James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Lochart simţea un gol în inimă. Era foarte conştient că Valik ştia bine că toate lucrurile de
valoare din acel apartament, împreună cu însuşi apartamentul, erau un dar de nuntă din partea
tatălui Şeherezadei. Jared Bakravan îi dăduse chiar şi proprietatea de facto a întregii clădiri, sau cel
puţin a chiriilor care se încasau de-acolo. Puţini ştiau de controversa lor.
- Oricât v-aş aprecia generozitatea, nu pot să accept toate astea, sir, spusese Lochart. E cu
neputinţă!
- Dar acestea sunt lucruri materiale, lucruri neimportante.
- Da, dar e prea mult.. Ştiu că leafa mea nu-i prea mare, dar putem să ne descurcăm, zău aşa!
- Da desigur, însă de ce n-ar putea soţul fiicei mele să trăiască plăcut? Cum altfel ai putea
învăţa în linişte obiceiurile iraniene, ca să-ţi îndeplineşti promisiunea? Te asigur, fiule, toate acestea
reprezintă puţin pentru mine. Acum eşti parte, din familia mea. Familia reprezintă cel mai important
lucru în Iran. Familia îngrijeşte de familie.
- Da, însă eu trebuie să mă îngrijesc de ea, eu, nu domnia voastră.
- Fără îndoială - şi cu ajutorul lui Allah ai s-o faci. Cu timpul ai să-i poţi oferi viaţa cu care
este ea obişnuită. Dar acum aceasta nu-ţi este cu putinţă, căci mai ai încă de întreţinut fosta soţie şi
copilul, lucru pe care trebuie să-l faci. Acum este dorinţa mea ca să aranjezi toate lucrurile astea
într-un mod civilizat, în felul nostru iranian. Ai promis să trăieşti ca noi, nu?
- Da, dar vă rog, nu pot să accept toate astea! Daţi-i ei ce doriţi, nu mie! Mie trebuie să mi se
îngăduie să fac totul după puterile mele.
- Sunt sigur că ai s-o faci! între timp, toate astea sunt un dar către tine, nu către ea. Asta face
posibil darul meu - care este ea - către tine.
- Daţi-i-l ei, nu ...
Jared Bakravan spusese tăios:
- Este Voia lui Allah ca bărbatul să fie stăpânul casei. Dacă nu este casa ta, atunci n-ai să fii
stăpânul. Trebuie să insist. Sunt capul familiei şi Şeherezada va face ceea ce îi voi spune eu şi eu
trebuie să insist pentru Şeherezada, altfel căsătoria nu poate avea loc. Văd dilema ta, izvorâtă din
modul de viaţă occidental, deşi nu-i pătrund înţelesul, dar aici felul de viaţă iranian domină orice
altceva, aici familia îngrijeşte de familie.
În a tot stăpânitoarea singurătate a sufrageriei, Lockhart încuviinţă în sinea lui. Are dreptate
ș i când am ales-o pe Şeherezada; am hotărât să accept, dar ticălosul ăsta de Valik mi-a aruncat totul
în faţă şi m-a făcut să mă simt mizerabil din nou, şi îl urăsc pentru asta, îl urăsc fiind că nu pot plăti
pentru tot şi ştiu că singurul dar pe care pot să i-l dau ei este libertatea pe care n-ar fi avut-o altfel
niciodată, şi viaţa mea dacă e nevoie.
Cel puţin acum e canadiancă şi nu trebuie să rămână. Nu te prosti singur. E iraniancă şi
întotdeauna o fie. S-ar simţi oare acasă la Vancouver D.C., cu ploaia, fără nimeni apropiat din
familie, fără prietene și
fără nimic iranian? Da, da, cred că da.
Pentru un timp am să ţin locul celorlalţi. Pentru un timp, sigur, nu pentru totdeauna.
Era prima dată când se confrunta cu adevărata problemă care îşi arunca umbra între ei.
Iranul nostru-cel vechi, cel al Şahului - s-a dus pentru totdeauna. Nu-mi pasă că poate cel nou o să
fie mai bun. Ea o să se adapteze şi eu la fel.
Vorbesc farsi şi ea e soţia mea şi Jared e puternic. Dacă va trebui să plecăm pentru o vreme,
o să mă descurc cu această despărţire temporară. Nu-i nici o problemă cu asta, viitorul e încă roz şi
bun şi o iubesc atât de mult şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ea.
Focul era aproape stins acum şi simţea aroma atât de liniştitoare a lemnului ars şi odată cu
ea o undă a parfumului ei. Pernele încă păstrau urmele trupurilor lor şi, deşi era pe deplin satisfăcut
şi consumat, o dori din nou. E într-adevăr una dintre hurii, duhurile Paradisului, se gândi somnoros.
Sunt prins în vraja ei şi e minunat.
Nu mă plâng şi dacă aş muri în noaptea asta, ştiu cum e Paradisul. E minunată, Jared e
minunat şi cu vremea copiii ei vor fi minunaţi, iar familia ei... ah, familia. Familia se-ngrijeşte de
familie. Asta-i legea! Trebuie să fac ce a cerut Valik, îmi place sau nu. Trebuie! Tatăl ei a spus asta
limpede.
Ultima dintre bucăţile de jeratic se stinse scânteind şi în moartea lui mai străluci o dată. Cei
atât de important în privinţa câtorva piese de schimb şi a câtorva riali? întrebă el flăcările.
Flăcările nu-i răspunseră.
120