James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

- Dar nu-i un om sfânt, pios şi în toate aşa cum ar trebui să fie un ayatolah? întrebase
prudent, neştiind la ce să se aştepte. De ce-ar face aşa ceva?
- E obiceiul tiranilor. Hanul râsese şi mai luase o bucată de halva, căci era mort după
dulciurile turceşti.
- Şi Şahul? Ce se va întâmpla acum?
Oricât de mult îi displăcea Hanul lui Erikki, era mulţumit de ocazia ce se ivise de a-i afla
părerile. De el depindeau în Iran multe din viaţa lui şi a lui Azadeh şi nu dorea să plece.
- Cum o vrea Allah. Mohamed Şah a făcut necrezut de multe lucruri bune pentru Iran, ca şi
tatăl său înaintea lui, dar în ultimii câţiva ani s-a închis de tot în sine şi nu ascultă de nimeni. Nici
chiar de Şah-banu, împărăteasa Farah, care era înţeleaptă şi devotată. Dacă ar fi avut cât de cât bun
simţ, ar fi abdicat în favoarea fiului său, Reza. Generalii au nevoie de cineva în jurul căruia să se
strângă. Ar fi putut fi sprijiniţi şi pregătiţi până ar fi fost gata să reia puterea.
Nu uita că Iranul e monarhie de aproape trei mii de ani. Întotdeauna un conducător absolut -
n-a ș spune "tiran" - deţinând puterea absolută şi înlăturat numai prin moarte. Zâmbise cu buzele
pline şi senzual. Dintre Şahii Qajar, dinastia noastră legitimă, care domnit o sută cincizeci de ani,
numai unul, ultimul din linie, vărul meu, a murit de moarte naturală. Suntem un popor oriental, nu
occidental, care înţelegem violenţa ș i tortura. Viaţa şi moartea nu sunt judecate după standardele
voastre.
Ochii lui întunecaţi păruseră să se întunece şi mai mult.
- Poate că voia lui Allah e să se-ntoarcă Qajarii. Sub domnia lor Iranul a prosperat.
Asta nu-i ce-am auzit eu, gândise Erikki, dar se stăpânise şi-şi păstrase liniştea. Nu-s eu pus
să judec ce va fi sau ce-a fost aici.
BBC şi Vocea Americii fuseseră bruiate toată duminica, ceea ce era un lucru obişnuit. Radio
Moscova se auzise tare şi limpede ca de obicei, ca şi Radio Iranul Liber care emitea din Tbilisi, la
nord de graniţă. Buletinele lor de ştiri, în iraniană şi engleză, vorbeau despre o insurecţie totală
împotriva "guvernului ilegal al lui Bakhtiar, a Şahului izgonit şi a stăpânilor săi americani, conduşi
de militaristul şi mincinosul preşedinte Carter. Astăzi Bakhtiar a-ncercat să câştige bunăvoinţa
maselor anulând contracte militare jecmănitoare, într-un total de 13 miliarde de dolari, impuse forţat
ţării de Şahul alungat: 8 miliarde de dolari în Statele Unite, tancuri englezeşti Centurion valorând
2,3 miliarde, plus două reactoare nucleare franţuzeşti şi unul german, valorând alte 2,7 miliarde.
Această veste a provocat panică printre conducătorii occidentali şi cu siguranţă vor arunca bursele
capitaliste într-o binemeritată prăpastie."
- Iartă-mă că întreb, tată, dar o să se prăbuşească Occidentul?! întrebase Azadeh.
- Nu acum, răspunsese Hanul rece, nu până când sovieticii or să hotărască cum că a sosit
vremea să denunţe împrumuturile de optzeci de miliarde de dolari ce le datorează băncilor
occidentale si chiar unora pe care din Orient.
Râsese sardonic, jucându-se cu şiragul de perle pe care-l purta în jurul gâtului.
- Fără-ndoială că bancherii Orientului sunt mult mai ș ireţi. Cel puţin nu sunt atât de lacomi.
Ei împrumută judicios şi cer garanţii, n-au încredere în nimeni şi cu siguranţă nu în mitul "iubirii
creştine".
Era bine ştiut că Gorgonii deţineau enorme loturi de pământ în Azerbaidjan, pământ bun,
petrolifer, o mare parte din compania Iran Timber, proprietăţi pe ţărmul Mării Caspice, o mare parte
a Bazarului din Tabriz şi cele mai multe dintre băncile comerciale de acolo. Erikki îşi amintise ce
auzise despre Abdullah Han pe când încerca să obţină îngăduinţa de a se căsători cu Azadeh, despre
zgârcenia şi lipsa lui de îndurare în afaceri". Calea cea mai grabnică de a ajunge în Paradis sau în
Iad este să-i datorezi lui Abdullah cel Crud un rial şi să nu-i plăteşti, rugându-l să înţeleagă că eşti
sărac - şi să rămâi în Azerbaidjan".
- Tată, te rog, pot să-ntreb, anularea atât de multor contracte nu o să provoace haos...
- Nu, nu poţi să-ntrebi. Ai pus şi-aşa destule întrebări pentru o zi. O femeie trebuie să-şi
stăpânească limba şi să asculte - acum poţi pleca.
Ea îşi ceruse imediat iertare pentru greşeală şi plecase supusă. Erikki se ridicase şi el să
plece, dar Hanul îl oprise.
- Nu ţi-am îngăduit încă să pleci. Te rog stai jos. De ce te-ai teme de un sovietic izolat?
- Nu ştiu! Mi-e teamă de sistem. Omul ăla trebuie să fie de la KGB.
131