James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

cartebunaonline.files.wordpress.com
from cartebunaonline.files.wordpress.com More from this publisher
20.06.2013 Views

- Vrei să zici că deltaplanul lui a fost sabotat? Aii ridică din umeri. - Nu ştiu. Poate da, poate nu. Dar era un om foarte prudent şi un pilot prea inteligent ca să între într-un astfel de vârtej. Aryani n-ar fi zburat niciodată pe vreme proastă. Ieşi la soare. Jos, spre lac, se auzeau vocile şi râsetele unora dintre însoţitori şi ale copiilor lui Valik ce se jucau acolo. - Folosea o şalupă rapidă să se ridice, schiuri de apă şi era tras de o funie lungă, agăţată de şalupa care mergea cu viteză pe lac până prindea suficientă viteză; atunci lăsa să-i cadă schiurile şi se ridica în aer până la o sută cincizeci, trei sute de metri, după care plana în spirală până jos şi ateriza la câţiva centimetri de pluta de acolo. - Era aşa de bun? - Da, era aşa de bun. Era prea bun, de-aia a fost ucis. - De cine? - Nu ştiu. Dacă aş fi ştiut, atunci el - sau ei - ar fi de multă vreme morţi! Lochart simţi adoraţia din glas. - L-ai cunoscut, deci... . - Am fost aghiotantul lui - unul dintre aghiotanţii lui - timp de un an. Era de departe cel mai minunat om pe care l-am cunoscut vreodată, cel mai bun general, cel mai bun pilot, cel mai bun sportiv, schior, totul. Dac-ar fi fost acum în viaţă, Şahul n-ar fi fost niciodată păcălit de străini sau încolţit de vechiul nostru duşman Carter. Şahul n-ar fi plecat niciodată, Iranul n-ar fi fost lăsat să alunece în abis, iar generalii n-ar fi fost niciodată lăsaţi să ne trădeze. Chipul i se strâmbă de furie. - E de neconceput că am fi putut fi trădaţi dacă el trăia. - Atunci cine 1-a ucis? Sprijinitorii lui Khomeini? - Nu, nu acum trei ani. Era un naţionalist faimos. Şut, dar unul modern. Cine? Tudehii, fedainii sau orice fanatic de dreapta, stânga sau centru care-ar fi vrut să slăbească Iranul. Ali îşi întoarse faţa către el - ochi negri într-un chip dăltuit în marmură. - Sunt chiar şi dintre aceia care spun că persoane sus puse se temeau de ascensiunea lui în ceea ce priveşte puterea şi popularitatea. Lochart clipi. - Vrei să spui că Şahul ar fi putut să poruncească uciderea lui? - Nu, nu, sigur că nu, dar a reprezentat întotdeauna o ameninţare pentru cei care îl înşelau pe Şah. Era far-mandeh, conducător al poporului. Era o ameninţare pentru toţi: pentru interesele englezilor, fiind că îl sprijinea pe primul ministru Mossadegh care a naţionalizat compania Anglo- Iran OU, i-a sprijinit pe Şah şi OPEC-ul când au ridicat de patru ori preţul petrolului; era proisraelian, deşi nu antiarab, deci o ameninţare pentru OEP şi Yasser Arafat; ar fi putut fi socotit o ameninţare pentru interesele americane sau pentru toate cele şapte puteri, separat sau laolaltă, fiind că nu-i păsa nici cât negru sub unghie de ei sau de vreunul anume. De nimeni. Pentru că mai presus de orice era patriot. Privirea lui Ali avea o căutătură ciudată. Deşi gura zâmbea, uitătura îi rămase neschimbată. - Asasinatul e o artă străveche în Iran. N-a fost Ibn-al-Sabbah unul dintre noi? Aici e o altă lume. - Iartă-mă, Ibn-al-Sabbah? - Bătrânul de pe Munte, Hassan Ibn-al-Sabbah, conducătorul religios Ismaelian care a născocit Gilda Asasinilor şi cultul asasinatului politic în secolul al unsprezecelea. - O, sigur, nu mă gândeam la asta. Nu se presupune c-a fost un prieten al lui Omar Khayyam? - Unele legende aşa spun. Figura lui Ali era ca de piatră. - Aryani a fost ucis. De cine? Nimeni nu ştie încă. Împinseră uşa barăcii şi-o închiseră. - Şi-acum? întrebă Lochart. - Acum aşteptăm. După aceea plecăm mai departe în exil, se gândi Ali. Şi ce dacă, o să fie numai temporar şi cel puţin ştiu unde mă duc. Nu ca Şahul, sărmanul, care-i un rătăcitor fără ţară. Eu pot să plec în America. Numai el şi părinţii lui ştiau că avea un paşaport american. Afurisitul! Ce deştept a fost tata, îşi spuse. 214

- Nu ştii niciodată, fiule, ce are Allah de gând, spusese grav tatăl lui. Te sfătuiesc să ceri un paşaport câtă vreme poţi. Dinastiile nu durează, numai familiile. Şahii vin şi pleacă. Şahii se mănâncă unii pe ceilalţi şi cei doi Pahlavi împreună însumează doar cincizeci şi patru de ani de Majestate imperială. Ce-a fost Reza Han înainte de-a se încorona Rege al Regilor? Un soldat aventurier,, fiul unor săteni analfabeţi din Mazandaran, lângă Marea Caspică. - Dar, desigur, tată, Reza Han a fost un om deosebit: fără el şi fără Mohammed Reza Şah am fi încă sclavii englezilor. - Dinastia Pahlavi ne-a folosit nouă, fiule, da, în multe feluri. Dar Reza Şah a pierdut în cele din urmă. Nu şi-a împlinit nici ţelurile lui şi nici ale noastre, crezând prosteşte că germanii vor câştigă războiul şi încercând să sprijine Axa. Şi astfel le-a dat o scuză trupelor de ocupaţie engleze să-l detroneze şi să-l exileze. - Dar, tată, Mohammed Şah nu poate să cadă! E mai puternic decât a fost vreodată tatăl lui. Armatele noastre sunt invidia lumii, avem mai multe avioane decât Anglia, mai multe tancuri decât Germania şi mai mulţi bani decât Cressus, americanii sunt aliaţii noştri, suntem cea mai mare putere militară şi poliţistul Orientului Apropiat şi Mijlociu. Iar conducătorii din lumea întreagă se gudură pe lângă el. Chiar şi Brejnev. - Da, dar încă nu ştim care-i voia lui Allah. Ia-ţi paşaportul! - Un paşaport american poate fi foarte periculos! Ştii că se spune că aproape totul ajunge la Şah prin SAVAK. Ce se-ntâmplă dacă aude? Sau dacă aude generalul Aryani? Mi-ar ruina cariera în aviaţie! - De ce? Pentru că bineînţeles ai să te duci să le spui mândru c-ai obţinut un paşaport pe care-l vei păstra ascuns până în ziua în care-ţi va putea fi folositor în sprijinul Tronului. Ei?! - Desigur! - Deschide-ţi ochii la felul în care se-nvârte lumea, fiule! Promisiunile regilor nu valorează nimic. Pot oricând să se ascundă după interese de stat. Dacă Şahul acesta sau următorul sau chiar marele tău general ar avea de ales între viaţa ta şi ceva mult mai preţios pentru ei, ce-ar alege? Nu te-ncrede în prinţi, în generali, în politicieni, or să te vândă - pe tine, familia ta şi tot ceea ce ai - pentru o mână de sare pusă într-un blid de orez pe care nici măcar n-or să se obosească să-l guste! Şi oh, cât e de adevărat! Carter şi generalii lui ne-au vândut, apoi Şahul şi generalii lui şi apoi generalii noştri au făcut acelaşi lucru. Totuşi, cum pot fi atât de proşti să se omoare unii pe ceilalţi? se întrebă, cutremurându-se la gândul cât de aproape de moarte fusese la Isfahan. Trebuie că şi-au pierdut toţi minţile! - E răcoare la umbră, spuse Lochart. - Da. Da, este. Ali îşi întoarse faţa către el şi se îndepărtă neliniştit, tatăl meu avea dreptate. Generalii sunt toţi la fel, chiar ș i ticăloşii ăştia doi. Valik sau Seladi ne-ar fi vândut dacă ar fi trebuit. Şi încă ar face-o. Au nevoie de mine pentru că sunt singurul care pot să pilotez - în afară de amărâtul ăsta, care nu ştie că-l paşte moartea. - Scapă de Lochart ăsta, îi spusese Seladi. De ce să-l luăm de-aici? El ne-ar fi părăsit la Isfahan, noi de ce să nu-1 lăsăm aici? Mort. Nu putem să-l lăsăm în viaţă: ne ştie pe toţi şi ne-ar trăda. - Nu, Excelenţa voastră, unchiule, spusese Valik. Ar fi mai de folos ca un dar kuweitienilor sau irakienilor. Pot să-l bage ei în închisoare sau să-l extrădeze. El e acela care a furat elicopterul iranian şi-a acceptat, pentru bani, să ne scoată din ţară, nu-i aşa? - Da. Şi totuşi poate să dea numele noastre revoluţionarilor. - Până atunci o să fim cu toţii - noi şi familia noastră - în siguranţă. - Eu zic să scăpăm de el. El ne-ar fi sacrificat. Scapă de el şi-o să mergem la Bagdad, nu în Kuweit. - Vă rog, Excelenţă, mai gândiţi-vă. Lochart este un pilot mult mai experimentat. Ali trase cu coada ochiului la ceas. Mai erau treizeci de minute până la decolare. Îl văzu pe Lochart privind către casa în care erau Valik şi Seladi. Mă întreb cine-o să câştige: Valik sau Seladi. Amărâtului ăsta i se pregăteşte o închisoare kuweitiană sau irakiană, ori un glonţ în cap? Or să-l îngroape după ce-l împuşcă sau or să-l lase vulturilor? 215

- Nu ştii niciodată, fiule, ce are Allah de gând, spusese grav tatăl lui. Te sfătuiesc să ceri un<br />

paşaport câtă vreme poţi. Dinastiile nu durează, numai familiile. Şahii vin şi pleacă. Şahii se<br />

mănâncă unii pe ceilalţi şi cei doi Pahlavi împreună însumează doar cincizeci şi patru de ani de<br />

Majestate imperială. Ce-a fost Reza Han înainte de-a se încorona Rege al Regilor? Un soldat<br />

aventurier,, fiul unor săteni analfabeţi din Mazandaran, lângă Marea Caspică.<br />

- Dar, desigur, tată, Reza Han a fost un om deosebit: fără el şi fără Mohammed Reza Şah am<br />

fi încă sclavii englezilor.<br />

- Dinastia Pahlavi ne-a folosit nouă, fiule, da, în multe feluri. Dar Reza Şah a pierdut în cele<br />

din urmă. Nu şi-a împlinit nici ţelurile lui şi nici ale noastre, crezând prosteşte că germanii vor<br />

câştigă războiul şi încercând să sprijine Axa. Şi astfel le-a dat o scuză trupelor de ocupaţie engleze<br />

să-l detroneze şi să-l exileze.<br />

- Dar, tată, Mohammed Şah nu poate să cadă! E mai puternic decât a fost vreodată tatăl lui.<br />

Armatele noastre sunt invidia lumii, avem mai multe avioane decât Anglia, mai multe tancuri decât<br />

Germania şi mai mulţi bani decât Cressus, americanii sunt aliaţii noştri, suntem cea mai mare putere<br />

militară şi poliţistul Orientului Apropiat şi Mijlociu. Iar conducătorii din lumea întreagă se gudură<br />

pe lângă el. Chiar şi Brejnev.<br />

- Da, dar încă nu ştim care-i voia lui Allah. Ia-ţi paşaportul!<br />

- Un paşaport american poate fi foarte periculos! Ştii că se spune că aproape totul ajunge la<br />

Şah prin SAVAK. Ce se-ntâmplă dacă aude? Sau dacă aude generalul Aryani? Mi-ar ruina cariera<br />

în aviaţie!<br />

- De ce? Pentru că bineînţeles ai să te duci să le spui mândru c-ai obţinut un paşaport pe<br />

care-l vei păstra ascuns până în ziua în care-ţi va putea fi folositor în sprijinul Tronului. Ei?!<br />

- Desigur!<br />

- Deschide-ţi ochii la felul în care se-nvârte lumea, fiule! Promisiunile regilor nu valorează<br />

nimic. Pot oricând să se ascundă după interese de stat. Dacă Şahul acesta sau următorul sau chiar<br />

marele tău general ar avea de ales între viaţa ta şi ceva mult mai preţios pentru ei, ce-ar alege? Nu<br />

te-ncrede în prinţi, în generali, în politicieni, or să te vândă - pe tine, familia ta şi tot ceea ce ai -<br />

pentru o mână de sare pusă într-un blid de orez pe care nici măcar n-or să se obosească să-l guste!<br />

Şi oh, cât e de adevărat! Carter şi generalii lui ne-au vândut, apoi Şahul şi generalii lui şi<br />

apoi generalii noştri au făcut acelaşi lucru. Totuşi, cum pot fi atât de proşti să se omoare unii pe<br />

ceilalţi? se întrebă, cutremurându-se la gândul cât de aproape de moarte fusese la Isfahan. Trebuie<br />

că şi-au pierdut toţi minţile!<br />

- E răcoare la umbră, spuse Lochart.<br />

- Da. Da, este.<br />

Ali îşi întoarse faţa către el şi se îndepărtă neliniştit, tatăl meu avea dreptate. Generalii sunt<br />

toţi la fel, chiar ș i ticăloşii ăştia doi. Valik sau Seladi ne-ar fi vândut dacă ar fi trebuit. Şi încă ar<br />

face-o. Au nevoie de mine pentru că sunt singurul care pot să pilotez - în afară de amărâtul ăsta,<br />

care nu ştie că-l paşte moartea.<br />

- Scapă de Lochart ăsta, îi spusese Seladi. De ce să-l luăm de-aici? El ne-ar fi părăsit la<br />

Isfahan, noi de ce să nu-1 lăsăm aici? Mort. Nu putem să-l lăsăm în viaţă: ne ştie pe toţi şi ne-ar<br />

trăda.<br />

- Nu, Excelenţa voastră, unchiule, spusese Valik. Ar fi mai de folos ca un dar kuweitienilor<br />

sau irakienilor. Pot să-l bage ei în închisoare sau să-l extrădeze. El e acela care a furat elicopterul<br />

iranian şi-a acceptat, pentru bani, să ne scoată din ţară, nu-i aşa?<br />

- Da. Şi totuşi poate să dea numele noastre revoluţionarilor.<br />

- Până atunci o să fim cu toţii - noi şi familia noastră - în siguranţă.<br />

- Eu zic să scăpăm de el. El ne-ar fi sacrificat. Scapă de el şi-o să mergem la Bagdad, nu în<br />

Kuweit.<br />

- Vă rog, Excelenţă, mai gândiţi-vă. Lochart este un pilot mult mai experimentat.<br />

Ali trase cu coada ochiului la ceas. Mai erau treizeci de minute până la decolare. Îl văzu pe<br />

Lochart privind către casa în care erau Valik şi Seladi.<br />

Mă întreb cine-o să câştige: Valik sau Seladi. Amărâtului ăsta i se pregăteşte o închisoare<br />

kuweitiană sau irakiană, ori un glonţ în cap? Or să-l îngroape după ce-l împuşcă sau or să-l lase<br />

vulturilor?<br />

215

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!