James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

La dracu cu controlul medical şi cu faptul că aş fi ilegal la bord, îşi spusese. Tot zborul e o
nebunie - aşa că încă puţină nebunie în plus nu strică.
Planul lui era simplu. După ce avea să vorbească cu Tom Lochart; va spune doar că se
hotărâse să nu încuviinţeze zborul şi nu va contrasemna permisul şi că va merge până la locul de
întâlnire cu maşina, numai cu atâta benzină în rezervor ca Valik să poată să facă drumul pe şosea.
Chiar dacă Lochart ar fi vrut să vină cu el, ar fi fost uşor să-i fixeze o întâlnire şi-apoi să nu se
prezinte, ci doar să plece cu maşina la Galeg Morghi, să-şi treacă numele pe permis, ca pilot, şi să
decoleze spre locul de întâlnire...
- Ce? întrebă el.
- Sunt numai trei posibilităţi, spuse Lochart din nou: să refuzi, să mă autorizezi pe mine sau
să autorizezi pe altcineva. L-ai anulat pe Nogger, Charlie nu-i aici, aşa că rămânem numai tu şi cu
mine. Tu nu poţi să pleci, Mac, pur şi simplu nu poţi, e prea primejdios.
- Sigur că n-aş pleca, licenţa mea...
- Nu poţi să pleci, Mac! spuse ferm Lochart. Iartă-mă. Pur şi simplu nu poţi!
McIver oftă. Înţelepciunea lui depăşi obsesia de a zbura şi se hotărî la cel de-al doilea plan.
- Da, da, ai dreptate. Aşa-i. Aşa că ascultă cu grijă! Dacă vrei s-o faci, asta e treaba ta, eu nu
ţi-o ordon. O să te autorizez pe tine, dacă vrei, dar pun nişte condiţii. Dacă ajungi la locul de
întâlnire şi ţi se pare în ordine, ia-i de acolo, apoi du-te la Isfahan. Valik a spus c-o să aranjeze asta.
Dacă la Isfahan e okay, mergi mai departe. Poate Domnul Trage-Sfori e-n stare să aranjeze tot
drumul. Trebuie să mizăm pe asta.
- Pe asta mizez.
- Bandar-e Delam e capătul liniei. N-ai să treci dincolo de graniţă. Ne-am înţeles?
McIver întinse mâna.
- Ne-am înţeles, zise Lochart strângând-o şi rugându-se în gând să-şi poată ţine promisiunea.
McIver îi comunică locul de întâlnire, semnă permisul şi băgă de seamă că-i tremură
mâinile. Dacă ceva merge prost, ghici ciupercă după cine o să vină SAVAK? După amândoi şi
poate chiar după Gen, se gândi din nou, plin de presimţiri sumbre.
Nu-i spusese lui Lochart că ea îl auzise pe Valik noaptea trecută şi ghicise restul.
- Eu sunt de acord, Duncan, spusese ea cu voce gravă. E teribil de riscant, dar trebuie săncerci
să-i ajuţi şi pe Tom, care-i la fel de înghesuit ca şi ei. N-ai de ales.
McIver îi întinse permisul.
- Tom, ţi se ordonă în mod special să nu treci peste graniţă. Dac-o faci, cred că ai să pierzi
într-adevăr totul, inclusiv pe Şeherezada.
- Tot planul ăsta e-o nebunie, da' asta e.
- Da. Noroc.
Lochart dădu din cap, îi zâmbi şi plecă. McIver închise uşa de la intrare.
Sper că-i hotărârea potrivită, se gândi cu capul plesnind de durere. Era o nebunie să mă duc
eu şi totuşi aş vrea să fiu eu în locul lui, nu el. Aş vrea!
- Oh, spuse el surprins.
Genny stătea lângă uşa bucătăriei, cu un halat călduros peste cămaşa de noapte. Nu purta
ochelarii şi se uita la el cu ochii mijiţi.
- Sunt al naibii de bucuroasă că n-ai plecat, Duncan! spuse ea cu voce slabă.
- Ce?!
- O, hai, prostuţule, te cunosc prea bine! N-ai închis un ochi toată noaptea încercând să iei o
hotărâre. Şi nici eu. Eram îngrijorată pentru tine. Ştiu că dac-aş fi fost în locul tău, aş fi plecat - sau
aş fi vrut să plec, dar Duncan, Tom e un bărbat puternic şi-o să se descurce. Şi sper într-adevăr s-o
ia pe Şeherezada şi să nu se mai întoarcă vreodată.
Lacrimile începură să-i curgă pe obraji. Sunt atât de bucuroasă că n-ai plecat! îşi şterse
lacrimile, se îndreptă către maşina de gătit şi puse ceainicul pe foc.
- Drace, iartă-mă, câteodată chiar că mă ia valul, iartă-mă.
O îmbrăţişa.
- Gen, dacă vine astăzi avionul companiei, ai să urci la bord? Te rog!
- Sigur, dragă, dac-ai să vii şi tu.
- Dar, Genny ...
127