James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Da, CID sau Special Branch... aşteaptă o clipa... El... da, aşa este... A fost un prieten al lui
Ian, dacă mă gândesc bine, acolo l-am întâlnit, la Casa cea Mare de pe Peak, nu la curse. Deşi poate
că l-am văzut şi pe-acolo, tot cu Ian.
Dacă îmi amintesc bine, a fost în noaptea în care Quillan Gornt a venit neinvitat şi foarte
nedorit. Nu-mi amintesc prea bine, dar cred că era aniversarea căsătoriei lui Ian cu Penelopa... Chiar
înainte de-a pleca eu din Hong Kong...
Doamne, asta s-a-ntâmplat acum aproape şaisprezece ani, nu-i de mirare că nu-mi amintesc
de el.
- Aveam, impresia că el şi-a amintit de tine în clipa în care ne-am întâlnit, ieri, la aeroport.
- Şi eu la fel.
Îşi isprăviră băuturile şi plecară, amândoi neobişnuit de tulburaţi.
Universitatea Teheran; ora 7,32 minute seara. În curtea pătrată a Universităţii, demonstraţia
celor peste o mie de studenţi cu orientare de stânga era zgomotoasă şi primejdioasă. Prea multe
facţiuni, prea mulţi fanatici, prea mulţi dintre ei înarmaţi. Era frig şi umed şi încă întuneric, deşi în
amurg se aprinseseră câteva lumini şi torţe.
Rakoczy se afla spre marginea mulţimii, amestecat printre participanţi, îmbrăcat la
întâmplare, ca şi ceilalţi, arătând aidoma lor, deşi acum acoperirea lui fusese schimbată şi nu mai
era Smith sau Feodor Rakoczy, mahomedanul rus, simpatizant islamic-marxist, ci aici, la Teheran,
redevenise Dimitri Yazernov, reprezentantul sovietic în Comitetul Central Tudeh, un post pe care-l
primise din când în când în cursul ultimilor ani. Stătea într-un colţ al careului, împreună cu cinci
dintre ceilalţi studenţi lideri Tudeh, la adăpost de vântul tăios, cu pistolul mitralieră încărcat, atârnat
de umăr, şi aştepta să se audă primul foc de armă.
- În orice clipă de-acum, spuse în şoaptă.
- Dimitri, în cine trebuie să trag primul? întrebă nervos unul dintre tineri.
- Mujhadinul, ticălosul ăla afurisit, cel de colo, spuse el răbdător, arătând către bărbatul cu
barbă neagră, mult mai în vârstă decât ceilalţi. Nu te grăbi, Farmad, şi ascultă ce-ţi spun. E
profesionist şi-i din OEP.
Ceilalţi se holbară la el uluiţi.
- De ce el, dacă-i din OEP? întrebă Farmad.
Era îndesat, clădit otova, cu un cap mare si ochi mici, inteligenţi.
- ... Cei din OEP au fost marii noştri prieteni în decursul anilor. Ne-au antrenat ș i ne-au
sprijinit si ne-au dat arme.
- Pentru că acum OEP îl va sprijini pe Khomeini, le explică răbdător. Nu 1-a invitat
Khomeini pe Arafat aici, săptămână viitoare? Nu le-a dat celor din OEP clădirea Ambasadei
Israeliene pentru ambasada lor? OEP poate să pună la dispoziţie toţi tehnicienii de care au nevoie
Khomeini şi Bazargan ca să-i înlocuiască pe israelieni şi americani, în special la câmpurile petrolifere.
Nu-l vreţi pe Khomeini puternic, nu?
-Nu. Dar OEP a fost f...
- Iranul nu este Palestina. Palestinienii ar trebui să rămână în Palestina. Voi aţi câştigat
revoluţia, de ce să daţi străinilor victoria voastră?
- Dar OEP a fost aliata noastră, insistă Farmad, iar Rakoczy se bucură că descoperise
punctul slab mai înainte ca unele dintre atributele puterii să fie trecute acestui om.
- Aliaţii care devin duşmani n-au nici o valoare. Nu uita ţelul!
- Sunt de acord cu tovarăşul Dimitri, spuse cu enervare în glas un altul, cu ochi reci şi foarte
duri. N-avem nevoie ca OEP să dea ordine aici. Dacă nu vrei să-l dobori tu, Farmad, o s-o fac eu. Pe
toţi. Şi pe toţi din Gărzile Verzi, câinii ăia.
- În OEP nu trebuie să ai încredere, spuse Rakoczy, continuând aceeaşi lecţie, semănând
aceleaşi seminţe. Gândiţi-vă cum oscilează şi-şi schimbă poziţia, chiar şi la ei acasă. Acum spun că
sunt marxişti, după aia că sunt mahomedani, apoi flirtează cu trădătorul Sadat şi după aia-l atacă.
Avem documente care o dovedesc - adăugă, căci dezinformarea se potrivea perfect - şi documente
care dovedesc că pun la cale asasinarea regelui Hussein şi ocuparea Iordaniei şi o pace separată cu
Israelul şi America. Au avut deja întâlniri secrete cu CIA şi Israelul. Nu sunt cu adevărat anti
israelieni.
230