James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

în mijlocul ei. Din ele săriră Gărzi Islamice care ocupară poziţii de apărare. Duba radio continuă să
se-ndrepte către ei.
- Fir-ar să fie! murmură McIver.
- Mae, crezi că supraveghează frecvenţa noastră?
- E mai sigur să ne închipuim că da, Andy. Gavallan luă microfonul.
- Abandonează. B repet B.
- EcoTangoLimaLima.
Apoi pe frecvenţa turnului, binevoitor şi prietenos:
-Teheranule, acceptăm cererea voastră de a renunţa la aprobare şi cerem oficial permisiunea
de aterizare pentru mâine la prânz, pentru a livra piese de schimb solicitate urgent, repet urgent, de
Iran Oil şi a lua echipele restante la concediu. Plecarea imediată.
McIver mormăi:
- John îşi revine întotdeauna repede. Apoi către Armstrong: să vă...
- Aşteaptă unu, EcoTangoLimaLima, îl întrerupse vocea din turn.
- O să vă trecem pe lista de pasageri când o să putem, domnule Armstrong. Îmi pare rău, azi
n-avem nici o veste bună. Cum staţi cu actele?
Armstrong îşi desprinse privirile de la maşina care se apropia:
- Eu, hm ... eu aş prefer să fiu un consultant de specialitate al S-G care pleacă în concediu,
dacă nu vă supăraţi. Fără plată, bineînţeles.
Îl privi în ochi pe Gavallan:
- Ce înseamnă "B repet B"?
- "încearcă din nou mâine la aceeaşi oră".
- Şi dacă or să accepte cererea lui ETLL?
- Atunci o să fie mâine şi o să fiţi consultant de specialitate.
- Mulţumesc. Să sperăm c-o să fie mâine. Armstrong se uită din nou la maşina care se
apropia şi adăugă repede:
- O să fiţi acasă în jurul orei zece, deseară, domnule Gavallan? Aş putea trece oare să
schimbăm o vorbă? Nimic important.
- Sigur, o să v-aştept. Ne-am mai întâlnit până acum, nu-i aşa?
- Da. Dacă n-ajung până la zece şi-un sfert, înseamnă că am fost reţinut şi nu pot să vin. Ştiţi
cum e... şi-am să trec dimineaţă.
Armstrong se pregăti de plecare.
- Mulţumesc.
- Unde ne-am întâlnit?
- Hong Kong.
Robert Armstrong salută politicos din cap şi ieşi - înalt şi ţeapăn. Îl văzură trecând prin
birouri, îndreptându-se spre uşa care ducea către hangare şi ieşirea din spate şi spre parcarea S-G,
unde-şi lăsase maşina, un automobil nedefinit.
Maşina lui McIver era parcată în faţa clădirii.
- Parcă ar mai fi fost pe aici înainte, spuse McIver gânditor.
- Hong Kong? Nu-mi amintesc deloc de el! Tu?
- Nu.
McIver se încruntă.
- O s-o întreb pe Gen. Are o memorie bună la nume. Nu-s prea sigur că-mi place sau am
încrede în afurisitul ăsta de Robert Nu-ştiu-cine Armstrong, orice-ar zice Talbot.
La amiază se duseseră să-l întâlnească pe Talbot ca să afle ce-şi-cum cu Armstrong. Tot ce
acceptase George Talbot să spună fusese:
- Ah, e un ins destul de cumsecade, zău, şi noi, hm... am aprecia dacă l-aţi scoate de-aici şi
ăăă... n-aţi pune prea multe întrebări. Rămâneţi la prânz, desigur? Mai avem încă nişte calcan de
Dover, destul de bun, proaspăt congelat, suficient caviar sau somon afumat dacă vreţi, câteva La
Doucette 76 la gheaţă - sau cârnaţi cu piure şi vinul casei pe care vi-l recomand din inimă, dacă
vreţi, cremă de ciocolată sau trufe cu lichior şi ne-a mai rămas încă jumătate dintr-un Stilton destul
de decent. Chiar dacă lumea arde, cel puţin putem s-o privim cum arde ca nişte gentlemani. Ce-aţi
zice de-un gin înainte de masă?
223