James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Aşteptaţi un minut, începu Ayre, depăşind şocul. Nu zburăm cu oameni înarmaţi. E
împotriva regulilor. Şi ale voastre şi ale noastre.
Esvandiary strigă un ordin, arătând cu degetul la Manuela. Imediat patru oameni înarmaţi o
înconjurară. Alţii se apropiară mai mult de Ayre.
- Acum dă-i drumul lui Dubois.
Încordat şi foarte conştient de primejdie, Ayre se supuse. Dubois încuviinţă din cap şi porni
motoarele. În curând se afla în aer.
- Acum, în birou! spuse Esvandiary, acoperind zgomotul motoarelor.
Îi rechemă pe cei ce-i trimisese s-o înconjoare pe Manuela şi le ordonă să se urce înapoi în
maşini.
- Lăsaţi aici o maşină şi patru santinele. Mai am nişte ordine pentru străinii ăştia. Tu, adăugă
el grosolan către Pavoud, tu fă un raport la zi asupra tuturor aparatelor de aici înregistrează toate
piesele de schimb, toate misiunile de transport, ca şi cantitatea de combustibil şi personalul străin şi
iranian, cu numele lor, funcţia, numărul de paşaport, permisul de rezidenţă, permisul de lucru şi
licenţa de zbor. Înţelegi?
- Da, da, Excelenţă Esvandiary, da, desigur!
- Si vreau să văd mâine toate paşapoartele și
permisele. Treci la treabă!
Omul plecă grăbit. Esvandiary intră înconjurat de plecăciuni. O porni înaintea tuturor, intră
în biroul lui Starke şi se aşeză la masa acestuia. Ayre îl urmă.
- Stai jos.
- Mulţumesc, eşti foarte drăguţ! spuse Ayre batjocoritor, aşezându-se pe scaunul din faţa lui.
Amândoi bărbaţii aveau aceeaşi vârstă. Iranianul Scoase o ţigară şi o aprinse.
- De-aici înainte acesta va fi biroul meu, spuse. Acum, că Iranul e în sfârşit în mâini iraniene,
putem începe să facem schimbările necesare. Următoarele două săptămâni o să acţionaţi sub
conducerea mea personală până când o să fiu sigur că aţi înţeles noile reguli. Sunt cea mai înaltă
autoritate pentru Kowiss a Iran Oil şi o să autorizez toate aprobările de zbor. Nimeni nu decolează
fără aprobare scrisă şi întotdeauna numai cu o santinelă înarmată lângă el.
- E împotriva legilor internaţionale şi iraniene şi e interzis! În afară de asta, este al dracului
de primejdios şi basta!
Se lăsă o tăcere grea. Apoi Esvandiary dădu din cap.
- O să luaţi santinele care vor avea arme, dar nu muniţie.
Zâmbi.
- Uite, vezi, putem să ajungem la un compromis. Putem fi rezonabili. Vezi, nouă eră va fi
bună şi pentru voi.
- Sper să fi și
pentru tine.
- Adică?
- Adică fiecare revoluţie de care am citit începe întotdeauna prin a se măcina pe sine însăşi.
Prietenii devin iute duşmani şi, chiar mai repede, mor.
- La noi n-o să fie aşa. Esvandiary era pe deplin încrezător.
- La noi n-o să fie aşa. Revoluţia noastră a fost o adevărată revoluţie a poporului. A întregu-
lui popor. Toți au voit să scape de Şah şi de stăpânii lui străini.
Sper să ai dreptate, amărâtule, se gândi Ayre, căci omul îi fusese cândva simpatic. Dacă şefii
voştri pot judeca, condamna şi împuşca patru generali de prim rang, toţi oameni de treabă,
exceptându-l pe Nassiri, în mai puţin de douăzeci şi patru de ore, pot să aresteze şi să brutalizeze
patrioţi minunaţi ca Peshadi şi soţia lui. Dumnezeu să te ajute!
- Ai isprăvit cu mine, până una-alta?
- Aproape.
Esvandiary se simţi străbătut de-un val de mânie. Pe fereastră o zări pe Manuela întorcânduse
la bungalow înconjurată de-o parte dintre piloţi şi pofta îi mări furia.
- Ar fi bine să învăţaţi să vă purtaţi şi să pricepeţi că Iranul este o ţară asiatică, orientală, o
putere mondială şi niciodată, niciodată nu va fi exploatată de englezi, americani sau chiar sovietici.
Niciodată!
203