James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Singapore e un loc minunat, îşi zise, apoi, simţindu-se mai bine, îşi întoarse atenţia către
petrolier. Mâncase bine şi era foarte bucuros că încărcarea se isprăvise. Noaptea era grozavă.
Departe, deasupra lui, zări luminile de navigaţie ale unui avion ce se-ndrepta către vest şi se-ntrebă
în gând unde avea să aterizeze, cărei companii îi aparţinea şi câţi pasageri avea la bord. Vedea
foarte bine noaptea şi constată că oamenii de pe ponton aproape isprăviseră cu deşurubarea ţevii.
Odată ce-avea să fie ridicată cu vinciul la bord, petrolierul putea să plece. În zori, Rikomaru avea să
se găsească în strâmtoarea Hormuz şi el avea să decoleze şi să zboare acasă, la Lengeh, cu de
Plessey.
Apoi privirea sa ageră zări nişte oameni îndepărtându-se în fugă de staţia de pompare de pe
ţărm, ceva mai puţin luminată, îşi îndreptă atenţia spre ei. Urmă o mică explozie, apoi o izbucnire
de flăcări când se aprinse petrolul. Toţi cei aflaţi pe bord priviră cu gura căscată. Flăcările începură
să se-mprăştie şi se auziră strigăte în iraniană şi franceză. Dinspre barăci şi rezervoarele de petrol
alergau oameni. Sclipirea neaşteptată a unui pistol mitralieră în întuneric, urmată de pârâitul ascuţit,
urât. Din difuzoarele navei răzbătu în japoneză vocea căpitanului:
- La posturile de avarie!
Oamenii de pe ponton îşi redublară imediat eforturile, înspăimântaţi de ideea că, cumva,
focul ar fi putut să se răspândească prin conductă spre ponton, aruncându-l în aer. În momentul în
care capătul de racord căzu de pe robinet, iranienii săriră grăbiţi în mica lor barcă pneumatică cu
motor şi se îndepărtară în viteză, considerându-şi însărcinarea dusă la bun sfârşit. Inginerul francez
şi marinarii japonezi alergară în sus pe schelă, în timp ce vinciul petrolierului se trezi la viaţă
zăngănind şi trase conducta pe bord.
Sub punţi, echipajul alergase la posturile de avarie, unii la camera motoarelor, alţii pe puntea
superioară, iar alţii în coridoare. Pentru moment, cei trei iranieni care supravegheau distribuirea
petrolului în diferite părţi ale navei fuseseră lăsaţi singuri. O rupseră la fugă spre punte. Unul dintre
ei, Said, se prefăcu că se-mpiedică şi căzu lângă bocaportul principal. Când fu sigur că nu este
observat, îşi deschise la iuţeală pantalonii şi scoase un mic dispozitiv cu exploziv plastic, care
scăpase controlului corporal când venise la bord. Fusese legat cu bandă adezivă, sus, între picioare.
Activă în grabă detonatorul chimic care trebuia să explodeze cam peste o oră, înghesui dispozitivul
în spatele robinetului principal şi fugi către schelă. Ajuns pe punte, rămase uluit descoperind că
oamenii de pe ponton nu îl aşteptaseră şi că şalupă era acum aproape de ţărm. Ceilalţi doi iranieni se
ciorovăiau agitaţi, la fel de înfuriaţi că fuseseră lăsaţi la bord. Nici unul dintre ei nu era membru al
celulei sale de stânga.
Pe ţărm, petrolul revărsat ardea cu furie, scăpat de sub control, dar scurgerea fusese oprită şi
spărtura astupată. Trei oameni, un francez si doi iranieni, suferiseră arsuri grave.
Camionul pompierilor revărsa asupra flăcărilor apă de mare aspirată din Golf. Nu bătea
vântul şi fumul negru, înecăcios, făcea lupta cu focul şi mai dificilă.
- Puneţi nişte spumă pe el, strigă Legrande, managerul francez.
Aproape scos din fire de furie, încerca să impună ordine, dar toţi alergau de colo-colo sub
lumina reflectoarelor, fără să ştie ce să facă.
- Jacques, strânge-i pe toţi şi hai să-i numărăm. Cât de repede poţi!
Tot personalul de pe insulă era compus din şapte francezi şi treizeci de iranieni. Un grup de
apărare din trei oameni, înarmaţi doar cu bâte încropite în grabă, se repezi în întuneric fără să ştie
dacă se mai puteau aştepta la un alt sabotaj şi din ce parte s-ar fi putut ivi primejdia.
- M'sieur! strigă medicul iranian după Legrande. Acesta coborî către ţărm, spre complexul
de ţevi şi valve conectate la rezervorul de pe ponton. Medicul era îngenuncheat lângă doi dintre
răniţii ce zăceau întinşi pe o bucată de prelată, inconştienţi. Unul dintre ei avea părul complet ars şi
arsuri grave pe cea mai mare parte a feţei.
Celălalt fusese împroşcat cu petrol de explozia iniţială, care îi aprinsese instantaneu hainele,
provocându-i arsuri de gradul întâi pe cea mai mare parte a feţei, pieptului şi picioarelor.
- Mon Dieu! mormăi Legrande şi-şi făcu cruce la vederea pielii carbonizate, abia
recunoscându-l pe maistrul iranian.
Unul dintre inginerii francezi stătea ghemuit în apropiere, gemând încet, cu palmele şi
braţele pline de arsuri. Printre gemetele de suferinţă se revărsa un şuvoi neîntrerupt de invective.
- Te duc la spital cât de repede pot, Paul.
106