James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

valului de invective profanatoare. Nu spusese Sheng' Han să-i pregătească fiul şi să-l facă mai
înţelept, mai priceput în a se furişa şi a ucide? Nu jurase el să-l apere şi să-i fie dascăl tăcut?
- Dar, Tenzing, pentru numele lui Dumnezeu, să nu afle fiul meu că ţi-am spus! Să rămână
între noi această taină.
De săptămâni întregi fusese foarte greu să-l prindă pe sahib nepregătit, se gândi fericit. Dar
Gueng a reuşit în noaptea asta şi-acum şi eu. E mult mai bine că am făcut-o noi decât duşmanul,
care acum ne-nconjoară ca albinele matca.
- Scara duce în sus, cale de şaptezeci şi cinci de trepte, până la o uşă de fier, spuse cu cea
mai bună voce oficială a sa. Uşa e ruginită, dar am forţat-o. Afară e o peşteră, dincolo de peşteră e
noaptea. Un bun drum de scăpare, sahib! Ce nu-i bine e că de-acolo am văzut capul convoiului.
Făcu o pauză, nedorind să greşească. Poate că a mai rămas jumătate de oră.
- Întoarce-te la prima uşă, Tenzing, cea pe care am încuiat-o. Minează tunelul de partea
aceasta a uşii, ca să laşi uşa neatinsă. Fitil de douăzeci de minute. Spune-i lui Gueng să-şi
pregătească fitilele la aceeaşi durată. Din acest moment. Spune-i lui Gueng ce ţi-am ordonat.
- Da, sahib!
Ross se întoarse. Observă sudoarea de pe fruntea lui Rosemont.
- Okay!
- Sigur, am ajuns la 103. Ultimele două numere sunt 660 şi 31.
Văzu degetele americanului atingând cifrele. Lumina verde începu să clipească. Mâna
dreaptă a lui Rosemont se îndreptă spre mâner.
- Stai aşa!
Ross îşi şterse sudoarea de pe obraz simţind perii aurii ai bărbii nerase zgâriându-l.
- Crezi că-i vreo şansă să fie pusă vreo mină-capcană?
Rosemont se holbă la el, apoi la seif.
- E posibil... Sigur, e posibil!
- Atunci hai să aruncăm în aer scârboşenia şi să nu riscăm.
- Trebuie, ăă... trebuie să verific dacă principala carte de coduri e înăuntru sau nu. Asta şi
decodificatorul au prioritate.
Din nou privi lumina care clipea.
- Du-te înapoi în cealaltă cameră, adăposteşte-te cu Gueng şi strigă când eşti gata. E treaba
mea.
Ross ezită. Apoi dădu din cap şi ridică amândouă raniţele cu explozibil şi detonatoare.
- Unde-i camera transmisiunilor?
- Uşa următoare.
- Camera generatoarelor este importantă?
- Nu, doar asta, decodificatorul şi cele patru calculatoare de acolo. Deşi ar fi fost mai bine ca
tot etajul ăsta să se ducă dracului.
Rosemont îl urmări pe Ross îndepărtându-se, apoi îi întoarse spatele şi se uită din nou la
mâner. Simţea o apăsare urâtă în piept. Ticălosul ăla de Meshghi! Mi-am pus viaţa în joc - toţi neam
pus-o, chiar şi Ali Karakose.
- Eşti gata? strigă nerăbdător.
- Aşteaptă.
Din nou stomacul său se răzvrăti. Ross ajunse lângă el fără să se facă auzit, ţinând în mâini o
coardă de alpinism din nylon, lungă şi subţire, pe care o legă la iuţeală de mâner.
- Trage de el când îţi spun, dar nu deschide uşa. O s-o deschidem de-acolo.
Ross ieşi grăbit.
- Acum!
Rosemont inspiră adânc, ca să-şi liniştească bătăile inimii, şi răsuci mânerul către poziţia
"DESCHIS", apoi o rupse la fugă prin tunel către cealaltă peşteră. Ross îi făcu semn să se lipească
de perete lângă el.
- L-am trimis pe Gueng să-l avertizeze pe Tenzing. Gata?
- Sigur.
180