James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

John Hogg semnaliza cu luminile de poziţie şi cobori aparatul, lăsându-l să ruleze până se
aşeză în siguranţă pe sol şi abia atunci, cu mare precauţie, începu să folosească frânele. Se întoarse
pe pista de parcare şi mări puterea motoarelor ca să ajungă până la McIver. Lângă prima alee de
acces opri până când McIver ajunse lângă fuzelaj, uș a fu deschisă, scara coborâtă şi John Hogg îl
aştepta la piciorul ei, într-o scurtă matlasată, bătând din picioare ca să nu îngheţe.
- Salut, Mac! strigă
Era un bărbat îngrijit, subţiratic, cu o faţă smeadă si mustaţă.
- Mă bucur să te văd. Hai înăuntru, o să-ti fie mai cald!
- Bună idee.
McIver opri motorul şi-l urmă în sus, pe trepte. În interior domnea o căldură plăcută,
luminile erau aprinse, cafeaua pregătită, ziarele londoneze în rastelul lor. McIver ştia că avea să
găsească vin şi bere în frigider, o toaletă cu scaun şi hârtie moale în spate - din nou civilizaţia.
Flutură mâna către copilot.
- Mă bucur atât de mult să te văd, Johnny! Rămase cu gura căscată.
Aşezat într-unul dintre scaunele rabatabile ale avionului de opt locuri, cu faţa luminată de un
zâmbet, stătea Andrew Gavallan.
- Hello, Mac!
- Dumnezeule! Dumnezeule, Chinezoiule! cât mă bucur să te văd, spuse McIver dându-i un
ghiont. Ce dracu' faci? De ce nu mi-ai spus că vii? Ce-a fost în capul tău?
- Încetişor, flăcăule! Cafea?
- Dumnezeule, da. McIver se aşeză în faţa lui.
- Ce face Maureen? Dar micuţa Electra?
- Grozav - nemaipomenit! Se apropie cea de-a doua zi de naştere a ei şi-i deja o teroristă. Mam
gândit că ar fi bine să schimbăm o vorbă, aşa că mi-am luat catrafusele şi iată-mă.
- Nu pot să-ţi spun cât de mult mă bucur. Arăţi grozav, spuse McIver şi aşa şi era.
- Mulţumesc, flăcăule. Nici tu nu stai aşa rău. Ce mai faci? De-adevăratelea, Mac, întrebă
Gavallan ceva mai apăsat.
- Excelent.
Hogg aşeză cafeaua în faţa lui McIver şi alături de ea un păhărel de whisky pentru el şi un
altul pentru Gavallan.
-Ah, mulţumesc Johnny, spuse McIver luminându-se la faţă. Sănătate!
Ciocni paharul cu Gavallan şi înghiţi alcoolul, mulţumit.
- Sunt îngheţat ca întruchiparea milei. Abia am scăpat dintr-o ciocnire cu un afurisit de la
vamă. De ce-ai venit? Vreo problemă, Andy? O, da' ce-i cu avionul? Şi revoluţionarii şi loialiştii
sunt foarte sensibili. Oricare dintre ăştia ar putea sosi în forţă să ţi-l confişte.
- Johnny Hogg ţine un ochi deschis în partea asta. O să vorbim într-un minuţel şi de
problemele mele. Dar am hotărât că ar fi mai bine să vin şi să văd cu ochii mei. Avem prea multe în
joc acum, aici şi afară, cu toate contractele şi aparatele astea noi pe cale de a sosi. X 63 ar da
lovitura, Mac! Nu poate fi ceva mai bun.
- Minunat. Când le primim?
- La anu'. Îţi spun mai multe despre asta mai încolo. Acum, pentru mine Iranul este
prioritatea numărul unu. Trebuie să punem la cale ceva planuri în caz de urgenţă, cum să ţinem
legătura şi toate astea. Ieri am pierdut ore întregi în Al Shargaz încercând să obţin o aprobare
iraniană pentru Teheran, dar n-am avut succes, chiar şi ambasada lor era închisă. Am fost personal
la clădirea lor, Al Mulla, dar era închisă că nici musca nu putea intra acolo. L-am pus pe
reprezentantul nostru să sune acasă la ambasador, dar acesta ieşise să prânzească în oraş toată ziua!
Până la urmă am fost la Controlul Aerian să aşteptăm, dar până la urmă i-am dus cu vorba şi mi-au
dat aprobarea de decolare doar ca să tragem o fugă - şi internă aici. Mai întâi, care e situaţia
operaţiunilor noastre?
McIver îi istorisi ce ştia. Lui Gavallan i se risipi cea mai mare parte a bunei dispoziţii.
- Deci Charlie a dispărut, Tom Lochart îşi riscă chiar capul şi toate afacerile noastre din Iran
- prosteşte sau vitejeşte, depinde cum priveşti lucrurile, Duke Starke e în Bandar-e Delam cu Rudi,
Kowiss-ul e în stare de asediu şi am fost aruncaţi afară din birourile noastre.
- Da, spuse morocănos McIver, am autorizat zborul lui Tom...
163