James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Afară era încă întuneric, abia se ivise o geană mohorâtă de lumină, aerul era acru şi încărcat
de fum. În depărtare se auzeau inevitabilele focuri rare de armă. Se simţise dintr-o dată copleşit de
presimţiri negre.
McIver locuia la numai câteva clădiri depărtare. Lochart fusese surprins să-l găsească
îmbrăcat.
- Hello, Tom!
- Hai, intră! Aprobarea de zbor a sosit azi-noapte. Prin curier. Valik are ceva putere, nu
credeam c-o să o obţină. Cafea?
- Mulţumesc! Te-ai întâlnit cu el noaptea trecută?
- Da.
McIver porni înaintea lui către bucătărie. Cafeaua clocotea plăcut. Nici un semn de Genny,
Paula sau Nogger Lane.
Îi turnă lui Lochart.
- Valik mi-a spus c-a fost la tine şi că ai fost de acord să pleci.
Lochart mârâi.
- Am spus că o să plec dacă ai să aprobi tu şi după ce am să vorbesc cu tine, dacă primim
aprobarea. Unde-i Nogger?
- Acasă la el. I-am amânat zborul noaptea trecută. E încă destul de şocat din pricina ciocnirii
ăleia.
- Îmi închipui. Ce s-a-ntâmplat cu fata, cu Paula?
- E-n camera de oaspeţi. Zborul ei e încă amânat, dar probabil c-o să plece astăzi. A trecut
pe-aci azi-noapte George Talbot, de la ambasadă, şi a spus că a auzit că aeroportul a fost curăţat de
revoluţionari şi astăzi, cu puţin noroc, o să fie câteva zboruri, decolări şi aterizări.
Lochart dădu din cap gânditor.
- Atunci poate că până la urmă Bakhtiar o să câştige.
- Să sperăm, nu? Azi-dimineaţă BBC-ul spunea că Doshan Tappeh e încă în mâinile lui
Khomeini şi că Nemuritorii stau pe coadă de jur împrejurul lui.
Lochart se cutremură, gândindu-se că Şeherezada ar putea fi acolo.. Promisese să nu se mai
ducă.
- Talbot a zis ceva despre vreo lovitură de stat?
- Doar că se zvoneşte că se opune Carter. Dac-aş fi iranian şi general, n-aş ezita. Talbot a
fost de acord. A spus că lovitura va avea loc în următoarele trei zile. Trebuie să se întâmple!
Revoluţionarii au prea multe arme.
Lochart o vedea în închipuire pe Şeherezada scandând laolaltă cu celelalte mii de oamenii,
tânărul căpitan Karim Peshadi trecând de partea lui Khomeini şi cei trei Nemuritori dezertând.
- Nu ştiu ce-aş face, Mac, dac-aş fi unul dintre ei!
- Slavă Domnului că nu suntem şi ăsta-i Iranul, nu Anglia, cu noi pe baricade. Oricum, Tom,
dacă soseşte astăzi avionul, am s-o urc pe Şeherezada. O să stea mai bine la Al Shargaz, cel puţin
pentru câteva săptămâni. Şi-a luat paşaportul canadian?
- Da, dar eu nu cred c-o să meargă Mac.
Îi povesti despre participarea ei la luptele, de la Doshan Tappeh.
- Dumnezeule, ar trebui să se caute la cap! Am să o rog pe Gen să stea de vorbă cu ea.
- Genny se duce la Al Shargaz? McIver spuse iritat:
- Nu, dar dac-ar fi după mine ar fi acolo deja de-o săptămână. O să fac tot ce pot. Şeherezada
se simte bine?
- Minunat, dar aş da oricât ca să se liniştească lucrurile în Teheran. Mă îmbolnăvesc de
îngrijorare pentru ea, când eu sunt la Zagross şi ea aici. Lochart înghiţi puţină cafea. Dacă e să plec,
mai bine o şterg acum. Stai cu ochii pe ea, te rog!
Se uită la McIver încruntat, drept în ochi.
- Ce-i cu zborul ăsta, Mac? Mac îl privi la fel de neclintit.
- Spune-mi exact ce ţi-a zis. Valik noaptea trecută. Lochart îi istorisi cuvânt cu cuvânt.
- E un ticălos dacă a-ncercat să te facă de ruşine în felul ăsta!
- A reuşit foarte bine. Din nefericire, face încă parte din familie şi e încă-n Iran. Ei, acum
ştii.
125