James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

să renunţe la întreaga putere. Ian Dunross condusese înţelept timp de zece ani, apoi alesese ca
succesor un văr, David MacStruan. Cu patru ani în urmă, David MacStruan, un alpinist entuziast, în
floarea vârstei, murise într-un accident în Himalaya. Chiar înainte de a muri, spre uluirea tuturor, îl
alesese ca succesor, în faţa a doi martori, pe Linbar. Atât poliţia britanică, cât şi cea nepaleză
făcuseră cercetări privind cauzele morţii. Funiile şi echipamentul de căţărare fuseseră sabotate.
Cercetările sfârşiseră cu verdictul "accident". Peretele muntelui pe care urcau era foarte
retras, căderea bruscă, nimeni nu ştia exact ce se întâmplase, nici ceilalţi coechipieri, nici călăuzele,
condiţiile de căţărare fuseseră la limită şi sahib era sănătos şi un om înţelept, nu-şi asuma niciodată
riscuri prosteşti, dar, sahib, munţii noştri din "ţinuturile" înalte sunt diferiţi de alţi munţi. Munţii
noştri au suflet şi se înfurie din când în când, sahib, şi cine poate prevedea ce poate face un spirit?
Nimeni nu fusese arătat cu degetul. S-ar fi putut ca funiile şi echipamentul să nu fie sabotate, ci
doar prost întreţinute. Karma!
Cu excepţia călăuzelor nepaleze, toţi ceilalţi doisprezece membri ai echipei erau din Hong
Kong, prieteni sau asociaţi de afaceri, englezi, chinezi, un american, doi japonezi, Hiro-Toda, şeful
firmei Toda Shipping Industries, un vechi prieten apropiat al lui David şi unul dintre asociaţii săi,
Nobunaga Mori. Linbar nu fusese printre ei.
Asumându-şi un mare risc, doi bărbaţi şi o călăuză coborâseră pe o crevasă şi ajunseseră la
David înainte de a muri. Profitable Choy, unul dintre directorii Concernului Struan, nemăsurat de
bogat, şi Mori. Amândoi depuseseră mărturie că, chiar înainte de a muri, David MacStruan îl
numise oficial pe Linbar Struan drept succesor.
La scurt timp după ce grupul se întorsese tulburat în Hong Kong, secretara executivă a lui
David, căutând prin biroul lui, găsise o pagină bătută la maşină şi semnată de el, datată cu câteva
luni înainte şi purtând semnătura lui Profitable Choy ca martor, care confirma cele spuse.
Gavallan îi amintise cât de şocat fusese el, ca şi toţi ceilalţi - Claudia Chen, care era de
generaţii secretara executivă a taipanului, şi vara propriei sale secretare executive, Lis Chen, cel mai
mult dintre toţi.
- Nu era în firea taipanului, maşter Andrew, îşi spusese ea, o doamnă bătrână, dar cu mintea
ascuţită ca un ac. Taipanul n-ar fi lăsat niciodată o hârtie atât de importantă acolo. Ar fi pus-o în
seif, în Casa cea Mare, laolaltă cu... cu toate celelalte documente personale.
Dar David MacStruan nu făcuse asta, iar ultima dorinţă şi hârtia care-o purta căpătaseră
caracter legal şi acum Linbar Struan era taipan al Nobilei Case şi aşa se sfârşise totul.
Totuşi, dew neh loh moh, Linbar, ţie şi împuţitei de nevastă-ta, drăcoaicei de metresă
chinezoaică şi nenorociţilor tăi prieteni. Aş pune prinsoare pe viaţa mea că, chiar dacă David n-a
fost ucis, lucrurile au fost aranjate cumva. Dar de ce-ar minţi Profitable Choy sau Mori, de ce-ar
face-o, când ei n-au nimic de câştigat din asta?
O rafală bruscă de ploaie se abătu asupra lui şi el se opri o clipă aproape sufocat, trezit din
gânduri. Inima îi bătea încă puternic şi se blestema pentru că se pierduse cu firea şi-l lăsase pe
Linbar să spună ceea ce n-ar fi trebuit să fie spus.
- Eşti un nerod! Ai fi putut să-l stăpâneşti ca întotdeauna. Trebuie să te descurci cu el şi ai
lui ani de aici înainte. Eşti la fel de vinovat! rosti cu glas tare. Apoi mormăi: Ticălosul, ar fi trebuit
să-şi ţină gura în privinţa lui Maureen.
Erau căsătoriţi de trei ani şi aveau o fiică de doi ani. Prima sa soţie, Kathy, murise cu nouă
ani în urmă, de scleroză multiplă.
Sărmană Kathy, se gândi întristat, ce ghinion ai avut!
Îşi miji ochii, privind prin ploaie către Rolls Royce-ul care luă curba de la ieşirea
heliportului şi dispăru. Mare ruşine cu Avisyard. Ţin la locul ăla, îşi spuse, amintindu-şi vremurile
bune şi rele pe care le trăise acolo cu Kathy şi cei doi copii ai lor, Scot şi Melinda. Castelul
Avisyard era străvechiul domeniu al lui Dirk Struan şi fusese lăsat de el taipanului care-l urmase pe
tot timpul cât îşi exercitase puterea, iar acesta trebuise să-l treacă mai departe succesorului, iar
acesta, la rândul lui, mai departe, sălbatic şi minunat, mai mult de o mie de hectare în ţinutul Ayrshire.
Păcat că n-o să mergem niciodată acolo, Maureen, eu şi mica Electra, cu siguranţă nu câtă
vreme e Linbar taipan. Păcat, dar aşa e viaţa!
- Ei, ticălosul n-o să trăiască cât lumea, spuse el vântului şi se simţi mai bine, fiindcă o
spusese cu glas tare. Apoi trecu cu paşi apăsaţi prin clădire către biroul său.
12