James Clavell – Vartejul - CARTE BUNA

micii răscoale a aviatorilor de la Doshan Tappeh era primul semn, McIver îşi desprinsese privirea
de la bani şi se uitase în ochii omului.
- Ce ştii dumneata şi eu nu?
- Despre ce vorbeşti? începuse să se bâlbâie acesta. Eu nu ştiu...
- S-a-ntâmplat ceva. Ce anume?
- Trebuie să ies de aici cu familia, spusese generalul cu disperare în glas. Se aud zvonuri
groaznice. Lovitură de stat sau război civil, Khomeini sau nu, suntem însemnaţi, înţelegi? E familia
mea, Mac, trebuie să ies de-aici până se liniştesc lucrurile. Douăsprezece milioane fiecare, ei?!
- Ce zvonuri?
- Zvonuri! Valik aproape scuipase cuvintele. Obţin aprobarea oricum! Plătesc înainte.
- Oricât de mulţi bani ai să oferi, n-am s-o fac. Trebuie să fie ceva legal.
- Dobitoc ipocrit! Legal!? Cum operezi de atâţia ani în Iran? Cu peşcheşuri! Cât ai plătit tu
însuţi pe sub mâna? Sau vameşilor? Peşcheşuri! Cum crezi că obţinem contractele? Ei!? Contractele
Guerney. Cu peşcheşuri! Punând în tăcere bani număraţi în palmele potrivite. Eşti atât de prost încât
nu înţelegi care sunt căile iraniene?
McIver spusese la fel de întunecat:
- Ştiu cum e cu peşcheşul, nu sunt prost şi ştiu că Iranul are căile sale. O, da, Iranul are căile
sale. Răspunsul e nu.
- Atunci sângele copiilor mei şi al soţiei mele o să-ţi păteze mâinile. Şi al meu.
- Despre ce vorbeşti?
- Ţi-e teamă de adevăr?
McIver se holbase la el. Soţia şi cei doi copii ai lui Valik erau favoriţii lui şi-ai lui Genny.
- De ce eşti atât de sigur?
- Am un văr în poliţie. A văzut o listă secretă a SAVAK. Poimâine trebuie să fiu arestat,
împreună cu multe alte personalităţi proeminente, ca o concesie făcută opoziţiei. Împreună cu
familia mea. Şi ştii cum sunt în stare să trateze femeile şi copiii în faţa...
Cuvintele lui Valik se pierduseră. Apărarea lui McIver se năruise. Auziseră cu toţii zvonuri
oribile despre torturarea soţiilor şi copiilor în faţa celor arestaţi, pentru a-i forţa să accepte ce li se
cerea, sau pur şi simplu din amuzament, din răutate.
- E-n regulă, spusese neputincios, simţindu-se cumplit, ştiind că fusese încolţit. Am să
încerc, dar nu te aştepta să primeşti aprobarea si n-ar trebui să te duci în sud, spre Abadan. Cel mai
bine ar fi să încerci spre Turcia. Poate am putea să te ducem până la Tabriz, şi de-acolo ai putea să
plăteşti pe cineva să te treacă peste graniţă cu un camion.
Trebuie că ai prieteni acolo. Şi nu poţi să te urci la Galeg Morghi: n-ai cum să te strecori la
bord cu Annoush şi copiii şi nici măcar să intri în unitatea militară fără să fii oprit. Va trebui ... Va
trebui să te luăm de undeva din afara Teheranului. Undeva departe de drumuri şi în afara bătăii
radarului.
- E-n regulă, dar trebuie să fie Abadan.
- De ce? Îţi înjumătăţeşti şansele!
- Familia mea, tatăl şi mama mea, ajung acolo pe ș osea. Ai însă desigur dreptate în privinţa
unităţii de la Galeg Morghi. Am putea să fim luaţi de la marginea Teheranului. De la...
Valik se gândise un moment, apoi continuă dintr-o suflare:
- ...la intersecţia conductei de sud cu râul Zehsan. E departe de drum şi sigur. O să fim acolo
dimineaţa, la ora unsprezece. Allah să te binecuvânteze, Mac. Dacă ai să ceri autorizaţia pentru
piese de schimb, eu o să aranjez să fie aprobată. Te rog. Te implor!
- Cum rămâne cu realimentarea? Când o să aterizezi pentru realimentare, ofiţerul de acolo nare
cum să nu te vadă şi ai să fii arestat în câteva secunde.
- Cere realimentarea la baza aeriană militară de la Isfahan. O să aranjez la Isfahan...
Valik îşi ştersese sudoarea de pe faţă.
- Şi dacă ceva merge prost?
- Insha'Allah! Cere autorizarea zborului pentru piese de schimb, fără nici un nume sau sunt
mort - ori şi mai rău – şi împreună cu mine Annoush, Jalal şi Setarem. Te rog!
McIver ştia că face o nebunie.
100