James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
Distanţa dintre cei patru concurenţi scădea, ei lipindu-se cât mai mult de săniile lor pentru a câştiga încă o idee de viteză; Scot, Nasiri şi Jean-Luc s-au apropiat din ce în ce mai mult din urmă pe Nitchak Han. În acest loc zăpada nu era atât de bună şi mici ridicături îi făceau să salte, forţândui să se agate mai strâns de sănii. Încă două sute de metri, încă o sută, oamenii de la bază şi sătenii strigau şi-l implorau pe Allah pentru victorie, optzeci, şaptezeci, şaizeci, cincizeci, apoi... Dâmbul, deşi mare, era bine ascuns. Aflat în frunte, Nitchak Han fu primul aruncat în sus şi pierdu controlul, rostogolindu-se pe o parte cu răsuflarea tăiată, apoi Scot şi Jean-Luc ţâşniră amândoi în aer, răsucindu-se, căzând cu mâinile şi picioarele răşchirate, la fel de neajutoraţi, răsturnându-şi săniile în nori de pulbere îngheţată. Nasiri încercă disperat să-i ocolească şi pe ei şi ridicătura şi-şi smuci sania într-un derapaj violent, dar alunecă de pe ea şi o porni răsucindu-se la vale, oprindu-se puţin mai departe decât-ceilalţi, gâfâind. Nitchak Han se ridică şi îşi şterse zăpada de pe faţă şi barbă. - Slăvit fie Allah, murmură el, nevenindu-i să creadă că nu-şi rupsese nici o mână sau vreun picior, apoi privi în jur către ceilalţi. Se adunau şi ei de jos, Scot înecându-se de râs pentru că Jean-Luc, care n-avea nici el vreo zgârietură, rămăsese întins pe spate, slobozind o explozie de invective în franceză. Nasiri sfârşise aproape îngropat cu capul înainte într-un troian de zăpadă şi, încă râzând. Scot se îndreptă către el să-l ajute. Era puţin julit, dar nimic grav. - Ei, voi de-acolo, strigă cineva din mulţimea de jos. Şabra Jordon Porcărie. Cum rămâne cu porcăria asta de cursă? Încă nu s-a terminat! Hai Scott, hai Jean-Luc, pentru Dumnezeu, daţi-i drumul odată! Scot îl lăsă pe Nasiri şi porni să alerge către punctul de sosire aflat la cincizeci de metri mai departe, dar alunecă şi căzu în zăpada groasă, se ridică împleticindu-se, alunecă din nou, cu picioarele ca de plumb. Jean-Luc se ridică şi el clătinat şi se repezi după el, urmat îndeaproape de Nasiri şi Nitchak Han. Strigătele mulţimii se înmulţiră, încurajând bărbaţii ce se luptau cu zăpada, căzând , sărind înainte, ridicându-se şi căzând din nou, într-o întrecere foarte dură, uitând toate durerile. Scot se afla ceva mai în frunte, urmat de Nitchak Han, Jean-Luc şi Nasiri - încurajaţi de Fowler, roşu la faţă şi la fel de încins ca şi sătenii. Mai aveau zece metri. Bătrânul Han era cu un metru înaintea lor, când alunecă şi se întinse cu faţa în jos, cu picioarele şi mâinile răşchirate; Scot prelua conducerea, urmat îndeaproape de Nasiri, şi de Jean-Luc la câţiva centimetri în urma lor. Cursa se transformase de fapt într-un mers împleticit, întrerupt de rostogoliri, foarte obositor, la fiecare pas trebuind să-şi smulgă cizmele din zăpada înaltă. Se auzi un cutremurător strigăt unanim când Nitchak Han începu să înainteze în patru labe pe ultimii câţiva metri. Jean-Luc şi Scot încercară un ultim salt disperat către linia de sosire, cu capul înainte, şi căzură cu toţii într-o grămadă, înconjuraţi de strigăte. - Scot a câştigat... - Nu, Jean-Luc... - Nu, bătrânul Nitchak... Când reuşi să-şi tragă sufletul, Jean-Luc spuse: - Deoarece nu există o părere clară şi nici chiar preacinstitul nostru mullah nu e îndeajuns de sigur, eu, Jean-Luc, îl declar pe Nitchak Han câştigător cu o lungime de nas. Urmară alte strigăte, care se repetară după ce adăugă: - Şi deoarece învinşii au pierdut atât de curajos " premiez cu încă o sticlă de whisky din rezerva lui Tom sticlă pe care o voi confisca tot eu şi care va fi împărţită de către toţi lucrătorii străini, la apusul soarelui. Fiecare strânse mâna cu fiecare. Nitchak Han fu de acord ca luna următoare să mai facă o întrecere ș i deoarece cinstea legea şi nu bea alcool, se tocmi feroce şi-i vându lui Jean-Luc sticla de whisky pe care o câştigase la jumătate de preţ. Toată lumea izbucni din nou în urale apoi cineva scoase un strigăt de avertisment. Către nord, departe, în munţi, o rachetă roşie de semnalizare cădea în vale. Se lăsă brusc tăcerea. Racheta dispăru. Apoi încă una descrise un arc de cerc, ca să se prăbuşească clin nou: SOS, urgent. 144
- CASEVAC, spuse Jean-Luc privind printre gene. Trebuie să fie la sonda Rosa sau la Bellissima. - Am plecat. Scot Gavallan porni grăbit. - Vin cu tine. O să luăm un 212 şi o să transformăm totul într-un zbor de verificare pentru tine. În câteva minute se aflau în aer. Sonda Rosa era una dintre sondele pe care le căpătaseră în urma contractului Guerney, iar Bellissima, una dintre cele pe care o deserveau în mod obişnuit. Toate cele unsprezece sonde din zona aceea fuseseră instalate de o companie italiană pentru Iran Oil şi deşi toate erau legate prin radio cu Zagros Trei, legătura nu era întotdeauna bună din pricina munţilor şi a efectului de ecranare. Rachetele de semnalizare ţineau locul radioului. Aparatul urcă constant, trecând de trei mii de metri, plafonul operaţional de patru mii de metri depinzând de încărcătură. Văile acoperite cu zăpadă sclipeau în lumină soarelui. În faţa lor, într-un luminiş de pe un mic platou aflat la trei mii şapte sute opt zeci şi cinci de metri altitudine, se zărea sonda Rosa - câteva trailere pentru locuinţe şi şoproane împrăştiate la întâmplare în jurul turnului înalt. Şi o platformă de aterizare. - Rosa, aici Jean-Luc! Mă auzi? Aşteptă răbdător. - Tare şi limpede, Jean-Luc! Era vocea veselă a lui Mimmo Sera, "omul firmei" cel mai mare în funcţie de acolo, un inginer însărcinat cu toate lucrările. - Ce ne-ai adus ei? - Niente, Mimmo. Am văzut o rachetă roşie şi verificam. - Mon Dieu, CASEVAC! N-am fost noi. Fără să mai stea pe gânduri, Scot întrerupse manevra de aterizare, aplecă aparatul pe-o parte şi se îndreptă către noile coordonate, urcând mai sus în munţi. - Bellissima? - O să verificăm. - Daţi-ne de ştire, da? N-am avut vreo legătură de când a început furtuna. Care-s ultimele ştiri? - Ultima am auzit-o acum două zile. BBC-ul spunea că Nemuritorii de la Doshan Tappeh au înăbuşit o revoltă a Şcolii de Piloţi şi a civililor. N-avem nici o veste de la sediul central din Teheran sau de la altcineva. Dacă aflăm ceva, o să vă comunicăm prin radio. - Ei, radio! Jean-Luc, mai avem nevoie de încă o duzină de ţevi de şase ţoii şi ca de obicei, de ciment, începând de mâine. Okay! - Biensur! Jean-Luc era încântat că apăruse de lucru în plus şi că se ivise ocazia de a dovedi că erau mai buni decât Guerney. - Cum merge? - Am săpat până la trei mii de metri şi se pare că o să dăm de ceva grozav. Aş vrea să-l tubez luna viitoare, dacă se poate. Poţi comanda la Slumberger? Slumberger era o firmă internaţională care producea şi aproviziona cu echipament electronic de mare precizie pentru măsurări la mare adâncime a depunerilor de petrol şi a calităţii diferitelor straturi, echipamente de ghidaj pentru sondele de foraj, de agăţare a sapelor rupte, de forare prin explozie, ţevi de oţel pentru pomparea petrolului, dimpreună cu experț i care puteau să le manevreze. Foarte scumpe, dar absolut necesare. Tubarea puţului era ultima operaţiune înainte de cimentarea îmbrăcăminţii de oţel şi conectarea sondei la conductă. - O să ţi le aducem aici luni, de oriunde ar fi, Mimmo - cu voia lui Khomeini. - Mamma mia, spune-i lui Nasiri că trebuie să le primim. Recepţia se pierdea iute. - Nici o problemă! O să te chem la întoarcere. Jean-Luc aruncă o privire afară din carlingă. Treceau peste o culme, încă în urcare, cu motoarele în plin efort. - Merde! Mi-e foame, spuse şi se întinse în scaun. Mă simt de parcă mi-aş fi făcut masaj cu un perforator pneumatic - da' ce cursă! 145
- Page 93 and 94: alansa căutând o ţintă; apoi, p
- Page 95 and 96: neplăcut, în special pentru doamn
- Page 97 and 98: - Evident, au avut necazuri, dar Ru
- Page 99 and 100: - Te rog, semnează ca persoană au
- Page 101 and 102: - Am să cer autorizarea. Piese de
- Page 103 and 104: - Trebuia să mă-ntorc înapoi la
- Page 105 and 106: noapte, că Khomeini era deja arest
- Page 107 and 108: - Găseşte-i pe păcătoşii ăia
- Page 109 and 110: - Te rog să mă ierţi, poftim, sp
- Page 111 and 112: cuviinţă şi a fost obţinută o
- Page 113 and 114: la poalele Munţilor Elburs, iar pe
- Page 115 and 116: Ochii ei zburdau şi se prefăcea
- Page 117 and 118: - Fac eu asta, odihneşte-te, iubit
- Page 119 and 120: discuţie, niciodată să nu fi pre
- Page 121 and 122: LUNI 12 februarie 1979 CAPITOLUL 14
- Page 123 and 124: nume a fost ascuns de Dumnezeu. În
- Page 125 and 126: Afară era încă întuneric, abia
- Page 127 and 128: La dracu cu controlul medical şi c
- Page 129 and 130: - Piesele trebuie să sosească lun
- Page 131 and 132: - Dar nu-i un om sfânt, pios şi
- Page 133 and 134: moarte. Ultimii atacatori o rupsese
- Page 135 and 136: grosolane şi case cu pereţi înal
- Page 137 and 138: Motocicliştii treceau nepăsători
- Page 139 and 140: Cele mai multe femei iraniene purta
- Page 141 and 142: - Da. - Bine! Îndesă actele lor
- Page 143: Odată ajuns pe şosea debloca unul
- Page 147 and 148: - Bun. Jean-Luc privea atent înain
- Page 149 and 150: Pietro aruncă o privire în jos, c
- Page 151 and 152: Vocea se auzi în căşti. Automat,
- Page 153 and 154: Petikin îşi aţinti privirea pe c
- Page 155 and 156: O privi bând, recunoscătoare. - M
- Page 157 and 158: - E... e posibil, Azadeh, interveni
- Page 159 and 160: Între timp, e de stăpânit o ţar
- Page 161 and 162: sfărâmate şi amestecate cu zăpa
- Page 163 and 164: John Hogg semnaliza cu luminile de
- Page 165 and 166: - Este permisul de aterizare la Teh
- Page 167 and 168: - O să plecaţi cu sau fără apro
- Page 169 and 170: Troianul de deasupra lor părea şi
- Page 171 and 172: vârtejul de aer trăgând de el.
- Page 173 and 174: gurkali, într-un dialect vulgar, o
- Page 175 and 176: - L-am trimis de pază. - Bine, spu
- Page 177 and 178: "Dacă ai gurka cu tine ai întotde
- Page 179 and 180: Okay? -Ne scoate în vârful muntel
- Page 181 and 182: Ross întinse coarda, apoi trase ta
- Page 183 and 184: Ajunseră la linia copacilor şi la
- Page 185 and 186: - Acum mi-e bine, cred. Ar fi bine
- Page 187 and 188: - Cu ajutorul lui Allah am ajuns p
- Page 189 and 190: Da, îşi zise. Dacă n-aş fi fost
- Page 191 and 192: Îi plăcea mirosul mării. Crescus
- Page 193 and 194: inginerul şef Kasusaka-sama. Am fo
Distanţa dintre cei patru concurenţi scădea, ei lipindu-se cât mai mult de săniile lor pentru a<br />
câştiga încă o idee de viteză; Scot, Nasiri şi Jean-Luc s-au apropiat din ce în ce mai mult din urmă<br />
pe Nitchak Han. În acest loc zăpada nu era atât de bună şi mici ridicături îi făceau să salte, forţândui<br />
să se agate mai strâns de sănii. Încă două sute de metri, încă o sută, oamenii de la bază şi sătenii<br />
strigau şi-l implorau pe Allah pentru victorie, optzeci, şaptezeci, şaizeci, cincizeci, apoi...<br />
Dâmbul, deşi mare, era bine ascuns. Aflat în frunte, Nitchak Han fu primul aruncat în sus şi<br />
pierdu controlul, rostogolindu-se pe o parte cu răsuflarea tăiată, apoi Scot şi Jean-Luc ţâşniră<br />
amândoi în aer, răsucindu-se, căzând cu mâinile şi picioarele răşchirate, la fel de neajutoraţi,<br />
răsturnându-şi săniile în nori de pulbere îngheţată. Nasiri încercă disperat să-i ocolească şi pe ei şi<br />
ridicătura şi-şi smuci sania într-un derapaj violent, dar alunecă de pe ea şi o porni răsucindu-se la<br />
vale, oprindu-se puţin mai departe decât-ceilalţi, gâfâind. Nitchak Han se ridică şi îşi şterse zăpada<br />
de pe faţă şi barbă.<br />
- Slăvit fie Allah, murmură el, nevenindu-i să creadă că nu-şi rupsese nici o mână sau vreun<br />
picior, apoi privi în jur către ceilalţi.<br />
Se adunau şi ei de jos, Scot înecându-se de râs pentru că Jean-Luc, care n-avea nici el vreo<br />
zgârietură, rămăsese întins pe spate, slobozind o explozie de invective în franceză. Nasiri sfârşise<br />
aproape îngropat cu capul înainte într-un troian de zăpadă şi, încă râzând. Scot se îndreptă către el<br />
să-l ajute. Era puţin julit, dar nimic grav.<br />
- Ei, voi de-acolo, strigă cineva din mulţimea de jos. Şabra Jordon Porcărie. Cum rămâne cu<br />
porcăria asta de cursă? Încă nu s-a terminat! Hai Scott, hai Jean-Luc, pentru Dumnezeu, daţi-i<br />
drumul odată!<br />
Scot îl lăsă pe Nasiri şi porni să alerge către punctul de sosire aflat la cincizeci de metri mai<br />
departe, dar alunecă şi căzu în zăpada groasă, se ridică împleticindu-se, alunecă din nou, cu<br />
picioarele ca de plumb. Jean-Luc se ridică şi el clătinat şi se repezi după el, urmat îndeaproape de<br />
Nasiri şi Nitchak Han. Strigătele mulţimii se înmulţiră, încurajând bărbaţii ce se luptau cu zăpada,<br />
căzând , sărind înainte, ridicându-se şi căzând din nou, într-o întrecere foarte dură, uitând toate<br />
durerile. Scot se afla ceva mai în frunte, urmat de Nitchak Han, Jean-Luc şi Nasiri - încurajaţi de<br />
Fowler, roşu la faţă şi la fel de încins ca şi sătenii.<br />
Mai aveau zece metri. Bătrânul Han era cu un metru înaintea lor, când alunecă şi se întinse<br />
cu faţa în jos, cu picioarele şi mâinile răşchirate; Scot prelua conducerea, urmat îndeaproape de<br />
Nasiri, şi de Jean-Luc la câţiva centimetri în urma lor. Cursa se transformase de fapt într-un mers<br />
împleticit, întrerupt de rostogoliri, foarte obositor, la fiecare pas trebuind să-şi smulgă cizmele din<br />
zăpada înaltă.<br />
Se auzi un cutremurător strigăt unanim când Nitchak Han începu să înainteze în patru labe<br />
pe ultimii câţiva metri.<br />
Jean-Luc şi Scot încercară un ultim salt disperat către linia de sosire, cu capul înainte, şi<br />
căzură cu toţii într-o grămadă, înconjuraţi de strigăte.<br />
- Scot a câştigat...<br />
- Nu, Jean-Luc...<br />
- Nu, bătrânul Nitchak...<br />
Când reuşi să-şi tragă sufletul, Jean-Luc spuse:<br />
- Deoarece nu există o părere clară şi nici chiar preacinstitul nostru mullah nu e îndeajuns de<br />
sigur, eu, Jean-Luc, îl declar pe Nitchak Han câştigător cu o lungime de nas.<br />
Urmară alte strigăte, care se repetară după ce adăugă:<br />
- Şi deoarece învinşii au pierdut atât de curajos " premiez cu încă o sticlă de whisky din<br />
rezerva lui Tom sticlă pe care o voi confisca tot eu şi care va fi împărţită de către toţi lucrătorii<br />
străini, la apusul soarelui.<br />
Fiecare strânse mâna cu fiecare. Nitchak Han fu de acord ca luna următoare să mai facă o<br />
întrecere ș i deoarece cinstea legea şi nu bea alcool, se tocmi feroce şi-i vându lui Jean-Luc sticla de<br />
whisky pe care o câştigase la jumătate de preţ. Toată lumea izbucni din nou în urale apoi cineva<br />
scoase un strigăt de avertisment.<br />
Către nord, departe, în munţi, o rachetă roşie de semnalizare cădea în vale. Se lăsă brusc<br />
tăcerea. Racheta dispăru.<br />
Apoi încă una descrise un arc de cerc, ca să se prăbuşească clin nou: SOS, urgent.<br />
144