James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

exprime deschis faţă de el. Vinul acesta al libertăţii e ameţitor, îşi zise, foarte greu, foarte
primejdios de băut de către o femeie, ca nectarul din Grădinile Paradisului.
- Când Reza Şah a luat vălul de pe feţele noastre, spuse, ar fi trebuit, totodată, să ia şi
obsesia din minţile bărbaţilor. Tu nu te duci la piaţă, Tommy, nu conduci maşina, nu ca femeie. Nai
idee cum este. Bărbaţii - pe stradă, în bazar, la bancă, peste tot - sunt la fel. Poţi citi în minţile lor
aceleaşi gânduri, aceeaşi obsesie la aceste gânduri despre mine pe care numai tu ar trebui să le ai.
Îşi scoase chadorul, îl puse cu grijă pe un scaun și
aşeză din nou la picioarele lui.
- De azi înainte am să-l port pe stradă, ca mama mea şi mama mamei mele înaintea ei, nu
din pricina lui Khomeini, Allah să-l apere, ci pentru tine, preaiubitul meu soţ!
Îl sărută uşor şi se lipi de genunchiul său şi el ştia că hotărârea fusese luată. Doar dacă nu-i
poruncea el să fac altfel, dar atunci aveau să işte neplăceri în casă, pentru că, aici era într-adevăr
dreptul ei să hotărască acest lucru. Era iraniancă, casa ei era în Iran şi întotdeauna avea să fie acolo.
Aceasta era parte din înţelegerea lui cu tatăl ei aşa că toate necazurile erau iraniene iar soluţia
iraniană: zile de oftaturi adânci şi priviri pline de tristeţe, câteva lacrimi, purtare umilă de sclavă,
suspine măsurate în timpul nopţii, alteori oftaturi arzătoare, fără vreun cuvânt sau privire supărată,
toate în stare să distrugă pacea sufletească a unui soţ, sau tată, sau frate. Lochart găsea că e foarte
greu s-o înţeleagă câteodată.
- Fă cum vrei, dar fără Doshan Tappeh, spuse, mângâindu-i părul.
Era minunat şi mătăsos şi strălucea aşa cum numai tinereţea poate străluci.
- Ce s-a întâmplat acolo? Faţa ei se lumină.
- A fost atât de palpitant! Nemuritorii - chiar trupele de şoc ale Şahului - nu i-au putut
alunga pe Credincioşi. Peste tot se auzeau focuri de armă. Am fost destul de în siguranţă: au fost cu
mine sora mea, Laleh, împreună cu vărul meu Ali şi soţia lui. Vărul Karim era acolo. El şi câţiva
alţi ofiţeri s-au declarat de partea Islamului şi a Revoluţiei şi ne-a spus unde să-l găsim şi cum. Mai
erau şi alte doamne, aproape două sute, toate în chador, şi am strigat neîncetat Allah e mare, Allah
el mare!. Apoi unii dintre soldaţi au venit la noi: Nemuritorii. Ochii ei se măriră. Închipuieşteţi,
chiar şt Nemuritorii încep să vadă Adevărul.
Jochart era îngrozit şi uluit în acelaşi timp de primejdia la care se expusese ea ducându-se
acolo fără să-i ceară lui voie, chiar dacă fusese însoţită. Până atunci, insurecţia lui Khomeini păreau
că trec pe lângă ea fără s-o atingă; doar la început, când se porniseră tulburările, ea se temuse pentru
siguranţa tatălui ei şi a cunoştinţelor lor.
Pentru contactele lor, spulberase toate îngrijorările când îi şoptise lui Lochart că el şi fraţii
lui îl sprijineau în secret pe Khomeini şi revolta lui împotriva Şahului, şi făceau asta de ani de zile.
Dar acum, se gând acum, dacă Nemuritorii cedează, iar ofiţerii tineri din eşaloanele superioare, cum
e Karim, sprijină pe faţă revolta, va fi o uriaşă baie de sânge.
- Câţi erau? întrebă, încercând să hotărască ce să facă.
- Numai trei ni s-au alăturat, dar Karim a spus că e un început bun şi că ne putem aştepta
clipă de clipă ca Bakhtiar şi derbedeii lui să fugă cum a fugit şi Şahul.
- Ascultă, Şeherezada, astăzi guvernele Angliei şi Canadei au ordonat întregului personal
auxiliar şi familiilor lor din Iran să părăsească ţara pentru un timp. Mac trimite pe toată lumea la Al
Shargaz până se liniştesc lucrurile.
- Asta-i foarte înţelept, da, foarte înţelept!
- Mâine o să ajungă aici un 125.0 să le ia pe Genny, pe Manuela, pe Azadeh şi pe tine, aşa
că împachetează...
- O, n-am să plec, dragostea mea! Nu-i nevoie ca eu să plec. Şi Azadeh? Ea de ce să plece?
Nu-i nici o primejdie pentru noi! Tata ar şti cu siguranţă dacă ar fi vreo primejdie. Nu trebuie să tengrijorezi.
Băgă de seamă că paharul lui era aproape gol, aşa că tâşni în picioare şi îl reumplu, apoi sentoarse
la locul ei.
- Sunt foarte în siguranţă.
- Dar cred că ai fi mai în siguranţă dacă ai pleca din Iran pentru un timp.
- E minunat că te gândeşti aşa la mine, iubitule, dar n-am nici un motiv să plec şi sigur c-o
să-l întreb pe tata sau tu ai putea să ...
O mică bucată de jeratec căzu de pe grătar încercă să se ridice, dar ea se afla deja acolo.
116