James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

Era un bărbat subţiratic, cu chipul smead, cu o cămaşă şi pantaloni scurţi de un alb orbitor,
şosete şi pantofi albi, epoleţi şi o şapcă marinărească cu cozoroc.
- Da, căpitane Moriyama. Cât de repede ar fi asta?
- În două ore cel mult. Să curăţăm totul şi să strângem legăturile.
Asta însemna că trebuiau să trimită şalupa să desfacă lanţurile de ancoră prinse de
geamandurile plutitoare, apoi să le reataşeze ancorelor navei.
- Bine.
Către de Plessey şi Scragger, Kasigi spuse în engleză:
- Am umplut şi suntem gata să plecăm. Cam peste două ore o să fim pe drum.
- Excelent, spuse de Plessey la fel de uşurat. Acum ne putem relaxa.
Întreaga operaţiune se desfăşurase foarte bine. Paza fusese întărită pe întreaga insulă şi pe
navă. Tot ce putuse fi verificat, fusese verificat. Doar trei iranieni, a căror prezenţă era esenţială,
avuseseră voie să urce la bord. Fiecare fusese controlat şi urmărit cu atenţie de echipajul japonez.
Nici unul dintre iranienii de pe ţărm nu lăsase să se întrevadă vreo intenţie ostilă. Fusese scotocit
fiecare loc care ar fi putut ascunde explozibil sau arme.
- Poate că sărmanul tânăr de pe Siri Unu se înşeală, Scrag, mon ami!
- Poate, replică Scragger. Totuşi, amice, cred că tânărul Abdullah Turik a fost ucis: nimeni
nu se alege cu obrazul şi ochii mutilaţi în halul ăla căzând de pe platformă într-o mare calmă.
Sărmanul nefericit.
- Dar rechinii, căpitane Scragger? întrebă Kasigi, la fel de tulburat. Rechinii ar fi putut să-i
producă rănile acelea.
- Da, ar fi putut, da' pun pariu pe viaţa mea că a fost din pricina celor ce mi-a spus.
- Sper să te-nşeli.
- Pariez că n-o să aflăm niciodată adevărul, spuse trist Scragger. Cum era cuvântul acela,
domnule Kasigi? Karma.
Karma amărâtului ăla a fost scurtă şi deloc plăcută.
Ceilalţi încuviinţară din cap. Priviră în tăcere cum nava era detaşată de cordonul ombilical al
pontonului. Ca să vadă mai bine, Scragger se apropie de balustrada punţii superioare. Sub o baie de
lumină, petroliştii deşurubau cu mult efort ţeava de doisprezece ţoii de la complexul de valve al
pontonului. Acolo se aflau şase oameni: doi dintre japonezii din echipaj, trei iranieni şi un inginer
francez. În faţa lui se desfăşura, pe toată lungimea şi lăţimea ei, puntea, în mijlocul căreia se
odihnea elicopterul lui, un JR 206. Aterizase acolo la sugestia lui de Plessey şi cu aprobarea lui
Kasigi.
- Beau, îi spusese el francezului, am să te duc înapoi la Siri sau la Lengeh, cum vrei.
- Yoshi Kasigi sugerează să rămânem amândoi peste noapte, Scrag, şi să ne-ntoarcem
dimineaţa. Ar fi o schimbare pentru tine. Putem să plecăm în zori, să ne-ntoarcem la Lengeh. Hai la
bord, mi-ar face mare plăcere.
Şi astfel aşezase elicopterul pe puntea petrolierului, la asfinţit, nu prea sigur de motivele
pentru care acceptase invitaţia, dar făcuse un pact cu Kasigi şi simţea că trebuie să-l onoreze. Şi, de
asemenea, se simţea cumplit de responsabil pentru tânărul Abdullah Turik. Aspectul cadavrului
tânărului îl zguduise rău şi-l făcuse să-şi dorească să fie la Siri până când pleca petrolierul. Astfel că
venise şi încercase să fie un oaspete bun, plăcut, fiind de acord cu de Plessey, fără prea mare tragere
de inimă totuşi, că poate, în definitiv, moartea tânărului era doar o coincidenţă şi că precauţiile lor
aveau să împiedice orice încercare de sabotaj.
De când începuse încărcarea, cu o zi înainte, erau cu toţii nervoşi, iar în seara aceea în mod
deosebit. Ştirile BBC-ului fuseseră din nou foarte proaste - comunicate despre confruntări din ce în
ce mai aprige în Teheran, Meshed şi Qom. Pe lângă asta era raportul lui McIver pe care Ayre îl
retransmisese prudent de la Kowiss, în franceză - ştirea despre blocarea neîntreruptă a Aeroportului
Internaţional Teheran, despre o posibilă lovitură de stat şi despre Kyabi. Asasinarea lui Kyabi îl
răscolise şi pe de Plessey şi toate acestea, laolaltă cu valul de zvonuri ș i contrazvonuri care circulau
printre iranieni, făcuse ca seara să fie sumbră. Zvonuri despre o iminentă intervenţie militară
americană, despre o iminentă intervenţie militară sovietică, despre tentative de asasinare a lui
Khomeini, a lui Bazargan, primul ministru numit de el, a lui Bakhtiar, primul ministru legal, a
ambasadorului american, zvonuri că lovitura militară de stat avea să aibă loc la Teheran în acea
104