt needucaţi, cum prea bine ştii, şi cei mai mulţi dintre ei, oameni
simpli. Nu te-ngrijora, ăsta-i trecutul! Acum totul o să fie bine, ai să vezi.
- Sper, ah, cum îmi doresc să ai dreptate. Nu vreau mai bine, ci doar aşa cum a fost
întotdeauna, din nou normal.
- Oh, o să fie.
Şeherezada se simţea foarte mulţumită, apa era atât de mătăsoasă, atât de caldă, ca pântecele
matern. Ah, îşi zise, încă trei zile ca să fiu sigură, apoi Tommy o să-i spună tatei că o, da, desigur că
vrea fii şi fiice, şi apoi în ziua următoare, ziua cea mare, am să ştiu cu siguranţă, deşi sunt sigură de-
234