James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Lochart se strădui ca glasul să nu-i trădeze amărăciunea.
- L-am întrebat ce-i atât de important cu aceste câteva piese de schimb şi câţiva riali şi m-a
dus cu vorba.
Chipul lui McIver era neclintit şi părea mai bătrân şi mai greoi decât îl ştia de obicei - şi
totuşi mai dur.
- Mac, de ce-s atât de importante câteva piese de schimb şi câţiva riali?
McIver îşi isprăvi cafeaua şi-şi mai turnă puţină. Cobori vocea.
- Nu vreau s-o trezesc pe Genny sau pe Paula, Tom. Asta rămâne între noi.
Îi spuse lui Lochart ce se întâmplase în birou. Lochart simţi sângele năvălindu-i brusc în
obraji.
- SAVAK? El şi Annoush şi micuţa Setarem şi Jalal? Sfinte Dumnezeule!
- Din pricina asta am acceptat să încerc. Trebuie! Sunt la fel de prins la înghesuială.
Amândoi suntem, dar încă n-am terminat.
McIver îi spuse despre bani. Lochart rămase cu gura căscată.
- Douăsprezece milioane de riali, cash? Sau echivalentul în Elveţia?
- Nu ridica glasul! Da, douăsprezece pentru mine şi alte douăsprezece pentru pilot. Noaptea
trecută a spus că oferta lui e încă în picioare şi să nu fiu naiv, adăugă întunecat McIver. Dacă n-ar fi
fost Gen aici, l-aş fi aruncat pe uşă afară.
Lochart îl asculta cu o ureche. Douăsprezece milioane de riali sau echivalent în altă monedă,
bani gheaţă, în altă parte?! Mac are dreptate. Dacă Valik a oferit asta aici, în Teheran, care ar fi
plata când ar avea graniţa sub ochi? Christoase!
McIver îl privea.
- Ce crezi, Tom? Încă mai vrei să pleci?
- Nu pot să refuz, nu pot! Nu acum când am primit aprobarea de zbor.
Era pe masa din bucătărie şi o ridică. Pe document scria: "EP-HBC, aprobat să zboare la
Bandar-e Delam. Zbor prioritar pentru piese de schimb. Urgenţă. Realimentare la Baza IIAF
Isfahan. Echipaj: Unu - căpitan Lane". "Lane" era tăiat cu o cruce şi deasupra scria "Bolnav. Pilot
înlocuitor", apoi un spaţiu liber. Încă nu era contrasemnat de McIver.
McIver trase eu ochiul, la uşa închisă a bucătăriei, apoi se întoarse iarăşi către Lochart.
- Valik vrea să fie luat din afara Teheranului, în secret.
- Treaba asta pute din ce în ce. De unde vrea să-l luăm?
- Dacă ajungi la Bandar-e Delam, Tom, şi asta nu-i nici măcar probabil, o să facă presiuni
asupra ta să-i duci mai departe, în Kuweit.
- Fără-ndoială.
Lochart nu-şi clinti privirile de pe faţa lui McIver.
- O să folosească orice metodă de convingere. Familia, Şeherezada, totul, în special banii.
Milioane, bani gheaţă. Şi amândoi ştim că ne-ar folosi.
Vocea lui Lochart era lipsită de intonaţie.
- Dar dacă zbor mai departe în Kuweit, fără permis iranian, pe un elicopter înregistrat în
Iran, fără aprobări iraniene sau ale companiei, cu pasageri iranieni clandestini, încercând să fugă de
guvernul lor încă legal, comit o deturnare şi pot fi supus Dumnezeu ştie câtor acuzaţii, aici si în
Kuweit, iar autorităţile kuweitiene or să-mi confişte elicopterul, or să m-arunce în închisoare şi, în
mod sigur, or să mă extrădeze în Iran. În orice caz, s-ar termina cu viitorul meu ca pilot şi nu m-aş
mai întoarce niciodată înapoi în Iran la Şeherezada, iar SAVAK s-ar putea s-o înşface şi pe ea, aşa
că n-am de gând să fac asta.
- Valik e o scârbă împuţită. O să vină înarmat. Ar putea să-ţi pună pistolul în ceafă, să te
forţeze să ...
- Asta e posibil. Vocea lui Lochart rămase calmă, dar măruntaiele îi ardeau. N-am de ales.
Trebuie să-l ajut şi-am s-o fac, dar nu-s nici pe departe tâmpit.
După o pauză, adăugă:
- Nogger ştie de chestia asta?
- Nu.
În lungile ceasuri de veghe ale acelei nopţi, după ce cântărise toate planurile cu putinţă,
McIver hotărâse să se ducă el însuşi și
să nu rişte viata lui Nogger Lane sau a lui Lochart.
126