James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

noapte, că Khomeini era deja arestat, că toţi militarii de toate armele capitulaseră şi Khomeini era
conducătorul de facto al Iranului şi că generalul Nassiri, şeful SAVAK, fusese capturat, judecat şi
împuşcat.
- Nu, pot fi chiar toate adevărate, dăduse glas Kasigi gândului tuturor. Nu putem face
altceva decât să aşteptăm.
Fusese o gazdă minunată. Toată mâncarea fusese japoneză, chiar şi berea. Scragger
încercase să-şi ascundă dezgustul în faţa aperitivelor cu shushi, dar apreciase foarte mult puiul fript
pe grătar într-un sos dulce amărui, orezul, creveţii prăjiţi şi salata de legume.
- Încă o bere, căpitan Scragger? îl îmbiase Kassigi.
- Nu, mulţumesc, nu-mi permit mai mult de una, deşi trebuie să recunosc că e bună. Poate
nu atât de bună ca Foster's, da' foarte aproape.
De Plessey zâmbise.
- Nu ştii ce compliment e ăsta, domnule Kasigi. Când un australian spune că o bere e
"aproape ca Foster's", e întradevăr o laudă.
- O, da, ştiu, într-adevăr, domnule de Plessey. Acolo, Dedesubt, şi eu prefer Foster's.
- Petreci multă vreme acolo? îl întrebase Scragger.
- O, da. Australia este una dintre principalele surse de tot felul de materii prime pentru
Japonia. Compania mea are cargouri care transportă cărbune, minereu de fier, grâu, orez şi soia.
Importăm cantităţi uriaşe din orezul vostru, deşi o mare parte din el merge la producerea băuturii
noaste naţionale, sake. Aţi gustat sake, căpitane?
- Da, da, am gustat o dată. Dar vinul cald, sakeul nu prea e pe gustul meu.
- Aşa e, spusese de Plessey, apoi adăugase grăbit, cu excepţia iernii, ca să te-ncălzească. Ce
spuneaţi despre Australia?
- Mi-a plăcut foarte mult ţara. Cel mai mare dintre fiii mei urmează cursurile Universităţii
din Sydney, aşa că îl vizităm din timp în timp. E o minunăţie atât de mare, atât de bogată, atât de
goală.
Da, se gândise morocănos Scragger, vrei să spui atât de goală, abia aşteptând s-o umple
milioanele voastre de furnici lucrătoare. Slavă Domnului că suntem la câteva mii de kilometri
depărtare şi America n-o să îngăduie niciodată să fim ocupaţi.
-Tâmpenii, spusese McIver odată, în urmă cu doi ani, în timpul unei ciorovăieli amicale,
când el, McIver, şi Petikin se aflau la Singapore, într-un concediu de o săptămână. Dacă vreodată,
în viitor, Japonia va alege momentul potrivit, să zicem când America s-ar lua de gât cu ruşii,
America n-o să fie în stare să mişte un deget pentru a ajuta Australia. Cred c-o să cadă la înţelegere
şi...
- Dirty Duncan şi-a pierdut biluţele, Charlie, intervenise Scragger.
- Aşa-i, încuviinţase Petikin. Te înţeapă, Scrag.
- O, nu, nu. Adevăratul vostru protector e China. La bine sau la rău, China o să fie
întotdeauna aici. Şi numai China o să fie întotdeauna în poziţia de a opri Japonia, dacă vreodată
Japonia se militarizează şi devine îndeajuns de puternică ca să pornească spre sud. Dumnezeule,
Australia e Marele Premiu al Pacificului, sipetul cu comori al Pacificului! Da' nici unuia dintre voi,
nenorociţilor, acolo, Dedesubt, nu vă dă prin cap să faceţi planuri de viitor sau să vă folosiţi
dovleacul. Tot ce vreţi, afurisiţilor, e un weekend de trei zile, mai mulţi bani pentru mai puţină
afurisită de muncă, afurisitul de învăţământ gratuit, asistenţă medicală şi socială gratuită şi să stea
alţi fraieri pe metereze. Sunteţi mai rău decât bătrâna Anglie, nefericita de ea, care nu s-a ales cu
nimic. Adevărata ameninţare...
- Aveţi petrolul Mării Nordului. Dacă ăsta nu-i norocu' dracului, o să....
- Adevăratul necaz e că ticniţii voştri de Dedesubt habar n-au pe ce lume sunt.
- Stai jos, Scrag! spusese Petikin îngrijorat. Aţi convenit să nu vă păruiţi. Deloc. Amândoi.
Aţi făcut-o odată, dar a fost amical. Dacă încerci să-l pocneşti pe Mac când nu e criţă, ajungi în
şanţ. S-ar putea să aibă hipertensiune, dar are şi o centură neagră.
- Eu să-l pocnesc pe Dirty Duncan? Glumeşti, amice! Eu nu mă leg de amărâţi bătrâni...
Scragger zâmbi în sinea sa, amintindu-şi acea ciorovăială care pusese capăt tuturor celorlalte
ciorovăieli ale lor.
105