James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Aş fi făcut acelaşi lucru, probabil, dacă aş fi fost acolo, deşi nu-i o scuză pentru primejdia
în care e vârât - el, noi, sau amărâtul ăla de Valik cu familia lui. Dar aşa e, SAVAK e o chestie prea
împuţită pentru a place cuiva.
Gavallan era evident zguduit, deşi nu lăsa să se vadă nimic pe faţă.
- Ian a avut din nou dreptate.
- Ian? Dunross? L-ai văzut? Ce face bătrânul pişicher?
- M-a sunat din Shanghai. Îi istorisi ce aflase.
- Care sunt ultimele ştiri în privinţa situaţiei politice de aici?
- Ar trebui să ştii mai multe decât mine. Aici primim veşti adevărate numai prin BBC şi
VOA. Încă nu sunt ziare de nici un fel şi circulă doar zvonuri, continuă McIver, gândindu-se de fapt
la vremurile bune pe care le petrecuse cu Dunross în Hong Kong.
Îl învăţase să piloteze un mic elicopter cu un an înainte de a i se alătura lui Gavallan la
Aberdeen şi, deşi nu se întâlneau prea des, lui McIver îi făcuse nespusă plăcere compania celuilalt.
- Bakhtiar e încă sus, cu armata în spatele lui, dar Bazargan şi Khomeini îl muşcă de buci...
O, drace, am uitat să spun, Boss Kyabi a fost ucis.
- Iisuse Christoase, asta-i groaznic! De ce?
- Nu ştim de ce, sau cum, sau de cine. Ne-a spus Freddy Ayre.
- Mă iertaţi că vă-ntrerup, sir, se auzi în difuzoare vocea placidă a lui Hogg cu o notă de
grabă, dinspre terminal vin către noi trei maşini încărcate ochi cu arme si oameni.
Amândoi bărbaţii priviră afară prin micile ferestre rotunde. Se zăreau maşinile. Gavallan
ridică binoclul şi-l îndreptă către ele.
- Cinci sau şase oameni în fiecare maşină. Pe locul din faţă din prima maşină e un mullah.
Oamenii lui Khomeini.
Atârnă binoclul de gât şi ieşi repede de pe locul lui.
- Johnny!
Hogg era deja la uşă.
- Da?
- Planul B.
Imediat Hogg ridică degetul mare în sus şi în aceeaşi clipă mări puterea motoarelor, în timp
ce Gavallan se zbătea să se strecoare într-o scurtă îmblănită şi ridică din fugă un mic sac de
călătorie.
- Hai, Mac.
O porni înaintea lui în jos pe trepte, sărind câte două odată. McIver îl urmă imediat. În clipa
în care ajunseră jos, treptele fură trase înapoi, uşa închisă, motoarele îşi măriră turaţia şi aparatul se
îndepărtă, prinzând viteză.
- Întoarce-te cu spatele către maşini, Mac! Nu te uita la ei, uită-te la avionul care pleacă.
Totul se petrecuse atât de iute, încât McIver abia avusese timp să îşi tragă fermoarul scurtei.
Una dintre maşini se desprinse din grup ca să intercepteze avionul, dar acum acesta îşi lua avânt pe
pistă. În câteva secunde se ridică şi fu departe. Se întoarseră către maşinile ce se apropiau.
- Şi-acum, Andy?
- Asta depinde de comitetul de primire.
- Ce dracu' era "Planul B"?
- Ceva mai bun decât planul C, flăcăule. Asta însemna ori la bal ori la spital. Planul B: eu
ies, Johnny decolează imediat şi nu spune nimănui că a trebuit să plece în grabă, mâine la aceeaşi
oră se întoarce, dacă n-are contact vizual sau radio, atunci Johnny sare o zi şi vine cu o oră mai
devreme şi tot aşa, timp de patru zile. După care stă pe coadă în Al Shargaz ș i aşteaptă alte
instrucţiuni.
- Planul A?
- Asta dacă am fi putut rămâne în siguranţă peste noapte - el de pază în avion, eu cu tine.
Maşinile se opriră scrâşnind din frâne. Mullahul şi Gărzile Verzi îi înconjurară cu armele
îndreptate către ei, toată lumea vociferând. Brusc, Gavallan mugi "Allah-u Akbar!" şi toţi se opriră
descumpăniţi. Îşi ridică foarte teatral pălăria către mullah, înarmat şi el ca şi ceilalţi, şi scoase un
document scris în farsi ce arăta foarte oficial şi care avea un sigiliu greu, din ceară roşie, în partea
de jos. Îl înmână mullahului.
164