James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Hai, Anjn-san - da, domnule pilot, răspunse omul. Ca toţi angajaţii rafinăriei, purta
salopetă albă, imaculată şi mănuşi cu sigla Iran-Toda Industry pe spate, cu acelaşi lucru scris
politicos deasupra în farsi şi echivalentul în caractere japoneze dedesubt.
- "Hai" să fie, spuse Scragger, folosind unul dintre cuvintele pe care le prinsese de la Kasigi
în drum spre Lengeh, cu o zi în urmă.
Arătă cu degetul.
- Şi acum rezervoarele de cursă lungă şi după aceea cele de rezervă.
Pentru zborul pe care de Plessey îl autorizase cu atâta mărinimie duminica, noaptea, ca să
celebreze victoria asupra sabotorilor, Scragger scosese scaunele din spate şi legase în locul lor două
butoaie de două sute de litri:
- Să fie acolo, domnule Kasigi. Le-am conectat la rezervoarele principale. Putem folosi o
pompă de mână şi putem să realimentăm în aer, dac-o să trebuiască. Şi dacă o să pompaţi. Acum no
să mai trebuiască să aterizăm pentru realimentare. Nu poţi să fii niciodată sigur de vremea din
Golf, întotdeauna se iscă furtuni neaşteptate sau vârtejuri, ceaţă, iar vântul poate să joace o festă.
Cea mai bună cale e să stăm puţin în larg.
- Şi Fălci?
Scragger râsese odată cu el.
- Bătrânul rechin-ciocan din Kharg? Cu ceva noroc, l-am putea vedea dacă ajungem pânacolo
şi nu ne abatem din drum.
- Tot nu ne-au chemat de la radarul din Kish?
- Nu, dar nu mai contează. Ne-au dat permisiunea până la Bandar-e Delam. Sunteţi sigur că
pot să realimentez la fabrica voastră?
- Da. Avem rezervoare acolo, căpitane, heliport, hangare şi atelier de reparaţii. Au fost
primele lucruri pe care le-am ridicat. Aveam un contract cu Guerney.
- Da, ştiu de asta. Acum s-au retras, nu?
- Da, aşa e. Acum o săptămână. Sau cam aşa... Poate va prelua contractul compania voastră.
Poate o să vă numească la conducerea bazei aeriene. E permanent de lucru pentru cinci elicoptere -
trei 212 şi poate două 206 - câtă vreme construim acolo.
Scragger chicotise.
- Asta o să-l facă pe bătrânu' Andy cel Mare să creadă că l-a apucat pe Dumnezeu de picior,
iar Dirty Dunk o să se scape pe el.
- Poftim!?
Scragger încercase să explice gluma cu McIver, dar când isprăvise, Kasigi nu râsese, ci
spusese doar:
- O, acum înţeleg!
Gaşcă de săriţi, îşi zise Scragger.
După ce isprăvi realimentarea, mai făcu o verificare. Motoarele, rotorul, elicele, deşi nu seaştepta
să plece atunci. De Plessey îl rugase să-l aştepte pe Kasigi, să zboare cu el unde avea nevoie
şi să-l aducă înapoi la Lengeh joi.
Aparatul corespundea. Pe deplin satisfăcut, aruncă o privire la ceas, apoi arătă cu degetul
spre pântec şi se frecă.
- E vremea să halim, hai!
- Hai.
Ajutorul lui zâmbi şi făcu semn către micuţa camionetă din apropiere, apoi arătă cu degetul
spre clădirea principală cu patru etaje, ce se înălţa cam la doua sute de metri mai departe, unde se
aflau birourile conducerii firmei.
Scragger scutură din cap.
- Merg pe jos, spuse, şi-şi flutură cele două degete parodiând mersul, aşa că tânărul făcu o
jumătate de plecăciune, se urcă în camionetă şi demară.
Scragger rămase locului o clipă, privind şi lăsându-se privit de santinelă. Acum, când
camionul plecase şi rezervoarele fuseseră închise, putea simţi mirosul mării şi resturile putrezite de
pe ţărmul din apropiere. Era aproape vremea refluxului. În Golf era o singură maree pe zi, ca şi în
Marea Roşie, din pricină că era puţin adâncă şi aproape complet închis de pământ, dacă nu socoteai
strâmtoarea Hormuz.
190