James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Întoarce cu 360! strigă.
Elicopterul făcu îndată o piruetă, dar nu se afla nimeni în apropiere. În zăpadă zăceau patru
trupuri.
- Am spus să tragi pe deasupra lor, pentru Dumnezeu! începu Petikin, dar în clipa aceea uşa
maşinii se deschise brusc şi Erikki ieşi afară cu pumnalul într-o mână.
Rămase pentru un moment singur, apoi lângă el se ivi o femeie înfăşurată într-un chador.
Imediat Petikin aşeză elicopterul pe zăpadă, păstrând însă motoarele turate, astfel că abia atingea
pământul.
- Haide, strigă, făcându-le semn.
Începură să alerge, Erikki pe jumătate trăgând-o pe Azadeh, pe care căpitanul nu o recunoscu.
Rakoczy deschise uşa din partea lui şi sări afară, apoi deschise uşa din spate şi se răsuci,
punându-se în gardă. Slobozi încă o rafală scurtă către drum. La vederea lui, Erikki se opri uluit.
- Grăbeşte-te! strigă Petikin, înţelegând motivul pentru care ezita. Erikki, vino-ncoace!
Atunci o recunoscu pe Azadeh.
- Dumnezeule, murmură, apoi strigă din nou: Haide, Erikki!
- Repede, n-a mai rămas prea multă muniţie, strigă şi Rakoczy în ruseşte.
Cu o singură mişcare, Erikki o săltă pe Azadeh în braţe şi porni în fugă. Câteva gloanţe
fluierară pe lângă el.
Lângă elicopter, Rakoczy îl ajută s-o împingă în spate apoi, pe neaşteptate, îl dădu la o parte
cu ţeava armei.
- Aruncă-ţi cuţitul şi treci pe scaunul din faţă! ordonă în ruseşte. Acum!
Pe jumătate paralizat de uimire, Petikin îl privi pe Erikki şovăind, roşu de mânie. Rakoczy
spuse aspru:
- Pentru Dumnezeu, mi-a mai rămas destul de multă muniţie pentru ea, pentru tine şi pentru
pilotul ăsta căcăcios. Urcă!
Undeva printre maşini începu să păcăne un pistol mitralieră. Erikki îşi aruncă pumnalul în
zăpadă si îşi strecură trupul înalt pe locul din faţă. Rusul se vârî lângă Azadeh şi Petikin luă
înălţime, depărtându-se în viteză, zigzagând pe deasupra pământului ca o găină înspăimântată, apoi
urcă în înalturi. Când putu să vorbească, spuse:
- Ce dracu' se întâmplă?
Erikki nu-i răspunse. Se răsuci ca să se asigure că Azadeh e în siguranţă. Ţinea ochii închişi
şi era prăbuşită lângă perete, gâfâind, încercând să-şi recapete răsuflarea. Rakoczy îi pusese centura
de siguranţă, dar când Erikki întinsese mâna, rusul îi făcu semn cu arma să se oprească.
- O să fie-n regulă, îţi promit. Continuă să vorbească-! ruseşte: Dacă ai să te porţi aşa cum anvăţat
prietenul tău să se poarte.
Îi ţintui cu privirea în timp ce-şi strecura mâna în geantă ca să scoată un încărcător proaspăt.
- Aşa, ca să ştii. Acum, faţa înainte, te rog. Încercând să-şi stăpânească furia, Erikki făcu ce i
se spusese.
Îşi puse căştile. N-aveau cum să fie auziţi de Rakoczy, în spate nu era nici o legătură prin
interfon şi amândurora li se părea ciudat să fie atât de liberi şi totuşi încătuşaţi.
- Cum ne-ai găsit, Charlie, cine te-a trimis? spuse în microfon, încă suflând greu.
- Nimeni. Ce dracu-i cu ticălosul ăsta? Am plecat la Tabriz să te iau pe tine şi pe Azadeh, mam
trezit răpit de nemernicul ăla din spate şi-apoi m-a deturnat spre Teheran. A fost un noroc,
pentru Dumnezeu! Ce dracu' s-a-ntâmplat?
- Am rămas fără combustibil. Erikki îi povesti pe scurt ce se-ntâmplase. Când s-a oprit
motorul, am înţeles că se terminase cu noi. Toţi păreau că înnebuniseră. Cu câteva clipe înainte totul
era în regulă, apoi am fost din nou înconjurați. Am încuiat uşile, dar era doar o problemă de timp.
Din nou se răsuci peste spătarul scaunului. Azadeh deschisese ochii şi îşi trăsese chadorul de
pe faţă. Îi zâmbi obosită şi întinse mâna ca să-l atingă, dar Rakoczy o opri.
- Vă rog să mă iertaţi, înălţimea Voastră, spuse în farsi, dar aşteptaţi până aterizăm. Totul o
să fie în regulă.
Repetă asta în rusă către Erikki, adăugând :
- Am nişte apă. Ai vrea să i-o dau soţiei tale? Erikki dădu din cap.
- Da, te rog.
154