James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

CAPITOLUL 13
La Teheran; ora 8,33 seara. După ce se despărţise de McIver în apropierea birourilor lor,
Tom Lochart se dusese acasă, întâlnind în drum câteva diversiuni, câţiva polițiș ti furioşi, dar nimic
care să-l împiedice. Locuinţa lui era un apartament splendid la mansarda unei clădiri moderne cu
şase etaje, în cea mai bună zonă rezidenţială, un dar de nuntă de la socrul său.
Şeherezada îl aştepta. Îşi aruncă braţele în jurul lui, îl sărută cu pasiune, îl rugă să se aşeze în
faţa focului şi să-şi scoată pantofii, alergă să-i aducă nişte vin - răcit exact aşa cum îi plăcea lui - îi
aduse o gustare, spunând că cina avea să fie gata în curând, alergă în bucătărie şi, cu vocea ei
armonioasă, fluidă, ceru slujnicei şi bucătarului să se grăbească fiind că stăpânul sosise acasă şi era
flămând, apoi se întoarse înapoi şi se aşeză la picioarele lui pe podeaua minunată şi din belşug
acoperită cu covoare, înconjurându-şi genunchii cu braţele şi privindu-l cu adoraţie.
- Oh, sunt atât de fericită să te văd, Tommy. Mi-a fost atât de dor de tine! spuse într-o
engleză încântătoare. Oh! Mi-am petrecut timpul foarte interesant, astăzi şi ieri.
Purta pantaloni persani din mătase uşoară şi o bluză lungă şi largă şi, pentru el, era dureros
de frumoasă. Şi dorită.
Peste câteva zile avea să fie cea de-a douăzeci şi treia aniversare a zilei ei de naştere. El avea
patruzeci şi trei de ani. Erau căsătoriţi de aproape un an şi el se simţise vrăjit din prima clipă când o
văzuse.
Asta se-ntâmplase cu ceva mai mult de trei ani în urmă, la o serată din Teheran dată de
generalul Valik, un văr al tatălui ei. Era în primele zile ale lui septembrie, vacanţa de vară a şcolilor
englezeşti era pe sfârşite, iar Deirdre, soţia lui, era în Anglia cu fiica lor, bucurându-se de ultimele
zile de vacanţă şi petrecere şi, în dimineaţa aceea, primise încă o scrisoare iritată din partea ei,
insistând să-i scrie lui Gavallan pentru transferul imediat.
"Urăsc Teheranul, nu vreau să trăiesc acolo nici o clipă în plus. Tot ce-mi doresc este
Anglia, ca şi Monica; de altfel. De ce nu vrei să te gândeşti o clipă şi la noi, la blestematele tale de
elicoptere şi compania S-G? Toata familia mea e aici, toţi prietenii mei şi-ai Monicăi. M-am săturat
până-n gât să trăiesc departe de ţară şi vreau casa mea undeva lângă Londra, cu grădină, sau chiar
şi-n oraş. Sunt câteva case, adevărate chilipiruri, în Putney şi în Clapham Common. Sunt sătulă
până peste cap de străini şi de slujbe în străinătate şi sunt sătulă până în gât de mâncarea iraniană, de
mizerie, de căldură, de frig, de limba lor nesuferită, de closetele lor împuţite pe care trebuie să stai
ghemuit ca un animal, de obiceiurile lor murdare, de purtările lor, de totul. E timpul să punem
lucrurile în ordine, câtă vreme mai sunt încă tânără."
- Excelenţă?
Chelnerul zâmbitor şi scrobit îi oferise plin de solicitudine o tavă cu băuturi, cele mai multe
sucuri. Mulţi mahomedani din clasa de mijloc sau din păturile de sus beau alcool atunci când se
aflau singuri, acasă, dar mai puţin în public - băuturi tari şi vinuri de toate felurile fiind de vânzare
în Teheran, ca şi în barurile hotelurilor moderne.
Nici un fel de astfel de restricţii nu erau impuse străinilor, care puteau să bea pe faţă sau în
încăperile lor, spre deosebire de Arabia Saudită şi unele dintre emirate, unde oricine era prins era
pasibil de pedeapsa cerută de Coran: biciul.
- Mamoonan - mulţumesc, spusese politicos şi acceptă un pahar de vin alb, persan, foarte
căutat încă de acum aproape trei milenii, abia băgând în seamă chelnerul şi pe ceilalţi oaspeţi,
incapabil să depăşească starea depresivă şi iritarea provocate de faptul că acceptase să se alăture
acelei petreceri, înlocuindu-l pe McIver care trebuise să plece la baza lor de la Al Shargaz, de
cealaltă parte a Golfului.
- Dar tu, Tom, vorbeşti farsi, spusese McIver nevinovat, şi cineva trebuie să meargă.
Da, îşi zisese, dar Mac ar fi putut la fel de uşor săi roage pe Charlie Petikin.
Era aproape nouă, încă nu se servise masa şi el stătea lângă una dintre uşile deschise care
dădea în grădină, privând afara, la luminările şi peluzele peste care erau aș ternute covoare minunate
pe care oaspeţii stăteau aș ezaţi sau întinşi, alţii în picioare, în grupuri sub copaci pe lângă micul
bazin. Noaptea era plină de stele şi blândă, casa bogată şi spaţioasă, aşezată în districtul Shemiran,
112