James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Ross întinse coarda, apoi trase tare. Coarda rămase întinsă. Trase ceva mai tare şi atunci
aceasta cedă cam treizeci de centimetri, dar nu mai mult. Tăcere. Nimic Amândoi bărbaţii
transpiraseră.
- Ei bine, spuse Ross cu mare uşurare şi se ridică. Paza bună trece primejdia rea.
Explozia îi acoperi cuvintele, un nor dens de praf şi fragmente de metal izbucni din coridor
în peştera lor, făcând să le vibreze plămânii, împrăştiind mese şi scaune. Toate ecranele de radar
explodară, luminile dispărură, unul dintre telefoanele roşii se smulse de la locul lui şi zbură de-a
curmezişul camerei, izbindu-se de carcasa de oţel a unui computer. Treptat, praful se aşeză, în timp
ce, în întuneric, amândoi bărbaţii tuşeau să-şi dea sufletul. Rosemont fu primul care îşi reveni.
Lanterna lui se afla încă la centură. Bâjbâi după ea.
- Sahib! strigă Tenzing neliniştit, năvălind în încăpere cu lanterna în mână şi Gueng alături.
- E-n regulă, spuse Ross, încă tuşind nestăpânit. Tenzing dădu peste el zăcând printre resturi.
Pe obraz îi curgea o dâră subţire de sânge, dar era doar o rană superficială de la o bucată de sticlă.
- Binecuvântaţi fie zeii, spuse Tenzing şi-l ajută să se ridice.
Ross se luptă să rămână în picioare.
- Doamne Dumnezeule! Se uită prostit în jur la întreg dezastrul, apoi porni clătinându-se
după Rosemont prin coridor, în camera codurilor. Seiful dispăruse odată cu decodificatorul, manualele,
şi telefoanele, lăsând o gaură uriaşă în rocă. Tot echipamentul electronic era doar o grămadă
de bucăţi răsucite de metal şi sârmă. Izbucniseră deja mici incendii.
- Iisuse, rosti Rosemont.
Abia reuşea sa articuleze hârâit cuvintele, adânc răvăşit în sinea lui de apropierea brutală a
morţii, în timp ce gândurile urlau: Fugi, scapă din locul acesta al morţii tale!
- Doamne-Dumnezeule, mare afurisenie! Neputincios, Rosemont încercă să mai spună ceva,
Nu putu, picioarele îl purtară într-un colţ şi acolo vomă spasmodic.
- Acum e mai bine.
Ross descoperi că-i era greu să vorbească, urechile încă îl dureau, capul era stăpânit de-o
migrenă monstruoasă, adrenalina se revărsa în sânge, încercând să domine propriu-i imbold de-a o
rupe la fugă.
- Tenzing, voi aţi terminat?
- Două minute, sahib! Omul o zbughi.
- Gueng!?
- Da, sahib. Tot două minute. Plecă grăbit.
Ross se îndreptă către celălalt colţ şi icni. Apoi se simţi mai bine. Bâjbâi după ploscă şi bău
o înghiţitură lungă. Îşi şterse gura cu mâneca bluzei de camuflaj, traversă încăperea şi îl scutură pe
Rosemont care stătea sprijinit de perete.
- Ia!
Îi dădu plosca.
- E-n regulă?
- Da, sigur.
Rosemont se simţea încă ameţit, dar acum mintea lucra. Avea un gust amar în gură, scuipă
fiere în praf. Micile focare de incendiu ardeau, agitând umbre nebuneşti pe pereţi şi pe tavan. Luă
cu grijă o înghiţitură. După un moment spuse:
- Nimic mai bun în lumea asta ca scotchul, încă o înghiţitură şi-i dădu plosca înapoi.
- Ar fi bine s-o ştergem dracului de-aici.
Ajutat de lumina lanternei, scotoci printre resturi, găsi rămăşiţele contorsionate ale atât de
importantului decodificator şi-şi croi cu grijă drum către următoarea Peşteră, aşezând resturile lângă
încărcătura aflată la baza unuia dintre calculatoarele din colţ.
- Ce nu-nţeleg, spuse neputincios, este de ce n-a sărit în aer toată afurisenia cu noi cu tot, cu
toate explozivele împrăştiate în jur?
- Înainte de a mă întoarce cu funia şi a-l trimite pe Gueng după Tenzing, i-am spus săndepărteze
toate explozibilele şi detonatoarele. Aşa, pentru siguranţă.
- Te gândeşti întotdeauna la toate?
Ross zâmbi obosit.
- Face parte din slujbă. Transmisiunile.
181