James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Vocea se auzi în căşti. Automat, la decolare le pusese la urechi. Privi către Rakoczy şi ridică
din umeri, apoi se-ntoarse la instrumentele sale şi la terenul de sub ei. Deasupra Qazvinului viră
către sud-vest, urmând şoseaua spre Teheran, retrăgându-se încă o dată în el însuşi. Ai răbdare, îşi
spuse, apoi îl văzu pe Rakoczy încordându-se şi lipindu-şi faţa de fereastră, privind în jos.
- Apleacă-te spre stânga, puţin spre stânga, îl auzi poruncind grăbit, cu întreaga atenţie
îndreptată către cele ce se petreceau dedesubt.
Petikin aplecă elicopterul uşor. Rakoczy se afla pe partea dinspre sud.
- Ajunge! Fă o întoarcere cu 180!
- Cee?
Accentua aplecarea aparatului, realizând brusc că bărbatul uitase de pistolul mitralieră aflat
în poala lui. Inima îşi iuţi bătăile.
- Acolo, dedesubt, pe drum... Camionul...
Petikin nu-i dădu atenţie. Rămase cu ochii lipiţi de pistol, măsurând grijuliu distanţa dintre
ei, cu inima bătând nebuneşte.
- Unde? Nu văd nimic.
Accentua şi mai mult aplecarea aparatului ca să se poată roti repede pe noua direcţie.
- Ce camion?
Mâna sa stângă ţâşni înainte şi înşfacă arma de ţeava, aruncând-o neîndemânatic prin
ferestruică, în cabina din spatele lor. În acelaşi timp. Împinse mâna dreaptă, cu care ţinea manşa,
mult spre stânga, apoi iute spre dreapta şi din nou stânga-dreapta, clătinând violent elicopterul.
Rakoczy fu luat complet prin surprindere şi se lovi cu capul de geamurile laterale, ameţind pentru o
clipă. Imediat Petikin îşi strânse pumnul stâng şi-l izbi fără prea mare pricepere în falcă, încercând
să-l doboare, însă Rakoczy, cu reflexele antrenate în luptele de karate, reuşi să oprească lovitura cu
braţul. Încă ameţit, înşfăcă încheietura mâinii lui Petikin, revenindu-şi în puteri cu fiecare secundă
ce trecea. În timp ce cei doi bărbaţi se luptau, elicopterul se rotea primejdios.
Se înşfăcară unul pe celălalt, înjurând, stânjeniţi de centurile de siguranţă, Rakoczy pe partea
dinspre sol. Fiecare se înverşuna şi mai mult. Rakoczy, având două mâini libere, începu să domine.
Brusc, Petikin prinse manşa cu genunchii, îşi eliberă mâna dreaptă şi îl izbi în faţă. Lovitura nu fu
destul de reuşită, dar puterea ei îl dezechilibra, făcu ca manşa să scape din strânsoarea genunchilor
şi să alunece spre dreapta, pereclitând delicatul echilibru pe care tălpile lui îl menţineau pe pedalele
palonierului. Elicopterul se balansa brusc, aplecându-se tare pe-o parte, pierzând din înălţime - nici
un elicopter nu poate zbura fără pilot, nici măcar o secundă - forţa centrifugă aruncându-l lateral şi,
în învălmăşeală, manşa fu împinsă în jos. Aparatul plonja din înălţimi, scăpat de sub control.
Cuprins de panică, Petikin abandonă lupta. Se zbătu orbeşte să recapete controlul, în timp ce
motoarele urlau, iar instrumentele păreau că înnebuniseră. Mâinile, picioarele şi antrenamentul lui
luptau împotriva panicii, corectând întruna mişcările haotice. Căzură trei sute de metri mai înainte
de a putea aduce aparatul la orizontală, oprindu-i căderea, cu inima gata să-i iasă din piept, la
cincisprezece metri de pământul acoperit cu zăpadă. Îi tremurau mâinile şi respira greu. Simţi ceva
dur între coaste şi-l auzi pe Rakoczy înjurând. Ameţit, realiză că vorbele nu erau iraniene, dar nu
recunoscu limba. Îl privi şi-i văzu chipul strâmbat de mânie şi metalul cenuşiu al pistolului automat
şi se blestemă pentru că nu se gândise la asta. Furios, încercă să împingă ţeava într-o parte, dar
Rakoczy o apăsă şi mai tare.
- Opreşte-te, sau îţi zbor creierii, matyeryebyets!
În aceeaşi clipă Petikin puse aparatul într-un picaj violent, dar pistolul apăsă şi mai tare,
dureros, şi simţi piedica trasă şi cocoşul ridicându-se.
- Ultima ta şansă!
Pământul era foarte aproape şi se ridica ameţitor de el. Petikin înţelese că nu putea să-şi
dezechilibreze adversarul.
- E-n regulă, e-n regulă, spuse, cedând, redresând aparatul şi începând să urce.
Presiunea din ceafă crescu şi odată cu ea durerea.
- Mă doare, pentru Dumnezeu, şi mă dezechilibrezi! Cum pot să pilotez dacă nu...
Rakoczy se mulţumi să apese şi mai tare arma, strigând, înjurându-l şi izbându-l cu capul de
rama parbrizului.
151