James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA
căci în Iran legile îngăduiau zborurile numai în cursul zilei. Verile erau încântătoare. Cea mai mare parte a iernii erau înzăpeziţi. În apropiere se aflau lacuri cristaline în care se pescuia bine, iar în pădure vânatul era din belşug. Relaţiile cu sătenii din Yazdek erau excelente. În afara scrisorilor, de obicei erau bine aprovizionaţi, şi nu li se cereau altele în schimb. Şi, de mare importanţă pentru toţi, se aflau la o bună bucată de drum de sediul din Teheran al firmei, lipsiţi de legătură radio mai tot timpul şi lăsaţi să se descurce fericiţi cu ceea ce aveau. În clipa în care motorul se opri şi rotorul încetă să se mai învârtească, Rodrigues şi Jordan desfăcură din nou panoul. Rămaseră cu răsuflarea tăiată. Podeaua compartimentului era scăldată în ulei, şi îi izbi mirosul puternic de benzină. Tremurând, Rodrigues cercetă cu atenţie interiorul, apoi făcu un semn cu lanterna: la una dintre îmbinările muchiilor unui rezervor de petrol se formase o mică fisură pe care ar fi fost imposibil s-o detecteze acolo, în munţi. Un firicel de combustibil se scurgea de-acolo, amestecându-se cu uleiul de dedesubt. - Iisuse, Porcărie! Ia uite, împuţită bombă cu ceas! în spatele lui, Jordan aproape leşină. - O scânteie şi... La naiba! Dă-mi un furtun, pentru Dumnezeul O umplu cu apă acum, înainte să sărim în aer! - Ţi-aduc eu, spuse Scot, apoi adăugă gâtuit: Ei bine, cred că s-a dus una dintre vieţile noastre. Mai avem opt. - Cred că te-ai născut cu păr, căpitane, spuse Rodrigues, simţind că-i vine să verse. Da! Cred că te-ai născut cu păr. Jucăria asta... se opri brusc, ascultând cu atenţie. Toţi cei din apropiere îl imitară - Lochart şi Jean-Luc lângă cabana staţiei, împreună cu Nasiri, jumătatea de duzină de iranieni, personal de sol, bucătari şi muncitori. Se lăsă o tăcere adâncă. Apoi din nou, din direcţia satului, ajunse până la ei o rafală de puşcă mitralieră. - Drace! mormăi Rodrigues, de ce dracu' ne-am întors înapoi în cloaca asta împuţită? CAPITOLUL 2 Aberdeen, Scoţia. Heliportul McCloud: ora 5,30 seara. Marele elicopter coborî din norii joşi despicând aerul cu palele elicei şi ateriza în mijlocul heliportului aglomerat, lângă Rolls-ul parcat în apropierea uneia dintre platformele măturate de ploaie, printre alte elicoptere ce soseau şi plecau cu schimburile de sondori, personal auxiliar şi provizii, toate aparatele şi hangarele afişând mândre la vedere simbolul S-G. Uşa cabinei se deschise şi doi bărbaţi, în salopete de zbor şi veste pneumatice de salvare, coborâră pe scara hidraulică, aplecându-se ca să se apere de vânt şi de ploaie. Şoferul limuzinei deschise uşa înainte ca ei să ajungă la maşină. - Grozav zbor, nu-i aşa? spuse vesel Andrew Gavallan, un bărbat înalt, puternic şi foarte zdravăn pentru cei şaizeci şi patru de ani ai săi. Îşi scoase cu uşurinţă vesta de salvare, îşi scutură picăturile de ploaie de pe guler şi intră în maşină lângă celălalt bărbat. - E o minunăţie! Până la ultima bucăţică, aşa cum spune constructorul. - Ţi-am spus că suntem primii străini care-l încearcă în zbor? - Primii sau ultimii, pentru mine nu e nici o diferenţă. A fost al dracului de zgomotos şi zdruncinător, spuse Linbar Struan nemulţumit, luptându-se cu vesta lui de salvare. Avea cincizeci de ani, un păr nisipiu şi ochi albaştri. Era capul concernului Struan, un vast conglomerat cu sediul în Hong Kong, poreclit Nobila Casă, care deţinea, în secret, controlul acţiunilor companiei S-G Helicopters. - Rămân mai departe la părerea mea că e prea mult de învestit într-un singur aparat. Mult prea mult. - X 63 este, din punct de vedere economic, o mişcare cât se poate de bună." O să fie perfect pentru Marea Nordului, Iran şi oriunde avem încărcături grele, în special Iran, spuse Gavallan răbdător, nedorind ca antipatia lui faţă de Linbar să strice ceea ce fusese un test de încercare perfect. Am comandat şase. - N-am aprobat încă tranzacţia, explodă Linbar. 10
- Nu e necesară aprobarea ta, spuse Gavallan şi ochii lui căprui se întunecară. Sunt membru al Consiliului intern al Casei Struan. Tu şi Consiliul aţi aprobat achiziţia anul trecut, dacă eu o s-o recomand după ce aparatul va fi supus unui test de zbor. - N-ai recomandat-o încă. - O fac acum, aşa că terminăm cu asta. Gavallan zâmbi dulce şi se lăsă pe spate, pe pernele maşinii. O să ai contractele la întâlnirea Consiliului, peste trei săptămâni. - N-o să se termine niciodată, Andrew, tu şi ambiţiile tale prosteşti, nu-i aşa? - Nu sunt o ameninţare pentru tine, Linbar! Hai să... - Asta aşa-i! Furios, Linbar ridică receptorul intercomului şi se adresă şoferului aflat de partea cealaltă a despărţiturii de sticlă insonorizantă: - John, lasă-l pe domnul Gavallan la birou, apoi mergem la Castelul Avisyard. De îndată maşina coti către blocul cu trei etaje al birourilor, aflat de cealaltă parte a câmpului de hangare. - Cum e Avisyardul? întrebă Gavallan cu o intonaţie ciudată în glas. - Mai bine decât în vremea ta! Îmi pare rău că, tu şi Maureen n-aţi fost invitaţi de Crăciun. Poate anul viitor! Buzele lui Linbar se răsuciră. Da. Avisyard arată mult mai bine. Aruncă o privire afară pe fereastră şi făcu semn cu degetul mare către uriaşul elicopter. Şi ar fi bine să nu dai greş cu ăsta, altfel, cine ştie...? Chipul lui Gavallan se încorda. Ironia la adresa soţiei sale îl prinsese nepregătit. - Că veni vorba despre greşeli, ce mai e cu dezastruoasele tale învestiţii din America de Sud, cu râca ta prostească cu Toda Shipping în privinţa flotei lor de petroliere, ce zici de pierderea contractului tunelului din Hong Kong în favoarea lui Par-Con-Toda, sau despre felul în care ai manipulat stocul tău de acţiuni, înşelându-ţi vechii prieteni din Hong Kong? - Înşelat! Rahat! "Vechi prieteni", rahat! Sunt toţi majori şi n-au făcut mare lucru în ultima vreme pentru noi. Se spune că cei din Shanghai sunt mai isteţi decât noi - cantonezii, cei de pe continent, toţi, aţi spus-o de un milion de ori! Nu-i vina mea că a fost o criză a petrolului, că lumea clocoteşte, că Iranul a ieşit în faţă sau că arabii ne-au pus la zid alături de japonezi, coreeni şi taiwanezi. Linbar se sufoca de furie. - Ai uitat că suntem într-o lume diferită acum? Hong Kong-ul e schimbat. Întreaga lume s-a schimbat. Sunt taipan al Casei Struanilor şi sunt hotărât să am grijă de Nobila Casă şi fiecare taipan a avut parte de recesiuni, chiar şi ticălosul blestemat de Sir Ian Dunross, şi-o să mai aibă, din pricina delirului său cu comoara de petrol din China. Chi... - Ian are ab... - Chiar şi Hug Struan a avut recesiuni. Chiar şi nenorocitul nostru fondator, marele Dirk însuşi, putrezească-n iad! Nu-i vina mea că lumea s-a ticăloşit. Crezi că poţi să te descurci mai bine? strigă Linbar. - De douăzeci de ori! i-o trânti Gavallan. Linbar tremura de furie. - Te-aş concedia, dacă-aş putea, dar nu pot. M-am săturat până în gât de tine şi de ticăloşiile tale. Te-ai căsătorit în familie, nu faci cu adevărat parte din ea. Dacă e un Dumnezeu în ceruri, o să te distrugi singur! Sunt taipan şi, pe Dumnezeu, tu n-ai să fii niciodată! Gavallan ciocăni în despărţitura de sticlă şi maşina se opri brusc. Deschise uşa cu o smucitură şi ieşi. - Dew noh loh moh, Linbar, spuse printre dinţi şi ieşi ca o furtună în ploaie. Ura lor se născuse în ultimii ani ai deceniului cinci şi începutul deceniului şase, pe când Gavallan lucra pentru Struani în Hong Kong, mai înainte de a veni aici din ordinul tainic al taipanului de atunci, Ian Dunross, fratele fostei sale soţii, Kathy. Linbar fusese nebun de gelozie pe el pentru că Dunross îi acorda încredere, în timp ce lui nu, şi cel mai mult pentru că Gavallan fusese întotdeauna în frunte în cursa celor ce aveau şansa să devină într-o zi taipan, în timp ce Linbar fusese considerat ca lipsit de orice şansă. Era străvechea lege a Casei Struan ca taipanul să aibă puterea executivă totală şi nediscutabilă şi dreptul inviolabil de a alege momentul retragerii sale şi succesorul - care trebuia să fie un membru al Consiliului intern şi deci, într-un fel, din familie - dar odată decizia luată, trebuia 11
- Page 1 and 2: JAMES CLAVELL VÂRTEJUL CUPRINS Car
- Page 3 and 4: Ţâşni în picioare, înşfacă a
- Page 5 and 6: - Pe dracu', spuse bărbatul mai t
- Page 7 and 8: Râseseră toţi - Jean-Luc era un
- Page 9: Nasiri era omul de legătură cu pa
- Page 13 and 14: - Salut, Liz, spuse. Liz Chen, secr
- Page 15 and 16: - Callaghan e al dracului de înţe
- Page 17 and 18: dintre ale noastre, două de fapt,
- Page 19 and 20: Genny se duse după sticla de whisk
- Page 21 and 22: - Pentru mahomedani este, Mac, azi,
- Page 23 and 24: - Câţi cetăţeni britanici aveţ
- Page 25 and 26: Petikin încerca să cheme Bandar-e
- Page 27 and 28: Javadeh plecase din Iran, cu toată
- Page 29 and 30: McIver îi istorisi lui Petikin cam
- Page 31 and 32: vreau să ajungi la Teheran... Ascu
- Page 33 and 34: vreme singură, când îţi doreşt
- Page 35 and 36: - Ce te necăjeşte, dragă? Totul
- Page 37 and 38: - Eşti rău, Erikki, spuse, apoi s
- Page 39 and 40: cuviinţe şi ale modestiei! Târfa
- Page 41 and 42: odată va veni ziua socotelii cu so
- Page 43 and 44: - N-ai de ce să te-ngrijorezi, dra
- Page 45 and 46: De data aceasta comanda fu ascultat
- Page 47 and 48: şi a proiectelor lui potrivit căr
- Page 49 and 50: Ochii hotărâţi, de oţel, nu se
- Page 51 and 52: eu nu pot să îngădui unuia dintr
- Page 53 and 54: - Ce ţi s-a năzărit, Scrag? - Ţ
- Page 55 and 56: - Toate aceste platforme se sprijin
- Page 57 and 58: Putrezi-i-ar oasele cu invenţia ai
- Page 59 and 60: Lui Scrag îi trebuiră câteva sec
- Nu e necesară aprobarea ta, spuse Gavallan şi ochii lui căprui se întunecară. Sunt membru<br />
al Consiliului intern al Casei Struan. Tu şi Consiliul aţi aprobat achiziţia anul trecut, dacă eu o s-o<br />
recomand după ce aparatul va fi supus unui test de zbor.<br />
- N-ai recomandat-o încă.<br />
- O fac acum, aşa că terminăm cu asta. Gavallan zâmbi dulce şi se lăsă pe spate, pe pernele<br />
maşinii. O să ai contractele la întâlnirea Consiliului, peste trei săptămâni.<br />
- N-o să se termine niciodată, Andrew, tu şi ambiţiile tale prosteşti, nu-i aşa?<br />
- Nu sunt o ameninţare pentru tine, Linbar! Hai să...<br />
- Asta aşa-i!<br />
Furios, Linbar ridică receptorul intercomului şi se adresă şoferului aflat de partea cealaltă a<br />
despărţiturii de sticlă insonorizantă:<br />
- John, lasă-l pe domnul Gavallan la birou, apoi mergem la Castelul Avisyard.<br />
De îndată maşina coti către blocul cu trei etaje al birourilor, aflat de cealaltă parte a<br />
câmpului de hangare.<br />
- Cum e Avisyardul? întrebă Gavallan cu o intonaţie ciudată în glas.<br />
- Mai bine decât în vremea ta! Îmi pare rău că, tu şi Maureen n-aţi fost invitaţi de Crăciun.<br />
Poate anul viitor! Buzele lui Linbar se răsuciră. Da. Avisyard arată mult mai bine. Aruncă o privire<br />
afară pe fereastră şi făcu semn cu degetul mare către uriaşul elicopter. Şi ar fi bine să nu dai greş cu<br />
ăsta, altfel, cine ştie...?<br />
Chipul lui Gavallan se încorda. Ironia la adresa soţiei sale îl prinsese nepregătit.<br />
- Că veni vorba despre greşeli, ce mai e cu dezastruoasele tale învestiţii din America de Sud,<br />
cu râca ta prostească cu Toda Shipping în privinţa flotei lor de petroliere, ce zici de pierderea<br />
contractului tunelului din Hong Kong în favoarea lui Par-Con-Toda, sau despre felul în care ai<br />
manipulat stocul tău de acţiuni, înşelându-ţi vechii prieteni din Hong Kong?<br />
- Înşelat! Rahat! "Vechi prieteni", rahat! Sunt toţi majori şi n-au făcut mare lucru în ultima<br />
vreme pentru noi. Se spune că cei din Shanghai sunt mai isteţi decât noi - cantonezii, cei de pe<br />
continent, toţi, aţi spus-o de un milion de ori! Nu-i vina mea că a fost o criză a petrolului, că lumea<br />
clocoteşte, că Iranul a ieşit în faţă sau că arabii ne-au pus la zid alături de japonezi, coreeni şi<br />
taiwanezi.<br />
Linbar se sufoca de furie.<br />
- Ai uitat că suntem într-o lume diferită acum? Hong Kong-ul e schimbat. Întreaga lume s-a<br />
schimbat. Sunt taipan al Casei Struanilor şi sunt hotărât să am grijă de Nobila Casă şi fiecare taipan<br />
a avut parte de recesiuni, chiar şi ticălosul blestemat de Sir Ian Dunross, şi-o să mai aibă, din pricina<br />
delirului său cu comoara de petrol din China. Chi...<br />
- Ian are ab...<br />
- Chiar şi Hug Struan a avut recesiuni. Chiar şi nenorocitul nostru fondator, marele Dirk<br />
însuşi, putrezească-n iad! Nu-i vina mea că lumea s-a ticăloşit. Crezi că poţi să te descurci mai<br />
bine? strigă Linbar.<br />
- De douăzeci de ori! i-o trânti Gavallan. Linbar tremura de furie.<br />
- Te-aş concedia, dacă-aş putea, dar nu pot. M-am săturat până în gât de tine şi de ticăloşiile<br />
tale. Te-ai căsătorit în familie, nu faci cu adevărat parte din ea. Dacă e un Dumnezeu în ceruri, o să<br />
te distrugi singur! Sunt taipan şi, pe Dumnezeu, tu n-ai să fii niciodată!<br />
Gavallan ciocăni în despărţitura de sticlă şi maşina se opri brusc. Deschise uşa cu o<br />
smucitură şi ieşi.<br />
- Dew noh loh moh, Linbar, spuse printre dinţi şi ieşi ca o furtună în ploaie.<br />
Ura lor se născuse în ultimii ani ai deceniului cinci şi începutul deceniului şase, pe când<br />
Gavallan lucra pentru Struani în Hong Kong, mai înainte de a veni aici din ordinul tainic al<br />
taipanului de atunci, Ian Dunross, fratele fostei sale soţii, Kathy. Linbar fusese nebun de gelozie pe<br />
el pentru că Dunross îi acorda încredere, în timp ce lui nu, şi cel mai mult pentru că Gavallan fusese<br />
întotdeauna în frunte în cursa celor ce aveau şansa să devină într-o zi taipan, în timp ce Linbar<br />
fusese considerat ca lipsit de orice şansă.<br />
Era străvechea lege a Casei Struan ca taipanul să aibă puterea executivă totală şi<br />
nediscutabilă şi dreptul inviolabil de a alege momentul retragerii sale şi succesorul - care trebuia să<br />
fie un membru al Consiliului intern şi deci, într-un fel, din familie - dar odată decizia luată, trebuia<br />
11
Change language