James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Îl văzu pe McIver comutând pe frecvenţa turnului şi oferindu-i microfonul.
- Apăsaţi butonul ca să vorbiţi, Excelenţă. Mi-ar face o mare cinste sprijinul domniei
voastre!
Mullahul Tehrani ezită, neştiind ce să facă. În timp ce el privea microfonul, McIver trase cu
coada ochiului semnificativ către Sabolir. Cu reflexe perfecte, Sabolir înţelese imediat.
- Desigur că orice-aţi hotărî, Excelenţă Tehrani, komitehul va încuviinţa, începu el cu voce
onctuoasă, dar mâine, mâine, înţeleg că aveţi ordine să vizitaţi celelalte aeroporturi, ca să vă
asiguraţi unde şi câte elicoptere civile sunt în zona voastră - Teheran. Da?
- Da, astea sunt ordinele, încuviinţă mullahul. Eu şi câţiva membri ai komitehulul meu
trebuie să cercetăm celelalte aeroporturi mâine.
Sabolir oftă din greu, prefăcându-se dezamăgit, iar McIver se stăpâni cu dificultate să nu
izbucnească în râs, atât de mult patos punea în rol.
- Din nefericire, nu va fi cu putinţă pentru domnia voastră să le vizitaţi pe toate - cu maşina
sau pe jos - şi sa fiţi totuşi înapoi ca să supravegheaţi personal sosirea şi plecarea imediată a acestui
singur aparat care a fost respins astăzi - deşi nu din vina lui, ci din pricina aroganţilor controlori de
zbor de la Kish şi Isfahan care au avut îndrăzneala de-a nu vă consulta pe domnia voastră mai întâi.
- Adevărat, adevărat, încuviinţă mullahul, au greşit...
- V-ar conveni ora şapte dimineaţa, Excelenţă Tehrani? spuse fără să stea pe gânduri
McIver. Am fi foarte bucuroşi să dăm o mână de ajutor komitehului aeroportului. O să vă dau cel
mai bun pilot al meu şi-o să vă întoarceţi la vreme ca să supravegheaţi decolarea. Câţi oameni vor
merge cu domnia voastră?
- Şase, spuse mullahul absent, stăpânit de gândul de-a fi în stare să-şi îndeplinească ordinele
- lucrarea lui Allah - într-un mod atât de convenabil şi extravagant, asemeni unui veritabil ayatolah.
S-ar putea, s-ar putea împlini asta?
- Sigur, spuse McIver. La şapte dimineaţa, aici. Căpitan... ăăă... Căpitanul-şef Nathaniel
Lane o să aibă pregătit un 212. Şapte, inclusiv domnia voastră şi până la şapte soţii. Desigur că
domnia voastră veţi zbura în carlingă, cu pilotul. Consideraţi asta aranjat.
Mullahul zburase doar de două ori în viaţa lui: spre Anglia, la universitate, şi la întoarcerea
acasă, înghesuit într-un zbor special închiriat pentru studenţi de Iran Air. Se lumină la faţă şi se
întinse după microfon.
- La şapte dimineaţa.
McIver şi Gavallan nu-şi trădară uşurarea în faţa victoriei. Nici Sabolir.
Sabolir era mulţumit că mullahul fusese prins în cursă. Facă-se voia lui Allah. Acum, dacă
voi fi acuzat pe nedrept, acum am un aliat, îşi spuse. Prostul ăsta, fiul ăsta de căţea, mullah
mincinos, nu s-a lăsat el oare mituit? E limpede că a fost mită, nu peşcheş! Două, de fapt: nişte
ochelari noi şi un zbor neautorizat, costisitor. Nu s-a lăsat el cu bunăştiinţă prostit de viclenii şi
excrocii de englezi care încă mai credea ne pot amăgi cu zorzoane, furându-ne moştenirea milenară
pentru câţiva riali? Ascultă-l pe prostul ăsta dându-le străinilor tot ce vor! Trase cu coada ochiului
la McIver şi-i prinse privirea cu subînţeles. Apoi îşi întoarse încă o dată ochii către podea. Acum,
tu, arogant fiu de căţea occidentală, îi zise în sinea sa, ce favoare de preţ ar trebui să-mi faci mie în
schimbul ajutorului pe care ţi l-am dat?
La French Club; ora 7,10 seara. Gavallan primi un pahar de vin roşu, McIver unul alb de la
chelnerul francez în livrea. Ciocniră şi băură satisfăcuţi, obosiţi după lungul drum de întoarcere de
la aeroport. Stăteau în hol, aşezaţi în scaunele confortabile, moderne, laolaltă cu alţi oaspeţi, cei mai
mulţi europeni, bărbaţi şi femei, privind grădinile acoperite cu zăpadă şi terenurile de tenis, barul
întins, după care urmau multe alte încăperi pentru banchete, dans, piscină, jocuri de cărţi, saună, în
alte părţi ale acestei minunate clădiri, amplasată în cea mai bună zonă a Teheranului.
French Club era singurul club încă în funcţiune dintre cele frecventate de străini. American
Services Club, cu uriaşul lui complex de distracţii, terenuri de sport şi de baseball, ca şi British,
Pan-American, German Club şi multe altele fuseseră închise, barurile şi depozitele lor de băuturi
sparte şi răvăşite.
- Dumnezeule, a fost bun, spuse McIver, simţindu-se purificat de vinul alb cu cuburi de
gheaţă. Nu-i spune lui Gen c-am trecut pe-aici.
- N-o să fie nevoie, Mac, o să-şi dea seama singură.
228