James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- De ce nu l-ai ucis atunci, pur şi simplu?
- N-ar fi folosit la nimic, ba dimpotrivă. Ar fi dăunat nouă, bazei, companiei Iran Timber, lui
Azadeh, poate chiar şi domniei-voastre. A fost trimis la mine de alţii. Vă cunoaşte.
Erikki îl privise pe bătrân cu multă atenţie.
- Cunosc mulţi dintre ei, ruşi, sovietici sau ţarişti, întotdeauna au râvnit Azerbaidjanul, dar
întotdeauna au fost buni clienţi pentru noi şi ne-au ajutat împotriva împuţiţilor de englezi. Îi prefer
englezilor. Zâmbetul lui se subţie şi mai mult. Va fi foarte uşor să îndepărtăm pe acest Rakoczy.
- Bun, atunci faceţi-o, vă rog. Erikki râsese cu toată gura.
- Și pe toți ceilalţi, asta ar fi într-adevăr Lucrarea lui Allah!
- Nu sunt de acord, spusese Hanul, indispus. Asta ar fi lucrarea Satanei. Fără ruşii care să li
se opună americanilor şi câinii lor englezi ne-ar domina pe noi şi întreaga lume. Ar înghiţi cu
siguranţă Iranul. Sub Şahul Mohammed aproape au reuşit. Fără Rusia Sovietică, oricare ar fi
lipsurile ei, n-ar avea cine să-i ţină în frâu pe americani, cu politica lor, aroganţa, proasta creştere,
blue-jeans-ii, mâncarea, democraţia, atitudinea lor dezgustătoare faţă de femei, de lege şi ordine,
pornografia lor scârboasă, naivitatea lor diplomatică şi răutatea. Da, ăsta e cuvântul corect: răutatea
cu care se-mpotrivesc Islamului.
Ultimul lucru pe care-l dorea Erikki era o altă confruntare. În ciuda hotărârii sale, simţise că
se înfurie la rândul lui.
- Am avut o înţelegere...
- E-adevărat, pe Allah! se răstise la el Hanul. E adevărat!
- Nu este, şi ne-am legat în faţa dumnezeului domniei-voastre şi a spiritelor mele că nu vom
discuta politică, nici a lumii voastre, nici a lumii mele.
- E-adevărat, recunosc, mârâise Abdullah Han, cu faţa contorsionată de furie.
Îşi sprijinise mâna pe pumnalul ornamental de la brâu şi de îndată omul din garda personală
coborâse pistolul mitralieră de pe umăr şi-l îndreptase către Erikki.
- Pe Allah, mă faci mincinos în propria mea casă? mugi el.
Erikki spuse printre dinţi:
- Vă amintesc, doar, înălţimea Voastră, în faţa lui Allah al vostru, înţelegerea.
- Ochii întunecaţi, injectaţi de furie, se holbaseră la el. Privise înapoi gata să-şi tragă
pumnalul pukoh şi să ucidă sau să fie ucis.
- Da, da, şi asta-i de asemenea adevărat, mormăise Hanul şi furia îi trecuse la fel de repede
cum pornise.
Aruncase o privire gărzii şi îi făcuse semn, mânios, să se depărteze.
- Ieşi afară.
Încăperea devenise foarte liniştită. Erikki ştia că mai are şi alte străji prin apropiere, iar în
pereţi găuri prin care se putea spiona. Simţise sudoarea pe frunte şi atingerea pumnalului pukoh pe
spate, în dreptul mijlocului.
Abdullah Han ştia că pumnalul se afla acolo şi că Erikki l-ar fi folosit fără ezitare, dar Hanul
îi acordase odată pentru totdeauna îngăduinţa de a purta armă în prezenţa lui: cu doi ani în urmă.
Erikki îi salvase viaţa.
Asta se-ntâmplase în ziua în care Erikki îi ceruse permisiunea de a se căsători cu Azadeh şi
fusese refuzat cu hotărâre.
- Nu, pe Allah! Nu vreau necredincioşi în familia mea. Pleacă din casa mea. Îţi zic pentru
ultima dată!
Erikki se ridicase de pe covor cu inima zdrobită. În acel moment se auzise zgomot dincolo
de uşă, apoi împuşcături, uşa fusese izbită de perete şi doi bărbaţi, asasini înarmaţi cu pistoale
mitralieră, năvăliseră în încăpere în timp ce coridorul din spatele lor răsuna de zgomote de luptă şi
focuri de arme automate. Omul din garda personală a Hanului ucisese pe unul dintre ei, dar celălalt
îl ciuntise cu gloanţe, apoi îşi întorsese arma spre Abdullah Han care, uluit, rămăsese aşezat pe
covor. Mai înainte să poată apăsa pe trăgaci a doua oară, asasinul murise cu pumnalul lui Erikki în
gâtlej. În acelaşi moment, Erikki ţâşnise către el, îi smulsese arma din mâini şi pumnalul din gât şi
tot atunci un alt asasin năvălise în încăpere, trăgând. Erikki izbise chipul omului cu pistolul
mitralieră, ucigându-l, aproape smulgându-i capul de pe umeri cu puterea loviturii, apoi ţâşnise în
coridor, înnebunit de furie. Trei atacatori şi doi dintre membrii gărzii Hanul erau morţi sau pe
132