James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Motocicliştii treceau nepăsători pe alături, izbind lateralele Range Roverului sau ale
celorlalte vehicule, înjurându-se între ei şi pe toată lumea, înpingându-se, dând călcâie oilor sau
trecând peste ele. Un jalnic automobil îl izbi uşor în spate, apoi şoferul îşi propti mâna pe claxon
într-o furie paroxistică, ceea ce iscă în Erikki un val brusc de mânie.
Astupă-ţi urechile, îşi porunci sie însuşi. Fii calm! Nu poţi face nimic. Fii calm.
Dar găsea lucrul acesta din ce în ce mai dificil de îndeplinit. După o jumătate de oră, oile
cotiră într-o uliţă laterală şi circulaţia se îmbunătăţi puţin. Apoi, după următorul colţ găsiră întreaga
şosea răscolită şi o groapă nemarcată, adâncă de 7 metri, lată de aproape şase şi pe jumătate plină cu
apă le tăie calea. Un grup de muncitori insolenţi stăteau pe vine în apropiere, schimbând înjurături
şi gesturi obscene cu cei de pe şosea. Era cu neputinţă să înaintezi sau să dai înapoi, aşa că toate
autovehiculele trebuiau să ocolească printr-o îngustă străduţă laterală. Nereuşind să ia curba,
autobuzul din faţă trebui să se oprească, să dea înapoi - înconjurat de şi mai multe strigăte furioase
şi tumult - iar când Erikki dădu la rândul său înapoi ca să-i facă loc, o veche maşină albastră, aflată
până atunci în spatele lui, se strecură pe lângă el, pe partea opusă şoselei, către un mic loc liber
rămas în faţa lor, forţând maşina care venea din faţă să frâneze brusc şi să derapeze. Una dintre
roţile ei nimeri în şanţ şi automobilul se aplecă periculos. Acum circulaţia era blocată complet.
Înfuriat, Erikki puse frânele, deschise portiera cu o smucitură şi, apropiindu-se de maşina
întrată în şanţ, îşi încorda uriaşa-i putere ca să o tragă la loc pe şosea. Nimeni nu dădu vreo mână de
ajutor, în schimb înjurară cu toţii, adăugându-şi vocile vacarmului. Se îndreptă apoi către maşina
albastră. În clipa aceea camionul dădu colţul şi se făcu loc, şoferul maşinii albastre apăsă pe
acceleraţie făcând un gest obscen şi maşina lui ţâşni vuind înainte.
Cu un efort, Erikki descleştă pumnii. Maşinile de pe ambele părţi ale drumului claxonau la
el. Urcă în Roverul lui Şi porni motorul.
- Uite!
Neliniştită, Azadeh îi întinse o ceaşcă de cafea o bău, conducând cu o singură mână, căci
traficul încetinise din nou.
Maşina albastră dispăruse. Când putu să vorbească liniştit, spuse:
- Dacă puneam mâna pe el sau pe maşina lui, i-aş fi făcut bucăţi pe amândoi!
- Da. Da, ştiu. Erikki, ai băgat de seamă cât de duşmănoşi se uită toţi la noi? Atât de
furioşi?!
- Da, da, am văzut.
- De ce oare? Am mai trecut prin Qazvin de douăzeci de...
Azadeh se aplecă instinctiv, căci o bucată de pământ izbi pe neaşteptate fereastra din partea
ei. Se strecură înspăimântată sub braţul lui protector. El înjură şi ridică ferestrele, apoi întinse mâna
pe deasupra ei şi încuie portiera.
Un bulgăre de noroi izbi din nou parbrizul.
- Ce dracu' i-a apucat pe ăştia? murmură el. Parc-am avea deasupra noastră un steag
american şi fluturăm poza Şahului!
O piatră zbură de nicăieri şi ricoşa de una dintre portierele maşinii, apoi în faţa lor autobuzul
ieşi din îngusta străduţă laterală într-o piaţă largă din faţa unei moschei, cu tarabe şi câte două benzi
de circulaţie de fiecare parte. Spre uşurarea lui Erikki, prinseră viteză. Circulaţia era încă lentă, dar
se mişcau şi trecu pe banda a doua, îndreptându-se către ieşirea spre Teheran, aflată la celălalt capăt
al pieţei. La jumătatea cele două benzi începură să se înghesuie pe măsură ce alte vehicule se
alăturau traseului pentru şoseaua spre Teheran.
- N-a fost niciodată atât de rău, murmură. Ce dracu' se-ntâmplă?
- Poate vreun alt accident, spusese foarte neliniştită Azadeh. Sau lucrări la şosea. Să ne
întoarcem? Se circulă mai bine pe partea cealaltă?
- Avem destul timp, o încuraja el. Ieşim de aici în câteva minute. Odată ieşiţi din oraş, o să
fie în bine.
În faţa lor, toată lumea încetinea din nou şi zarva se înteţi iarăşi. Cele două benzi de
circulaţie se înfundau devenind treptat una unde abundau huiduieli, înjurături, opriri, porniri, un
şirag ce se târa trudnic cu aproape cincisprezece kilometri pe oră, tarabele şi cărucioarele de pe
marginea străzii înaintând până pe carosabil şi încălecând şanţurile.
137