James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Da.
- Bine!
Îndesă actele lor în buzunar şi făcu un semn cu degetul către pajişte.
- Spune-i să ducă maşina acolo. O să vă percheziţionăm. Dar fă-o acum!
Bărbatul urcă pe bara de protecţie, zgâriând vopseaua cu cizmele.
- Ce-i asta? întrebă, arătând cu degetul către crucea albastră pe fond alb pictată pe acoperiş.
- E steagul finlandez, spuse Azadeh. Soţul meu e finlandez.
- De ce e acolo?
- Îi face plăcere lui.
Bărbatul îndesat scuipă, apoi arătă din nou cu degetul către pajişte.
- Grăbeşte-te, acolo!
Când ajunseră într-un loc liber, cu gloata după ei se lăsă să alunece jos.
- Afară! Vreau să percheziţionez maşina, să văd dacă n-aveţi arme sau ceva interzis.
Azadeh spuse:
- N-avem arme sau ...
- Afară! Şi tu, femeie, tu ţine-ţi gura!
Babele din mulţime şuierară aprobator. Furios, el împunse cu degetul către cele două trupuri
prăbuşite în șanțul năruit:
- Judecata Poporului e scurtă şi hotărâtă. Nu uitaţi asta!
Arătă către Erikki.
- Spune-i monstrului tău de bărbat ce-am spus - dacă e bărbatul tău...
- Erikki, el spune că judecata poporului este scurtă şi hotărâtă şi să nu uităm asta. Ai grijă,
dragul meu, noi, noi trebuie să ieşim din maşină. Vor să percheziţioneze maşina.
- Foarte bine, dar trage-te încoace şi ieşi pe partea mea.
Erikki ieşi, dominând mulţimea cu înălţimea lui. Îşi puse braţele protector în jurul ei, în timp
ce bărbaţii, femeile şi câţiva copii se înghesuiau în jurul lor, lăsându-le prea puţin loc. Mirosul
trupurilor nespălate era sufocant. O simţea tremurând, oricât de mult încerca ea să ascundă asta.
Priviră împreună cum bărbatul cel îndesat şi alţi câţiva se căţărară în maşina lor imaculată, urcânduse
pe scaune cu cizmele înnoroiate. Alţii deschiseră portiera din spate, scoţând şi împrăştiind
nepăsători lucrurile lor, scotocind cu mâinile murdare în buzunare, deschizând totul, şi bagajele lui
şi ale ei.
Unul dintre bărbaţi ridică la vedere lenjeria ei subţire şi cămăşile de noapte şi din mulţime se
auziră mieunături şi strigăte batjocoritoare. Babele murmurară dezaprobator. Una dintre ele întinse
mâna şi o apucă de păr. Azadeh se trase înapoi, dar cei din spatele ei nu-i făcură loc. De îndată
Erikki îşi mişcă trupul masiv ca s-o ajute, dar mulţimea înghesuită compact nu mişcă, deşi cei din
apropiere ţipară aproape zdrobiţi, strigătele lor înfuriându-i pe ceilalţi care se apropiară şi mai mult,
ameninţători, răstindu-se la el. Brusc, Erikki înţelese pentru prima dată în viaţa lui că nu putea s-o
apere. Ştia că ar fi putut ucide o duzină dintre ei mai înainte ca să-l copleşească şi să-l ucidă, dar
asta n-ar fi apărat-o.
Realitatea gândului îl cutremură. Îşi simţi picioarele moi şi o nevoie copleşitoare de a urina,
iar mirosul spaimei care-l domina aproape îl sufocă şi trebui să se lupte cu panica ce-l invadase.
Privea prostit cum li se luau lucrurile. Unii bărbaţi se depărtau târând din greu canistrele cu vitala
benzină, fără de care n-aveau cum s-ajungă la Teheran, căci toate staţiile de benzină erau în grevă,
închise. Încercă să-şi forţeze picioarele să se mişte, dar ele nu-l ascultară - şi nici gura. Una dintre
babe strigă ceva către Azadeh, care scutură din cap aiurită, iar bărbaţii preluară strigătul,
înghiontindu-i, apropiându-se şi mai mult şi el îşi simţi nările umplându-se de mirosul lor fetid şi
urechile asurzite de cuvintele strigate în farsi. Avea încă braţele în jurul ei şi, în mijlocul hărmălaiei,
ea privi în sus şi putu citi în ochii ei groaza, dar nu putu auzi ce îi spunea. Din nou încercă să
croiască mai mult loc pentru amândoi, dar din nou nu reuşi.
Disperat, se strădui să-şi stăpânească panica sălbatică, sufocantă, ce creştea din ce în ce
înlăuntrul lui şi nevoia de-a lovi care începuse să pună stăpânire pe el, ştiind că, odată ce-ar începe,
s-ar stârni o încăierare care ar fi ucis-o, dar nu se putu stăpâni şi izbi orbeşte cu cotul liber. În
acelaşi moment, o ţărancă dolofană, cu ochii plini de o ură stranie îşi croi drum printre ceilalţi şi
azvârli chadorul în pieptul lui Azadeh, scuipând o avalanşă de cuvinte în farsi, abătând atenţia de la
141