James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Minimum...
- Scurtează-1, îl întrerupse maiorul. Haide! Alergară către elicopter. În clipa aceea Lochart
văzu o maşină cu luminile stinse ţâşnind peste drum către ei şi simţi că i se taie respiraţia.
- Uite!
- În numele lui Allah, grăbeşte-te, pilotule!
Lochart îşi dublă eforturile, sări pe scaunul pilotului, împinse comutatoarele şi începu să
mărească turaţia. În acelaşi moment, maiorul se întinse şi trase uşa glisantă dintre cabina din spate şi
carlingă. Aproape leşină când se trezi sub nas cu carabina lui Valik.
- O, dumneata eşti, maiorule? Slăvit fie Allah!
- Slăvit fie Allah că eşti aici şi-ai reuşit să scapi, Excelenţă, gâfâi maiorul, încercând să se
liniştească, şi se strecură lângă el, în timp ce motoarele roteau elicea fără a prinde încă viteză.
- Lăudat fie Allah c-ai scăpat, dar unde-i soldatul?
- A luat banii şi-a şters-o! A adus armele?
- Nu, asta e tot.
- Fiu, de căţea, spuse maiorul furios, apoi strigă la Lochart: în numele lui Allah, grăbeşte-te!
Se răsuci şi privi la maşina care se apropia. Distanţa dintre ei se reducea repede. Înşfăcă iute
carabina de la Valik, îngenunche în uşa deschisă, ochi şoferul şi apăsă pe trăgaci. Rafala trecu prea
sus, în spatele lui Annoush, şi copiii ţipară îngroziţi, maşina viră săltând peste marginea ș oselei,
mergând în zigzag, şi o coti prin spatele unui rând de magazii, apăru pentru o clipă la vedere, ca să
accelereze dispărând din nou în spatele hangarului.
Lochart avea căştile la urechi şi privea acele indicatoarelor săltând, rugându-le să se grăbească.
- Haideţi, afurisitelor! mârâi, cu mâinile şi picioarele pe comenzi, ascultând geamătul
crescând al motoarelor.
Căpitanul de lângă el se ruga cu glas tare. N-o putea auzi pe Annoush suspinând în spate şi
nici nu-i putea vedea pe copiii îngroziţi de spaimă care ţâşniseră din ascunzătorile lor ca să se
pitească în spatele ei, sau pe Valik şi maiorul care răcneau la el să se grăbească. Indicatoarele urcau.
Tot mai sus. Tot mai sus. Aproape pe verde. Acum! Mâna lui stângă începu să ridice maneta de
gaze, dar maşina apăru derapând din spatele hangarului şi se îndreptă spre ei, ca să oprească la
cincisprezece metri mai departe. Din ea săriră cinci bărbaţi, unul repezindu-se direct spre carlingă şi
îndreptând un pistol automat către el, ceilalţi alergând către uşa cabinei. Era aproape în aer, dar ştia
că ar fi mort dacă ar mai urca încă un centimetru, şi-l văzu pe celălalt făcându-i furios semne să
oprească. Se supuse, apoi se întoarse ca să vadă ce se întâmplă în spate. Ceilalţi urcau în cabină.
Erau cu toţii ofiţeri. Valik şi maiorul îi îmbrăţişau şi se lăsau îmbrăţişaţi, apoi auzi în căşti
"Decolează pentru numele lui Allah" şi simţi un ghiont în coaste. Era Ali, căpitanul de lângă el.
- Decolează! spuse din nou în engleza lui cu accent american şi ridică degetul mare către
omul de afară care încă mai ţinea arma îndreptată spre el.
Omul se repezi la uşă, urcă şi trânti uşa în urma lui.
- Grăbeşte-te, afurisitule, uite colo!
Arătă de partea cealaltă a pistei. Către ei se îndreptau alte maşini. Cineva se aplecase afară
pe fereastra uneia dintre portiere şi se vedeau scânteierile de la gura unei ţevi de pistol mitralieră. În
câteva secunde Lochart era în aer, cu toate simţurile concentrate asupra zborului, în spatele lui, unii
dintre ofiţeri izbucniră în urale, apucându-se strâns de mânere şi scaune când elicopterul începu să
balanseze, evitând gloanţele, şi se aşezară care pe unde putea. Cei mai mulţi erau colonei. Unii erau
încă zguduiţi, în special generalul Seladi, care stătea între Valik şi maior.
- Nu eram sigur că sunteţi domnia voastră, Excelenţă general! spunea maiorul, aşa că am
tras pe deasupra, doar de avertisment. Să-i mulţumim lui Allah că planul a decurs atât de bine.
- Dar eraţi cât pe-aci să decolaţi! Aveaţi de gând să ne părăsiţi!
- O, nu, Excelenţa voastră, unchiule, îl întrerupse blând Valik. A fost din pricina pilotului
englez. S-a speriat şi n-a mai vrut s-aştepte. Nu prea au snagă, englezii. Nu te mai gândi la el.
Suntem înarmaţi, avem mâncare şi suntem în siguranţă! Slăvit fie Allah! Şi slăvit fie c-am avut timp
să pun toate astea la cale.
188