James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- După aia eşti liber, pentru o vreme.
Rakoczy râse si-l împunse pe Petikin în ceafă cu ţeava pistolului.
- Cu mulţumirile mele. Dar nu te mai întoarce, staţi cu faţa înainte amândoi şi nu desfaceţi
centurile de siguranţă. Nu pierdeţi din vedere nici o clipă că vă supraveghez foarte atent. Când
aterizezi, aterizează cum trebuie şi fără şmecherii şi când am să fiu departe, decolează! Dar nu tentoarce
sau s-ar putea să mă sperii. Oamenii speriaţi apasă pe trăgaci, înţelegi?
- Da.
Petikin cercetă locul de aterizare. Îşi aranja casca.
- Ţi se pare în regulă, Erikki?
- Da, ai grijă la troienele de zăpadă.
Erikki încercă să-şi ascundă nervozitatea din glas.
- Ar trebui să facem un plan.
- Cred că e prea deştept, Charlie!
- Poate doar dac-o face vreo greşeală. Numai una singură.
Aterizarea decurse bine şi simplu. Zăpada, biciuită de curenţii stârniţi de elice, se învolbură
pe lângă ferestre.
- Nu vă întoarceţi!
Nervii bărbaţilor erau întinşi la maximum. Auziră uș a deschizându-se si simţiră aerul rece.
Apoi Azadeh ţipă "Erikki!"
În ciuda ordinului, amândoi se răsuciră. Rakoczy era deja afară, trăgând-o pe Azadeh după
el. Femeia izbea din picioare şi se zbătea, încercând să se agate de uşă, dar el o domina cu uşurinţă.
Avea pistolul mitralieră agăţat de umăr. Instantaneu, Erikki smuci uşa din partea sa şi se strecură
afară, trecu pe sub fuzelaj şi atacă. Ajunse prea târziu.
O scurtă rafală la picioarele lui îl opri. Zece metri mai departe, în afara razei elicei, Rakoczy
ţinea cu o mână pistolul mitralieră îndreptat către ei, cealaltă înfiptă cu putere în gâtul femeii.
Pentru o clipă Azadeh împietri şi ea, apoi îşi reînnoi eforturile, strigând şi ţipând, zbătânduse
să ajungă la el, luându-1 prin surprindere pe rus. Erikki făcu un salt. Rakoczy o înşfacă cu
amândouă mâinile, o scutură violent, îmbrâncind-o puternic către Erikki, întrerupându-i saltul şi
doborându-l la pământ odată cu ea. În aceeaşi clipă sări înapoi, se răsuci şi o rupse la fugă, apoi se
întoarse clin nou cu arma pregătită, cu degetul încordat pe trăgaci. Nu fu nevoie să apese, pentru că
finlandezul şi femeia se aflau în genunchi, pe jumătate ameţiţi. În spatele lor, pilotul stătea pe locul
lui. Erikki îşi reveni şi îşi trase protector soţia în spatele lui, pregătindu-se pentru un alt atac.
- Stai, strigă poruncitor Rakoczy, sau de data asta vă omor pe toţi. Stai! Trase o rafală de
avertisment în zăpadă.
- Întoarceţi-vă la elicopter! Amândoi.
Cu toate simţurile treze, Erikki îl privi suspicios.
- Plecaţi, sunteţi liberi, plecaţi!
Disperată şi înspăimântată, Azadeh se aruncă pe locul din spate. Erikki se întoarse încet,
acoperind-o cu trupul lui.
Cu mână fermă, Rakoczy păstră ţeava armei îndreptată către ei. Îl văzu pe finlandez
aşezându-se pe tocul din spate,
Cu picioarele proptite de patină, lăsând uș a deschisă. Motoarele începură imediat să prindă
viteză, elicopterul se ridică la o jumătate de metru de pământ, răsucindu-se încet ca să se-ntoarcă cu
faţa spre el. Uşa din spate se închise.
Inima începu să-i bată mai tare.
Acum, îşi zise, muriț i cu toţii sau trăim ca să ne înfruntăm altă dată? Clipa păru să dureze o
veşnicie. Elicopterul se trase înapoi metru cu metru, o ţintă tentantă. Degetul lui se încorda uşor, dar
nu apăsă mai tare.
Câţiva metri încă şi elicopterul se răsuci, pornind înainte printre câmpurile de zăpadă, apoi
se ridică spre înălţimi.
Bun, îşi zise, simţindu-se copleşit de oboseală. Ar fi fost mai bine dac-aş fi putut păstra
femeia ca ostatică, dar n-are a face. Putem pune mâna pe fiica bătrânului Abdullah Han mâine sau
poimâine. Mai pot s-o aştept pe ea şi pe Yokkonen.
158