James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Nervos, unul dintre revoluţionarii aflat în apropiere îl împinse în spate cu ţeava armei. Fără
să se întoarcă, Colonelul îi smuci arma, îndepărtând-o cu un gest indiferent.
- Fiu de căţea râioasă!
- Opreşte-te! spuse Hussain în farsi, sunt ordine din Isfahan! Ţi-am arătat ordinul prin care
tu şi soţia ta trebuie să fiţi trimişi de îndată...
- Ordinul? O bucată de hârtie mizerabilă, soioasă, mâzgălită indescifrabil de mâna unui
analfabet şi semnat de un ayatolah de care n-am auzit în viaţa mea!
Hussain se apropie de el.
- Urcaţi, amândoi, sau o să pun să fiţi târâţi cu forţa!
- Când o să fie gata aparatul! Dispreţuitor, colonelul scoase o ţigară.
- Dă-mi un foc! ordonă unuia dintre oamenii aflaţi lângă el şi când omul şovăi se răsti: Eşti
surd?! Un foc!
Omul zâmbi strâmb şi găsi un chibrit, iar toţi cei din jurul lui dădură din cap aprobator, chiar
şi mullahul, admirând curajul în faţa morţii, curajul în faţa Iadului, pentru că fără îndoială acest om
era omul Şahului şi se-ndrepta către Iad. Fără îndoială, către Iad. Nu l-am auzit strigând "Trăiască
Şahul" doar cu câteva ore în urmă când, în mijlocul nopţii, ajutaţi de toţi soldaţii şi aviatorii şi
câţiva dintre ofiţerii bazei, am invadat şi am pus stăpânire pe unitate şi pe minunata lui casă, ceilalţi
ofiţeri fiind deja în celule? Allah e mare! A fost voia lui Allah, minunea înfăptuită de Allah că
puterea generalilor s-a năruit ca mormanul de gunoi, aşa cum ne-au spus mullahii că o să se
întâmple. Imamul a avut din nou dreptate, Allah să-l apere!
Hussain se apropie de Ayre care îngheţase, uluit de ceea ce se-ntâmpla, încercând sănţeleagă.
Alături, Marc Dubois era la fel de stupefiat. Toate verificările fuseseră oprite.
- Salaam, spuse mullahul, încercând să fie politicos. N-aveţi de ce vă teme. Imamul a poruncit
ca totul să revină înapoi la normal.
- Normal?! îl îngână Ayre furios. Acesta-i colonelul Peshadi, comandant de tancuri, eroul
forţei voastre de intervenţie trimisă în Oman ca să ajute la înăbuşirea unei revolte sprijinite de
marxişti şi stoparea invaziei din Yemenul de Sud.
Se întâmplase în '73, când sultanul Omanului îi ceruse ajutor Şahului.
- N-a primit colonelul Peshadi cea mai mare medalie care se dă numai pentru curaj în luptă,
Zolfarazan?
- Da, dar acum colonelul Peshadi e chemat să răspundă la întrebări privind crime împotriva
poporului iranian şi a legilor lui Allah! Salaam, căpitane Dubois, mă bucur că o să pilotezi dumneata.
- Mi s-a cerut să zbor pentru un CASEVAC. Asta nu e un CASEVAC! spuse Dubois.
- Este evacuarea unor victime. Colonelul şi soţia sa trebuie să fie evacuaţi la Comandamentul
General din Isfahan.
Hussain adăugă cu un zâmbet sardonic: Poate ei sunt victimele.
Ayre spuse:
- Îmi pare rău. Aparatele noastre sunt închiriate de Iran Oil. Nu putem face ceea ce ni se
cere.
Mullahul se răsuci şi strigă:
- Excelenţă Esvandiary!
Kuram Esvandiary, sau Barosanu' cum i se mai spunea, abia trecuse de treizeci de ani, era
foarte popular printre piloţii străini, foarte eficient şi pregătit de S-G. Petrecuse doi ani la sediul
central al S-G de la Aberdeen cu o bursă dată de Şah. Apăru de undeva din spate şi pentru un
moment nici unul dintre cei de la S-G nu recunoscură în el managerul staţiei. Era un individ care se
îmbrăca de obicei pedant şi se rădea cu multă grijă, dar acum avea o barbă deasă, nerasă de treipatru
zile, şi purta haine grosolane, cu o banderolă verde pe braţ, o pălărie pleoştită, iar de umăr ii
atârna o carabină M16.
- Zborul e trecut aici, spuse el întinzându-i lui Ayre formularele obişnuite. Le-am semnat şi
ştampilat.
- Dar, Barosane, sigur că-nțelegi că ăsta nu este de fapt un CASEVAC!
- Numele meu este Esvandiary, domnul Esvandiary, interveni el fără să zâmbească şi Ayre
roşi, iar acesta este un document legal de la Iran Oil, care v-a angajat sub contract aici în Iran.
201