James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

McIver se întinse şi închise aparatul.
- Lua-l-ar dracu'! Lumea se prăbuşeşte şi BBC-ul ne zice de porci.
Genny râse.
- Ce te-ai face fără BBC, fără televiziune şi fără meciurile de fotbal? Furtuni şi inundaţii!
Ridică într-o doară receptorul telefonului. Era mort, ca de obicei.
- Sper că măcar copiii sunt bine.
Aveau un fiu şi o fiică, Hamish şi Sarah, amândoi căsătoriţi de-acum şi la casele lor, şi doi
nepoţi, câte unul de la fiecare.
- Micuţa Karen răceşte aşa de rău, iar Sarah, chiar şi la douăzeci şi trei de ani, are nevoie de
cineva care s-o înveţe să se îmbrace cum trebuie. N-o să crească niciodată copilul ăsta ?
- Împuţită treabă să nu poţi să telefonezi când ai nevoie, spuse Petikin.
- Da. Oricum, e vremea să mâncăm ceva. Astăzi piaţa era aproape goală. De trei zile la rând
e aşa, astfel că am avut de ales între o străveche friptură de berbec, din nou cu orez, sau ceva
special. Am ales ceva special şi am folosit ultimele două conserve. Avem plăcintă cu carne,
conopidă au gratin, tartă de melasă şi aperitiv surpriză.
Luă o lumânare şi intră în bucătărie, închizând uşa după ea.
- Mă întreb de ce întotdeauna avem conopidă la grătar?
McIver privea jocul de lumini produs de flacăra lumânării pe uşa bucătăriei. Detest
grozăvenia asta. I-am spus de cincizeci de ori. Brusc atenţia îi fu atrasă de ceva în noapte. Se
apropie de fereastră. Oraşul era lipsit de lumini pentru că energia electrică era întreruptă, dar către
sud-est o strălucire roşiatică începuse să lumineze cerul.
- Din nou Jalleh, spuse el simplu.
Pe opt septembrie, cu cinci luni în urmă, zeci de mii de oameni ieşiseră pe străzile
Teheranului ca să protesteze împotriva declarării de către Şah a legii marţiale. Avuseseră loc acte de
vandalism şi distrugere în masă, în special în Jalleh, o suburbie săracă, dens populată, unde fuseseră
aprinse ruguri şi ridicate baricade din cauciucuri aprinse. Când sosiseră forţele de securitate,
mulţimea înfuriată şi agitată strigase "Moarte Şahului!" şi refuzase să se împrăştie. Ciocnirile
fuseseră violente. Gazele lacrimogene nu ajutaseră la nimic. Puştile, însă, da. Numărul morţilor
fusese estimat de la nouăzeci şi şapte - număr susţinut de către oficialităţi, la două sute cincizeci -
după unii martori, până la două sau trei mii - după cum susţineau grupările de opoziţie. În raziile
care urmaseră Joiei Sângeroase fuseseră arestaţi şi închişi un mare număr de politicieni din opoziţie,
dizidenţi sau pur şi simplu persoane ostile regimului. Mai târziu, guvernul recunoscuse o mie o sută
şase persoane, printre care doi ayatolahi, lucru care înfuriase şi mai rău mulţimile.
Privind strălucirea, McIver se simţi cuprins de tristeţe. Dacă n-ar fi fost ayatolahul, zise, în
special Khomeini, nu s-ar fi petrecut nici unul dintre aceste lucruri.
Cu ani în urmă, când McIver sosise pentru prima dată în Iran, întrebase un prieten de la
Ambasada Britanică ce înseamnă "ayatolah".
- E un cuvânt arab, ayaVAllah si înseamnă "oglindirea lui Allah".
- E preot?
- Nicidecum! Nu există preoţi în religia islamică - numele religiei lor, ăsta-i alt cuvânt, care
-înseamnă "supunere", supunere la Voinţa Domnului.
- Cum?
- Ei bine, spusese prietenul său râzând, am să-ţi explic, dar trebuie să ai puţină răbdare. Mai
întâi iranienii nu sunt arabi, ci arieni. Cei mai mulţi dintre ei sunt musulmani şiiţi, o sectă separată,
activă şi foarte aplecată spre misticism. Arabii sunt de obicei suniţi conservatori - care formează cea
mai mare parte a miliardului de mahomedani ai lumii - iar deosebirea dintre secte e întrucâtva ca
cea dintre protestanţii şi catolicii noştri şi s-au luptat între ei în cursul vremurilor la fel de sălbatic.
Dar toţi împărtăşesc aceeaşi credinţă nestrămutată că există un singur dumnezeu: Allah - cuvântul
arab pentru Dumnezeu - şi că Mohamed, un bărbat din Mecca ce a trăit între anii 570-632 după
Christos, a fost profetul lui, iar cuvintele Coranului, rostite de el şi scrise de alţii în decursul multor
ani după moartea lui, vin direct de la Allah şi conţin toate cunoştinţele care sunt necesare unui
individ sau societăţii ca să existe. Toate.
- Asta nu-i cu putinţă!
20