Despre originile intelectuale ale statului Israel ... - Revista VERSO

dar mulţi”,
„Unde-s m u l ţ i ,
p u t e r e a creşte”,
„Proşti,
„Mulţi chemaţi,
puţini aleşi”, „Vocea popo-
rului, vocea lui Dumnezeu”,
„Puţini, dar buni”, „Mulţi văd,
puţini pricep”, „Mai mulţi ochi
văd mai bine decât unul”, „Cu
mulţi popi, rămâne copilul
nebotezat”, „Vai de casa cu
mulţi stăpâni”, „Votul prostului
este egal cu votul deşteptului”
– sunt doar câteva formulări
10
anul II, numărul 10,
16-31 ianuarie 2007
preţ 1.5 lei
memorabile ale neliniştitului joc
al democraţiei.
„Minoritatea se supune ma-
jorităţii” e regula principală a
jocului. Statistica e aici „regina
ştiinţelor” şi stăpâna peste toa-
te nemulţumirile lumii. Căci,
indiferent de rezultatul mereu
reluatei partide, cei mulţi vor
triumfa, cei puţini vor cârti şi vor
conspira. Triumful e continuu,
conspiraţia e secvenţială. Cum
adevărul nu se stabileşte prin
vot, pe tema asta s-a glosat la
nesfârşit. De la spartani, cei care
aruncau peste marginea concep-
tului de majoritate (normalitate)
tot ce era diferit şi până la pro-
clamarea în contemporaneitate
a „dreptului la diferenţă” e o
cale lungă.
Despre majoritate, numai de
bine! Mai ales că este zilnic
trimisă la şcoală şi se află, ca să
folosesc o expresie studenţeas-
că, „în plină sesiune”. Materia
de examen se referă tocmai la
minorităţi.
(I.m.)
© Eugen morItz
b i l u n a r c u l t u r a l
Andrei Marga
Despre originile
intelectuale
ale statului Israel
Experimentarium Verso
Vlad Mureşan
Dictatura feminismului
Ovidiu Pecican
Cultură oficială versus
cultură alternativă
Cosmin Perţa & Dan Coman
Lanţul poeţilor
Angela Kun
Manifestul stângacilor

Sumar
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
G h i ş e u
Georgeta Brehar 2
e d i t o r i a l
Între minoritate şi majoritate
Ion MurEşan 3
C r o n i C a i d e i l o r
Despre originile intelectuale
ale statului Israel
andrei Marga 3
e x p e r i m e n t a r i u m V e r s o
Maria GăInar 7
Prof. dr. Ioan MarCus 7
Eugen DorolţI 9
Fabien LaCaILLE 9
d i G r e s i u n i
Minoritate şi originalitate
Călin Cristian PoP 10
Despre o anume in-diferenţă
Vasile GoGEa 10
l a n ţ u l p o e ţ i l o r
Cosmin PErţa
Dan CoMan 11
a r i s t o C r a ţ i a p e n t r u t o ţ i
Jurnal de cămin franţuzesc cu note de subsol
raluca VIda 12
r e a l i t a t e a d i s t i l a t ă
Măreţe realizări la nivel european
Tovarăşul Corneliu Vadim Tudor schimbă Faţa
(şi Dosul) Continentului
Michael shaFIr 14
F r o n t a l
Cultură oficială versus cultură alternativă
ovidiu PECICan 15
Poezie la Adriatică
Paul VInICIus 15
i m p o z i t p e l e C t u r ă
Ion MurEşan 16
s e n s G i r a t o r i u
Dictatura feminismului
Vlad MurEşan 17
m e t r o p o l a
Cine a furat feminismul?
Tama starr 20
p l a s t i C a
Corneliu Brudaşcu ‘70
KanCsura Istvan 22
F i l m
Brava exagerare a lui „BORAT”
alexandra VlaD 23
Q ş i d e l a C a p ă t
Manifestul stângacilor
angela Kun 24
Eseul fotografic “Dialog cu Europa” este semnat de
Eugen moritz & Oana PoP
+
Gheorghe Crăciun
Alexandru VlAd
am scris foarte rar despre Gheorghe Crăciun.
Nu că n-aş mai fi încercat până acum să scriu
despre el. Dacă deschid şi azi oricare din cărţile
sale cad fişe pe care-mi notasem tot felul de
lucruri, am tras tot felul de concluzii, ba am şi
subliniat în unele texte pagini întregi cu roşu
şi albastru, alternativ. Voiam să văd cum îşi
construieşte fraza, cum foloseşte aproape în
juxtapunere expresii sugestive, evocatoare, în
cuplaj cu formulări expresiv-informative, livreşti.
Dar să dau un exemplu: „Ca să aflăm valoarea
(roşu) matinală (albastru) a pînzelor de aer (roşu)
pe care aripile ei le-au rupt şi le-au cusut în zbor
(albastru, sigur că albastru), părăsim noţiunea
„odihnă” (roşu, aici), părăsim lanul verde de grîu
şi pasărea pestriţă...” (şi de aici albastru pînă la
capăt). Desigur că acum nu-mi mai pare un lucru
serios o astfel de copilăroasă analiză, nici măcar
unul corect, dar atunci, în 1982, mă ajutam de
mijloace oricât de empirice pentru a pătrunde
într-un text care mă fascina. Mă fascina prin ceva
ca o amprentă, ca un filigran, vizibil numai pentru
mine, sau care mi se adresa doar mie. Am citit
şi cronicile care au urmat, mult mai calificate şi
mai bune decât tot ce aş fi putut eu scrie, dar am
respirat uşurat – nu prinseseră „semnul de apă”,
filigranul acela pe care îl văzusem eu o clipă. Avea
să treacă ceva timp, a fost nevoie de o nouă lectură
(sau de lectura altei cărţi semnate de Gheorghe
Crăciun) ca să-mi dau seama ce văzusem întro
clipă revelatorie atunci şi nu putusem atâta
vreme exprima, sau chiar înţelege. Da – asta era!
Aşa ar fi urmat să scriu eu însumi nu peste multă
vreme. Dacă aş mai fi continuat să-mi lucrez
frazele, dacă urma să am destulă încăpăţânare şi
voinţă să intru pe sub pielea propriilor personaje,
dacă aş fi urmat să las ca printr-un fel de osmoză
să intre în ele propria-mi corporalitate. Am fost
şocat – evident. Şi aici nu mai intru în detalii, nu
mai spun ce am hotărât pentru mine, sau ce s-ar
fi întâmplat dacă n-aş fi luat această hotărâre.
Poeme şi studii în memoria evreilor
Georgeta BrehAr
Ghişeu Încă o clipă cu
revista
Editor:
Fundaţia pt. Studii Europene
Ideea Europeană
Redactor-şef:
Ion Mureşan
+
Secretar general de redacţie:
Călin Cristian Pop
Redactori:
Viorel Dădulescu
Vlad Mureşan
Concepţie grafică şi paginare:
Mihai-Vlad Guţă
pagina
De fapt nu trebuie
să scriu aici despre
mine. Eu trebuie
să scriu, în aceste
momente, despre
George, pentru că,
prin dispariţia lui
lumea a rămas ceva
mai mică pentru
mine. Lumea mea.
Muntele – acesta
ne-a legat, dar nici despre asta nu pot să scriu
pentru că nu am fost niciodată cu el în munţi, deşi
am planificat-o de atâtea ori, prin scrisori, mai ales
prin scrisori. Şi ce pereche am fi făcut pe crestele
Făgăraşilor! N-am fi trecut neobservaţi, vă asigur.
Cel care a scris un „fals tratat de alpinologie” şi
„doborâtură de vânt”, împreună cu cel care a
adus elogiul frigului de pe Vlădeasa. Mergând
pe acelaşi drum şi având viziuni incomunicabile,
uluind cabanierii şi lumea de profesionişti ai
cotloanelor ascunse şi escaladelor dificile. Cred
că n-am făcut-o niciodată pentru a ne păstra o
rezervă comună şi a fiecăruia în parte în acelaşi
timp, şi pentru a evita o tautologie, pentru a ne
respecta bruma de independenţă ameninţată de
prea multă simpatie şi prea multă compatibilitate.
Pentru a nu îmuia unul pana în cerneala celuilalt,
dacă mă pot exprima aşa. O vom face într-o bună
şi interminabilă zi, dacă există zile în lumea de
dincolo, dacă Dumnezeu îi lasă pe cei care au fost
prieteni în viaţă se se mai vadă.
Nu-mi amintesc nici măcar momentul exact
când ne-am cunoscut, de parcă l-aş împinge în
imaginaţia mea (şi în memoria atât de dependentă
de aceasta) mult înainte, spre o perioadă probabil
a studenţiei sau mult mai devreme, când ar fi
trebuit să ne cunoaştem. Şi apoi afli că dintr-un
prieten ai rămas cu un nume pe-o carte. Moartea
e bibliotecar. Deschid cartea şi citesc: „...totul în
mine se uscă. Am abandonat lupta cu propriul
trup, sensibilitatea mea buimacă, spontană, s-a
disciplinat până la anulare”. Închid cartea, închid
ochii – îl mai văd. Mai trăin atâta vreme cât
prietenii îşi mai amintesc de noi.
centrul cultural francez şi Fundaţia Culturală Apostrof, au lansat în luna septembrie cartea
“Memoriile Soahului” de Carol Iancu, sub pseudonimul Tristan Janco. Volumul se compune din
trei părţi (Păzitor al memoriei, Memoria poeţilor şi Memoria ciclului lunilor anului) şi totalizează 36
de poeme, după legenda evreiască conform căreia fiecare generaţie are 36 de Drepţi care le permite
să subziste. Versurile sunt un omagiu adus evreilor care au avut de suferit pe urma cataclismei,
prin prisma reputatului cercetător al domeniului, Carol Iancu. Director fondator al Centrului de
Cercetării şi Studii Evreieşti şi Ebraice (Montellier), Iancu s-a născut în România. Urmează studiile
Universităţii ebraice din Ierusalim iar după finalizarea acestora se afirmă ca profesor la Universitatea
“Paul Vallerie” (Montellier III), unde predă şi astăzi. Din 2001 conduce Şcoala Internaţională de
Studii Iudaice, sub egida Ministerului Educaţiei din Franţa. În primăvara acestui an a primit titlul
de Doctor Honoris Caussa al Universităţii Babes-Bolyai. A publicat “Evreii din România - de la
excludere la emancipare (1866-1919)”, “Emanciparea evreilor din România”, “Evreii din România
- de la emancipare la marginalizare (1919-1933). Ultima carte de pe piaţă este un studiu al problemei
evreilor, “Soahul în România (1940-1944)”.
O altă carte care aduce în centrul atenţiei acceaşi temă, dar sub forma unei cercetări de caz, a apărut
pe piaţa clujeană tot în luna septembrie a anului trecut la editura Institutului Cultural Român:
“Dilemele convieţuirii. Evrei şi neevrei în Europa Central-Răsăriteană” coordonată de Ladislau
Gyemant şi Maria Ghitta. Volumul reuneşte lucrările conferinţei ce s-a desfăşurat în decembrie
2004 la Cluj-Napoca, în organizarea Centrului Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane şi
a Institutului de Iudaistică şi Istorie Evreiască “Dr. Moshe Carmilly” din cadrul Universităţii “Babeş-Balyai”.
Studiul cuprinde câteva aspecte contradictorii ale modernizării, pornind de la relaţiile
intercomunitare, zonele şi momentele de toleranţă alternate cu intoleranţă, respingere şi conflict.
Chiar dacă pentru spaţiul românesc istoria comunităţii evreieşti este de dată recentă, progresul ultimilor
ani este evident. Astfel volumul de faţă răspunde într-o oarecare măsură acestor deziderate,
cu speranţa că va stârni interesul specialiştilor şi al publicului.
Administraţie:
Vasile Perţa
Adresa redacţiei
str. Emanuel de Martonne,
nr. 1, 3400
Cluj-Napoca
Abonamentele se fac la redacţie sau prin mandat poştal la contul
RO 24 BRDE 130 SV 07862341300 deschis la BRD Cluj Filiala Unirii
Telefon:
405 300, interior 5929
E-mail:
redactia _verso@yahoo.com
Tiparul:
Imprimeriile
MEDIA PRO - Cluj
ISSN 1842 – 0931

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Între minoritate şi majoritate
editorial
Ion MurEşan
„Proşti, dar mulţi”, „Unde-s mulţi, puterea
creşte”, „Mulţi chemaţi, puţini aleşi”, „Vocea poporului,
vocea lui Dumnezeu”, „Puţini, dar buni”,
„Mulţi văd, puţini pricep”, „Mai mulţi ochi văd mai
bine decât unul”, „Cu mulţi popi, rămâne copilul
nebotezat”, „Vai de casa cu mulţi stăpâni”, „Votul
prostului este egal cu votul deşteptului” – sunt doar
câteva formulări memorabile ale neliniştitului joc al
democraţiei.
„Minoritatea se supune majorităţii” e regula
principală a jocului. Statistica e aici „regina ştiinţelor”
şi stăpâna peste toate nemulţumirile lumii. Căci
indiferent de rezultatul mereu reluatei partide, cei
mulţi vor triumfa, cei puţini vor cârti şi vor conspira.
Triumful e continuu, conspiraţia e secvenţială.
Cum adevărul nu se stabileşte prin vot, pe tema
asta s-a glosat la nesfârşit. De la spartani, cei care
aruncau peste marginea conceptului de majoritate
(normalitate) tot ce era diferit şi până la proclamarea
în contemporaneitate a „dreptului la diferenţă”
e o cale lungă.
Despre majoritate, numai de bine! Mai ales că
este zilnic trimisă la şcoală şi se află, ca să folosesc
o expresie studenţească, „în plină sesiune”. Materia
de examen se referă tocmai la minorităţi. Şi, constatăm,
răspunsurile majorităţii sunt de cele mai multe
ori scrâşnite, de parcă ar mesteca nisip între dinţi.
Dreptul la diferenţă şi identitate este ades perceput
ca o „tiranie a minorităţilor”. Drepturile minorităţilor
sunt traduse în mentalitatea majoritară ca emanaţii
ale unor grupuri de presiune oculte, „masonice”.
Mai ales că minorităţile se organizează, scriu
memorii şi alcătuiesc statute, mult mai uşor decât
mulţimile. Iar „dreptul la diferenţă” e un hormon
de înmulţire mai dibaci decât testosteronul, astfel
că pe zi ce trece se activează alte şi alte minorităţi.
În concertul vocilor noi intră, după părerea noastră,
alături de clasica minoritate naţională, minorităţile
sexuale (homosexuali, travestiţi, lesbiene), religioase,
rasiale, cu dizabilităţi (inclusiv piticii şi stângacii)
elitele, limbajele minoritare, feministele, drogaţii,
boschetarii etc. Ordinea e întâmplătoare.
Un cuvânt aparte merită fumătorii. Pe ei nu-i
întreabă nimeni nimic, iar ei nu cer. Sunt ameninţaţi
încă de cum îşi cumpără ţigările, prin inscripţii terifiante.
Sunt daţi afară din restaurante, din serviciu,
din universităţi, din trenuri şi avioane. În curând,
scenele cu fumători, considerate la fel de periculoase
ca cele cu violenţă, vor fi scoase din filme, sau acestea
se vor difuza după miezul nopţii, cu un marcaj
de avertizare. Vor fi urmăriţi la WC şi monitorizaţi
cu aparate speciale. Nici pe stradă nu vor avea voie
să tragă două fumuri din ţigară, fără să aibă în spate
o butelie colectoare de fum şi la brâu o scrumieră
etanşă şi o lăpăţică, un fel de săculeţ pentru dejecţii,
cum au doamnele ce-şi plimbă căţelul în parcurile
publice.
Ei sunt singurii care nu au drept de vot când
se decide soarta lor. Foruri abstracte, „omenirea”,
decid pentru ei, ca şi pentru nişte oligofreni. Sunt
sub tutelă. Un partid al fumătorilor ar avea şanse
uriaşe la alegerile din orice parte a globului. Minoritate
(sau majoritate?) tăcută, trezeşte-te! Zic asta şi
imediat amintesc aci Directiva Consiliului CE 2001
/ 37 /CEE.
Dând dreptate englezului, anume că cea mai perfectă
conspiraţie e aceea la care participă un singur
om, şi socotind acest „singur om” drept minoritatea
perfectă, iată ce am avut de trădat.
V
+
Despre originile
CroniCa ideilor
andrei Marga
discurs inaugural la reuniunea
internaţională din 2006 a Institutului de
studii Iudaice “dr. Moshe Carmilly” al
universităţii “Babeş-Bolyai”
ne Putem imagina trăirea momentului în
care, după secole la rând de marginalizare forţată
a evreilor în Europa, într-una din primele
filosofii cuprinzătoare ale istoriei universale
– scrierea majoră a lui Herder, ideen zur Philosophie
der Geschichte der menschheit (1784)
– se puteau citi evaluări lucide şi admirative ale
contribuţiilor evreieşti în istorie. „Man erstaunt
über die Menge der Künste und Gewerbe, die
man in den Nachsichten der Ebräer, schon von
den frühesten Zeiten an, mehreren kleinen Nomadenvölkern
dieser Gegend gemein findet” 1
– se scria cu privire la popoarele din regiunea
de astăzi a Orientului Apropiat. Apoi Herder
observa profunzimea „caracterelor naţionale
specifice (sonderbare Nationalcharaktere)”
ale culturii popoarelor, începând cu „cele mai
vechi popoare (den ältesten Volkern)”, sesizabile
în „Geschlechtszeugen, der Himmelsge-
+
pagina
© Eugen morItz
intelectuale ale statului Israel
gend, der Lebensart und Erziehung, aus den
frühen Geschäften und Toten, die diesen Volk
eigen wurden”. Prima probă pe care Herder o
menţionează în favoarea cunoscutei sale teze
a specificului cultural este permanenţa în timp
a culturii evreilor. „Eine Probe davon möge
die Denkart der Juden sein, die uns aus ihren
Büchern und Beispielen am meisten bekannt
ist: im Lande der Väter wie in der Mitte andrer
Nationen bleiben sie, was sie waren und sind
sogar in der Vermischung mit anderen Völkern
einige Geschlechter hinab kenntlich” 2 .
de la ghetto la
emancipare
Cu aceste evaluări identitatea culturală a
evreilor era recunoscută într-o manieră încurajatoare
pentru comunitatea multă vreme
ghettoizată, care avea în faţă încă câteva decenii
de luptă pentru emancipare în statul european
modern. Extraordinara, în multe privinţe singulara,
efervescenţă şi afirmare pe scena ştiinţei,
filosofiei, culturii europene şi mondiale a personalităţilor
evreieşti este de mult remarcată,
iar Hannah Arendt a evocat-o impresionant în
prefaţa (1958) la rahel Varnhagen (1933) 3 . Pe
B

B
CroniCa ideilor
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
culmea acestei afirmări, care s-a atins în Germania
de după primul război mondial – aşa cum Nahum
Goldmann a arătat elocvent, în mein Leben als
deutscher Jude (1983) – a început însă şi pregătirea
tragediei Shoah. Această tragedie a dus la o consecinţă
deloc voită de nazişti – înfiinţarea statului
evreu după mai mult de optsprezece secole de diasporă
silită. „So war auch die Entstehung Israels
eine von Hitler wahrlich nicht gewollte und ihm
verhasste Folge seiner Judenpolitik“ 4 , scrie celebrul
lider al Congresului Mondial Evreiesc.
Desigur că statul Israel nu este doar consecinţa
celui de-al doilea război mondial şi a tragediei incomparabile
a Shoah, ci, înainte de orice, reorganizarea
poporului evreu pe pământul său din vremurile
biblice, la capătul dramaticei diaspore începută
sub Vespasian. Înfiinţarea statului evreiesc, având
premise istorice profunde, este însă o schimbare
politică caracteristică istoriei mondiale de la Napoleon
Bonaparte încoace. Unul din popoarele cele
mai vechi şi cu cele mai mari contribuţii la istoria
lumii civilizate îşi redobândea căminul istoric după
o uriaşă paranteză în timp şi avea să uimească contemporaneitatea
noastră încă odată prin anvergura
pluralismului democratic şi a performanţelor civilizatoare
ale noului stat.
Ideile care fac istoria
A identifica originile intelectuale ale statului
Israel înseamnă, de aceea, înţelegerea unei cotituri a
istoriei lumii moderne. În acelaşi timp, identificarea
acestor origini înseamnă a înţelege una din mişcările
naţionale de extraordinară bogăţie de idei ale epocii
moderne. A înţelege originile statului evreiesc înseamnă
însă şi a înţelege o construcţie statală din
cele inspiratoare pentru gândirea politică a zilelor
noastre.
Când ne oprim asupra originilor intelectuale ale
statului Israel avem la îndemână scrieri de referinţă
multiple. Nu mă gândesc doar la scrieri datorate
celor care au conceput statul Israel, începând cu
Theodor Herzl, cu cartea sa Der Judenstaat (1896),
sau celor care au lucrat nemijlocit la organizarea
statului, precum David Ben Gurion, cu From Class
to Nation (1974). Mă gândesc şi la analize retrospective
de referinţă, precum Arthur Herzberg, cu
the zionist ideea (1969), sau David Vidal, cu the
origins of zionism (1975). Vreau să mă opresc însă
aici asupra cercetărilor lui Shlomo Avineri, din
edificatoarele sale volume Hegel’s theory of the
modern State (Cambridge University Press, 1974)
şi the making of modern zionism. the intellectual
origins of the Jewish State (Cambridge
University Press, 1981), dintr-un motiv deloc convenţional:
cunoscutul filosof şi sociolog a ales să
abordeze constituirea statului Israel din perspectiva
cea mai fecundă, a conceperii ca stat, reconstituind
extraordinara fenomenologie intelectuală care
a dus la formarea la mijlocul secolului al XX-lea a
actualului stat evreiesc.
Cu certitudine scrierea cărţii Hegel’s theory
of the modern State a fost pentru Shlomo Avineri
prilejul unei preparări pentru cercetarea originilor
intelectuale ale statului evreiesc, în cel puţin două
privinţe. Mai întâi, prin ancorarea analizei în condiţiile
modernităţii, Hegel fiind „the first major
political philosopher of modern society: the break
in historical continuity ushered in by the historical
developments leading to the French Revolution
made the traditional paradigms of classical political
philosophy totally unresponsive to the new needs.
Thus while political philosophy before Hegel was
preoccupied with legitimacy, Hegel introduced
the dimension of change and historicity which has
since become central to modern political thought” 5 .
De aceea, după cum observă Shlomo Avineri,
Hegel a şi operat cu Staat în loc de state şi a captat
în termeni nu numai dimensiunea politică, ci şi pe
cea, în sens larg, socială a statului. Apoi, tocmai
prin această orientare spre schimbare şi istoricitate,
+
Hegel a prins în termeni problemele societăţii moderne
ce bat până în timpul nostru. El nu a ajuns,
desigur, să anticipeze magnitudinea fenomenului
naţionalismului propriu modernităţii, „but the ability
to ask the right kind of questions about the nature
of post-1789 society and to incorporate them into a
general philosophical system, as well as the realization
that consequently classical political theory
stands in need of rectification and renaissance – all
this makes Hegel into more than a mere chapter in
the history of ideas. His questions – if not always his
answers – point to the direction of understanding
that which is, today as much as in his own time” 6 .
ambivalenţa modernităţii
Tocmai societatea modernă şi problemele acesteia
sunt cele ce trebuie luate în considerare de la
început pentru a putea explica împrejurarea că
persecuţiile îndurate de-a lungul secolelor i-au convertit
pe evrei în secolul al XIX-lea de la quietism la
mişcarea pentru Sion. Shlomo Avineri a preluat în
termeni această schimbare, în cartea the making of
modern zionism, în fraze memorabile: „Enlightenment
and the reverberations of the French Revolution
throughout most of Europe disrupted this
equilibrium. Secularization and liberalism opened
European society for Jews as equals. For the first
time since the destruction of the Temple, schools,
universities, the public service, politics, and the
professions were opened to Jews as citizens. Equality
before the law and the relegation of religion to
the realm of private concerns meant that the state no
longer viewed itself as Christian but as encompassing
every citizen regardless of his religious beliefs or
lack of them. It was this revolution that catapulted
the Jews in most European countries from their
marginal and peripheral status in the early part of
the nineteenth century to their central and salient
positions toward the end of the century. It was the
most tremendous revolution in the position of the
Jews since Vespasian’s time” 7 .
Dar modernitatea nu a adus doar secularizarea şi
libertăţile, în dreptul cărora Hegel şi mulţi alţii s-au
oprit, ci şi curentele naţionalismului. În aceste condiţii
mişcările evreieşti au căpătat o nouă conştiinţă
de sine, care nu mai putea fi cea religioasă tradiţională,
ci a trebuit să fie, la rândul ei, seculară şi politică.
„Zionism was the most fundamental revolution
+
pagina
in Jewish life. It substituted a secular self-identity of
the Jews as a nation for the traditional and Orthodox
self-identity in religious terms. It changed a passive,
quietistic, and pious hope of the Return to Zion into
an effective social force, moving millions of people
to Israel. It transformed a language relegated to
mere religious usage into a modern, secular mode
of intercourse of a nation-state” 8 .
Shlomo Avineri a reconstituit însăşi înaintarea
conştiinţei de sine a evreilor de la articularea
acesteia înăuntrul iluminismului european la acţiunea
lui David Ben Gurion de fondare a statului
Israel. Să urmărim momentele acestei reconstituiri
şi caracterizările majore datorate autorului cărţii
the making of modern zionism.
Iudaismul ca şi vehicul al
universalismului
Nachman Krochmal, cu volumul the Guide to
the Perplexed of our time (1851), a făcut ceva analog
cu celebrul Guide to the Perplexed: după cum
Moses Maimonide, cu această operă, a integrat iudaismul
în înţelegerea aristotelică a lumii proprie Evului
Mediu, tot astfel Nachman Krochmal a integrat
evreii în interpretarea hegeliană ca „a nation among
nations” şi ca „the bearers of absolute universality”.
„This integration of Jewish history into a revised
reading of Hegel’s philosophy of history whose
subjects are nations and their cultures (Volksgeister),
views Jewish history as the history of a nation, not a
mere religious community ... In this way Krochmal
was one of the first to answer the problems of Jewish
identity in a community of nations, and to give
that particular answer its universal dimensions” 9 .
Iar odată cu această integrare s-a pus în mişcare
un proces de lungă durată, cu consecinţe bogate, al
însăşi conştiinţei de sine a evreilor.
Iudaismul ca revoltă împotriva
păgânismului
Şi astăzi monumentala Geschichte der Juden
von den ältesten zeiten bis auf die Gegenwart
(1853-1876), a lui Heinrich Graetz, se citeşte sub
multe aspecte: reconstituirea unei istorii străvechi,
prezentarea iudaismului, relaţia creştinismului cu
© Eugen morItz

CroniCa ideilor
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
iudaismul etc. Ea se citeşte inclusiv sub aspectul
integrării istoriei evreilor în istoria universală, ca
parte a acesteia, supusă mecanismelor evoluţiei
istorice, integrare prin care părăseau deopotrivă
reducerea istoriei evreieşti la religie şi interpretarea
iudaismului ca ceva static. Dar elevul lui Hegel şi
Leopold Ranke, care a fost Heinrich Graetz, a privit
iudaismul ca revoltă la adresa păgânismului şi ca
religie a comunităţii. „The historical subject of Judaism,
then, is not only the religious consciousness of
the individual Jewish person. In order to
realize Judaism on the level of historical
praxis, it needs concrete and actual manifestations...
If the Law is the spirit of Judaism,
and the Jewish people its historical
subject, it also needs a material foundation,
the Land” 10 . Heinrich Graetz a făcut
fructuoasă interpretarea de către Moses
Mendelssohn a iudaismului ca „revealed
legislation” şi a pus în relief „the political
nature of Judaism” şi orientarea iudaismului
spre viitor.
dimensiunea politică a
mesianismului
Moses Hess a chemat, cu rom und Jerusalem
(1862), la stabilirea unui „Jewish
socialist commonwealth” în Palestina şi
a privit mişcarea evreilor din Europa ca
mişcare de eliberare naţională. Rabinul
Yehuda Hai Alkalai, prin the offering
of Judah (1845), şi rabinul Zwi Hirsch
Kalischer au argumentat pentru a aduce
pe Pământ redempţiunea (mântuirea) şi
au cerut evreilor să se pregătească pentru
casa Sfântă şi să o reconstruiască. „Thus
they introduce in their writings specific
terms directly derived from modern nationalist
movements, a demystification of
the redemptive process with a focusing on
the natural aspects of the messianic process” 11 . În
Let us search our ways (1881), Peretz Smolenskin
a identificat cereasca „City of God” din rugăciunile
evreieşti cu pământul Palestinei, a cerut evreilor să
fie cetăţeni loiali ţărilor în care trăiesc, rămânând
uniţi însă de o solidaritate spirituală în faţa viitorului
şi a început să pună problema renaşterii naţionale
a evreilor în termeni economici şi politici. Moshe
Leib Lilienblum, cu the Way of return (1881), a
tras concluzia că „solution does not lie any more
in an integrationist solution, but in a novel and
radical direction – the creation of a Jewish national
self-consciousness” 12 şi a provocat tranziţia de la
iluminismul armonistic al „Haskala” la căutarea
unei soluţii naţionale a problemei evreieşti. Leo
Pinsker a transpus soluţia naţională în termenii acţiunii,
trecând la organizarea emigraţiei din Rusia şi
România şi argumentând, în cartea sa Autoemancipation
– ein mahnruf an seine Stammesgenossen
(1882), pentru activism. „Emancipation granted by
others cannot truly free a people, since they remain
an object at the mercy of alien historical forces. Only
auto emancipation would bring the Jews back into
history” 13 . Elieser Ben Yehuda a chemat la renaşterea
ebraicei ca limbă a comunicării curente şi la
reluarea numelor în ebraică. „For Ben Yehuda no
national culture – and no national language – is possible
without the concrete, social infrastructure of
national life” s .
Theodor Herzl însă, cu Der Judenstaat (1896) şi
Altneuland (1902), a fost cel care a mers destul de
departe, cel mai departe pe linia soluţiei naţionale la
problema evreiască: el a preconizat „the establishment
of Jewish national institutions to further the
aims of Zionism” şi a schimbat profund sionismul:
„from a parochial concern of some Jewish intellectuals
it became an issue of world politics” 15 . Deşi
liberal ca formaţie, Theodor Herzl a preconizat un
stat „mutualist”, apropiat mai curând de socialismul
secolului al XIX-lea, considerând sionismul drept
+
mişcare ce încorporează „social utopians elements”.
Max Nordau, cu articole precum the Jewish People
among the Nations of the World (1901), a mers, de
asemenea, departe şi a pledat pentru reafirmarea
identităţii evreieşti desprinsă de ghetto. „Zionism
is, to Nordau, the re-creation of a collective, communal
Jewish identity, its rediscovery in terms relevant
to the modern age. It is a return to Jewish identity
from, the atomized anomie of Emancipation – a
return necessitated by the impact of liberalism and
nationalism” 16 . Celebrul jurnalist german a reuşit în
fapt ceea ce se poate numi „a translation of Graetz’s
historical analysis about the political dimensions in
Judaism into the language of operational, historical
praxis” 17 . Ahad Ha’am, cu truth from the Land
of israel (1891), a preconizat legarea, în viziunea
sionismului, a valorilor materiale cu cele spirituale
proprii tradiţiei evreieşti şi rămâne cel care a reliefat
convingător „the spiritual, moral and cultural elements
in Jewish nationalism” 18 . Nachman Syrkin,
în the Jewish Problem and the Socialist Jewish
State (1898), a privit istoria evreilor din punctul de
vedere al teoriei socialiste a conflictului de clasă.
Ber Borochov avea să elaboreze destul de coerent
un „Marxist Zionism” 19 .
De acum pe terenul Palestinei, Aaron David
Gordon avea să participe la lansarea mişcării kibbutz-urilor,
să profileze „the Labor Zionism” 20 şi să
promoveze iudaismul ca „a practical way of life,
not merely a set of doctrines or ceremonial rites” 21 .
Vladimir Jabotinsky a luat iniţiativa formării unei
armate permanente a evreilor deja sub ocupaţia britanică
şi a argumentat pentru subordonarea „of all
spheres of social life to the primacy of the national
experience” 22 . Jabotinsky a pledat pentru stabilirea
imediată a statului evreu şi a armatei corespunzătoare.
În vreme ce Weissman, Ben Gurion şi alţi
lideri ai sionismului, au văzut „the demand for a
Jewish state as a general final goal which should
be publicly expressed or suppressed according to
the exigencies of the tactical demands of the political
struggle of Zionism”, insistând că „the Zionist
movement should not waste its time on declaratory
politics, but create in Palestine the socioeconomic
infrastructure which would make such a demand
into a viable possibility at the right moment”, pentru
Jabotinsky „the idea of a Jewish state was of
such basic importance that he could not accept its
being trivialized through complex tactical maneuvers”23.
Pe de altă parte, tot pe teritoriul Palesti-
+
pagina
nei, rabinul Kook a reconceptualizat relaţia dintre
religie şi programul naţional modern al evreilor
legând într-o unitate de concepere ţara Israelului,
mişcarea seculară a sionismului şi renaşterea statală
evreiască înăuntrul iudaismului. „Redemption will
not be achieved through holy wars, rabinul Kook
maintains, but through the complete salvation of all
mankind” 24 .
© Eugen morItz
Părintele fondator al Israelului
Această fenomenologie a reflecţiilor sistematice
care au dus la fondarea statului modern al Israelului
a culminat cu acţiunea mereu reflexivă a lui David
Ben Gurion. S-a putut spune, pe drept, că „to a very
large extent, the State of Israel, with its achievements
and failures, is a mirror as well as a monument to
Ben Gurion’s own achievements and failures” 25 .
Celebrul părinte fondator al Israelului a conceput
sionismul ca revoltă contra tradiţiei quietismului şi
ca mişcare de schimbare a situaţiei evreilor creând,
în acelaşi timp, infrastructura societăţii evreieşti în
Palestina şi puterea politică capabilă să transforme
aspiraţiile sioniste în realităţi statale.
Ben Gurion a apărat de la început ideea „of the
primacy of the state” 26 , înăuntrul unei complexe
filosofii a istoriei, în care voia să ia în seamă efectele
corupătoare ale lungii perioade a diasporei. Complicată
fiind istoria de după dărâmarea, sub Vespasian,
a celui de al doilea Templu, poporul evreu ar
avea nevoie de redempţiune. „For Ben Gurion, a
historically highly abnormal people like the Jewish
people could maintain a state only if it would not be
another run-of-the-mill state: a Jewish
state will be able to exist, according to him, only if
it will be a model state, a Good Society, based on
the social and spiritual values of one’s own labor
(avoda atzmit), economic self-sufficiency, internal
order, and abiding by the law... Not only has the
Jewish people to be taken out of Exile, Exile has also
to be taken out of the Jewish people – to paraphrase
in this context a Hasidic concept. For this reason,
the Zionist revolution always remained for Ben Gurion
not a merely political revolution. It had to be
accompanied by a social and spiritual revolution as
well” 27 . Tocmai din considerente de filosofie seculară
a istoriei Ben Gurion a argumentat pentru a întări
în sionism deopotrivă realismul economic şi politic
şi angajamentul social şi spiritual. B

CroniCa ideilor
B
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
un bilanţ al sionismului
modern
Shlomo Avineri a publicat extraordinara sa reconstrucţie
a originilor intelectuale ale statului evreiesc
în 1981, aşadar încă oarecum aproape de ziua de
astăzi, încât suntem deplin răsplătiţi să ne întrebăm:
care este evaluarea pe care însuşi eminentul filosof
de la Ierusalim al politicii, astăzi intelectual de reputaţie
mondială, o dă evoluţiei intelectuale ce a
culminat cu fondarea statului modern al Israelului?
Epilogul cărţii the making of modern zionism
este grăitor. Mişcarea sionistă a avut meritul covârşitor
de a fi creat “a new normative and public focus
for Jewish existence” 28 , care a succedat focusului
normativ tradiţional al religiei şi al Kehilla. Sinagoga
şi Kehilla sunt integrate de sionism într-o „public,
normative dimension”, dată de existenţa statului
Israel. „Israel is thus the new public dimension of
Jewish existence, the new Jewish parhessia. As such
it replaces the old religious – communal bonds that
circumscribed Jewish existence in the past. Today,
due to modernization and secularization, Israel is
the normative expression of this collective existence
of the Jewish people, of Klal Yissael” 29 .
Emergenţa Israelului este însă nu doar rezultatul
istoric covârşitor în importanţă al mişcării sioniste,
ci şi „a far-reaching revolution in the Jewish life”30.
+
Desigur că, închiderea lungii paranteze a diasporei,
prin întemeierea statului Israel, s-a făcut în condiţii
impuse de istoria însăşi: „the failure of Emancipation,
the breakdown of the dream of universal socialism
as a solution to the Jewish problem, the Holocaust,
the mass immigration to Israel (the ingathering of
the Exiles in the evocative language of Zionism), the
stubborn Israeli resistance to its surrounding enemies
and its successful feats of arms” 31 . Toate acestea
au făcut ca socialismul şi liberalismul consacrate
în secolele XIX şi XX să fie examinate, dar lăsate la
o parte, în favoarea unei noi construcţii a statului
însuşi. Motivul a fost acela că aici intervine „one of
the more perplexing dilemmas governing the relationship
between world Jewry and Israel: Israel can
continue to be the normative focus of identity for
Jews abroad only if it is different from Jewish life in
the Diaspora. If Israel becomes only a mirror image
of Diaspora life, if it becomes, for example, just another
Western consumer society, then it will lose its
unique identification for world Jewry” 32 . Israelul ca
stat îşi asumă programatic o altă „quality of life” şi
o „different kind of society”. „For this reason Zionism
had to be – and still is – also a far-reaching social
revolution. Zionism is, after all, also a revolution
against Jewish history, not only against the gentile
world. Laissez-faire economics – so well attuned, as
Milton Friedman pointed out, to Jewish existence in
the West – cannot be squared with the ethos of social
responsibility necessary for nation building in
+
© Eugen morItz
pagina
Israel, and the attempt to erect such an economy in
Israel will always have catastrophic results for the
social cohesion of its society. Laissez-faire in an Israeli
context means bringing Exile back to Israel” 33 .
Statul Israel se construia astfel lăsând în urmă nu
doar socialismul, ci şi un liberalism simplificat, al
secolelor trecute.
the making of modern zionism se încheie cu
observaţia că „maintaining this difference will have
to continue as the central facet of the permanent
Zionist evolution” 34 şi va constitui „provocarea”
în continuare. Aş adăuga imediat că această „provocare
(challenge)” este de interes major nu doar
pentru evrei şi nu doar pentru mişcarea sionistă, ci
şi pentru istoria contemporană. Când spun aceasta
am, desigur, în vedere ponderea întemeierii statului
Israel în istoria recentă a lumii. Am în vedere însă
şi împrejurarea că experienţa Israelului este semnificativă
şi pentru alte reconstrucţii statale. În definitiv,
tranziţia din Europa Centrală şi Răsăriteană,
de după 1989, ne-a pus, pe cei care trăim înăuntrul
acesteia, în faţa nevoii de a parveni „dincoace” de
socialism şi de liberalismul de secol XIX, la crearea
unei soluţii care să însemne „diferenţa”, pe solul
exercitării libertăţilor şi drepturilor inalienabile ale
persoanei umane.
În 1999, Shlomo Avineri şi Werner Weidenfeld
au condus un proiect de cercetare integration and
identity. Challenges to Europe and israel, prin
cooperarea universităţilor Jerusalim şi München, şi
au editat cartea cu titlul de mai sus (Europa Union
Verlag, Bonn, 1999). Premisa cercetării a fost aceea
că „historical processes that lead to political integration
give rise not only to new legal and institutional
structures, but also pose far-reaching challenges
to people’s consciousness and views about their
identity” 35 . Din acest punct de vedere, se pot identifica
multiple „probleme paralele” între construcţia
noilor state în Europa Centrală şi Răsăriteană şi
experienţa Israelului. În ambele cazuri problema
este de a dezvolta o identitate pe solul diversităţii
istorice. Consider că experienţa Israelului permite
identificarea a încă unui şir de „parallel problems”:
noile state din Europa Centrală şi Răsăriteană se
confruntă, la rândul lor, chiar dacă în alte contexte,
cu solicitarea de asigurare a „diferenţei” în raport
cu socialismul şi cu liberalismul secolului al XIXlea.
Iar experienţa Israelului poate fi o sursă de idei
şi în această privinţă.
notes:
1. herder, Ideen zur Philosophie der Geschichte der
menschheit, in herders Werke in fünf Bänden, Vierter Band,
aufbau Verlag, Berlin und Weimar, 1982, p. 236; 2. Ibidem,
p. 238; 3. hannah arendt, rahel Varnhagen. la vie d’une
juive allemande à l’époque du romantisme, tierce, Paris,
1986, p. 14-15; 4. nahum Goldman, mein leben als deutscher
Jude, ullstein, Frankfurt am Main, West Berlin, Wien,
1983, I, p. 461; 5. shlomo avineri, hegel’s theory of the
modern State, Cambridge university Press, 1972, p. X; 6.
Ibidem, p. 241; 7. shlomo avineri, the making of modern
Sionism. the Intellectual origins of the Jewish State, Basic
Books, Inc., Publishers, new York, 1981, p. 8; 8. Ibidem, p.
13; 9. Ibidem, p. 22; 10. Ibidem, p. 27-28; 11. Ibidem, p. 55;
12. Ibidem, p. 67; 13. Ibidem, p. 82; 14. Ibidem, p. 86; 15.
Ibidem, p. 91; 16. Ibidem, p. 107; 17. Ibidem, p. 110; 18.
Ibidem, p. 124; 19. Ibidem, p. 141; 20. Ibidem, p. 153; 21.
Ibidem, p. 158; 22. Ibidem, p. 169; 23. Ibidem, p. 182; 24.
Ibidem, p. 197; 25. Ibidem, p. 199; 26. Ibidem, p. 213; 27.
Ibidem, p. 216; 28. Ibidem, p. 218; 29. Ibidem, p. 221; 30.
Ibidem, p. 221; 31. Ibidem, p. 222; 32. Ibidem, p. 223; 33.
Ibidem, p.226-227; 34. Ibidem, p. 227; 35. shlomo avineri,
Werner Weidenfeld (eds.), Integration and Identity. Challenges
to europe and Israel, Europa union Verlag, Bonn,
1999, Preface.
(Intertitlurile aparţin redacţiei)
V

experimentarium VerSo
Revista Verso
propune crearea
unui „spaţiu”
destinat cercetării
ştiinţifice. Acesta ar facilita
apariţia concretă a unei intersubiectivităţi
ştiinţifice minimale.
Cercetătorii ar putea
intra în legături intelectuale
profitabile, în măsura în care
odată cu prezentarea sintetică
a propriilor teme, într-un
limbaj de popularizare (sau
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Cooperarea politică
europeană (1973-1980)1
maria Găinar
gmariaro@yahoo.com
de interfaţă) ar dori să comunice
între ei. Posibilitatea
interdisciplinarităţii ar fi una
veritabilă. În plus, cititorii
revistei vor putea participa
direct la această experienţă a
intersubiectivităţii. S-ar putea
realiza astfel un „lanţ” al cercetătorilor
sau, mai degrabă,
o „catenă” a lor, deschisă şi
cercetătorilor de la alte centre
universitare româneşti şi din
străinătate.
absolventă a facultăţii de Studii Europene,
respectiv a Facultăţii de Istorie şi Filozofie, secţia
de istorie-istoria artei din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai
mi-am continuat parcursul universitar
în cadrul Institutului de înalte studii europene (Institut
des Hautes Etudes Européennes) din Strasbourg.
Astfel, între 2002-2004 am urmat cursurile
„Diplomei interdisciplinare de studii europene” şi
a masteratului de „Relaţii internaţionale şi istoria
construcţiei europene”. În prezent sunt doctorandă
în istorie contemporană, în anul trei, în cadrul unui
doctorat în cotutelă stabilit între Universitatea Robert
Schuman (Strasbourg) şi Universitatea Babeş-
Bolyai (Cluj-Napoca).
Subiectul meu de doctorat, aflat la graniţa dintre
domeniul relaţiilor internaţionale şi cel al istoriei
contemporane se concentrează asupra analizei evoluţiei
mecanismului de cooperare politică – stabilit
între statele membre ale Comunităţilor europene
(CE) – între 1973 şi 1980. Creată în 1970, în cadrul
„Raportului de la Luxemburg” 2 , cooperarea politică
europeană (CPE) este rezultatul relansării procesului
construcţiei europene de către şefii de stat
şi de guvern ai statelor membre ale CE cu ocazia
conferinţei organizate la Haga în decembrie 1969.
Instituirea acestui mecanism de cooperare politică,
la începutul anilor şaptezeci exprimă o importantă
voinţă politică a statelor membre de a depăşi stadiul
integrării economice şi de a face primii paşi
spre realizarea Europei politice, considerată a fi
stadiul suprem de integrare la nivel european.
Studierea CPE implică două axe, pe de o parte
cea a factorilor interni, iar pe de altă parte cea a
factorilor externi care au influenţat evoluţia sa, în
această fază incipientă menită să orienteze construcţia
europeană spre uniunea politică. Factorii
interni includ analiza mecanismului de cooperare
politică (organismele create şi legăturile dintre ele),
a contextului privind construcţia europeană între
1973-1980 precum şi a politicii duse, în cadrul CPE,
de fiecare dintre cele nouă state membre 3 participante
cu atât mai mult cu cât CPE are ca obiectiv
principal armonizarea politicilor externe ale celor
nouă. În ceea ce priveşte factorii externi, studiul
se îndreaptă spre contextul internaţional marcat
de războiul rece, spre rolul jucat de cele două
1 În franceză : Les neuf et l’Europe politique.
2 „raportului de la Luxemburg” i se atribuie
şi denumirea de „raportul davignon”, după numele
preşedintelui comitetului de experţi, (format din directorii
politici ai ministerelor afacerilor externe ale statelor membre
ale CE) care a elaborat raportul, belgianul Etienne
davignon.
3 statele fondatoare ale Comunităţilor europene
sunt: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg,
olanda. În 1973 li se alătură, în urma primei extinderi a
Comunităţilor, regatul unit, Irlanda, danemarca.
+
Pentru ca proiectul nostru să
funcţioneze, revista noastră
vă roagă să răspundeţi următoarelor
întrebări:
1. Ce se înţelege astăzi prin
cercetare în domeniul dumneavoastră?
(Altfel spus,
parafrazând celebrul titlu al
lui Constantin Noica, „cum e
cu putinţă şi dacă e cu putinţă
ceva nou” în domeniul de
care vă ocupaţi?)
superputeri, SUA şi URSS precum şi influenţa pe
care acestea din urmă ar fi putut să o aibă asupra
CPE. Pe de altă parte, o analiză a diferitelor crize
care izbucnesc la nivel internaţional (războiul de
Kippour - 1973, evenimentele din Cipru – 1974 etc.)
este importantă în special pentru a observa reacţiile
CPE în faţa acestor evenimente.
Pornind de la aceste două axe rezultă o serie de
întrebări care vor încerca să aducă nişte răspunsuri
problematicii iniţiale: cum evoluează cooperarea
politică în această fază incipientă? care sunt reuşitele
şi/sau eşecurile sale? care sunt factorii care îi
condiţionează evoluţia şi cum?
despre Cum este cu putinţă
ceva nou în cercetarea
oncologică românească?
Prof. dr. Ioan mArCuS
şeful disciplinei de Fiziopatologie
Facultatea de Medicină Veterinară Cluj napoca
cercetarea în domeniul oncologiei experimentale
a parcurs, începând din zorii secolului XX
şi până în zilele noastre, un drum pe cât de sinuos,
pe atât de zbuciumat şi, pe alocuri controversat,
marcat de nenumărate încercări, tatonări, multe
+
2. Care este tema de care
vă ocupaţi dumneavoastră
sau colectivul din care faceţi
parte (dacă e posibil, cât
mai concret, ce faceţi, cum
faceţi)?
3. Care este impactul practic
ori unde se plasează tema
dumneavoastră de cercetare
în mersul general al ştiinţei
de care vă ocupaţi?
pagina
4. Care sunt piedicile care
apar cel mai des în faţa cercetătorului?
Rugămintea redacţiei este ca
răspunsul dumneavoastră să
se încadreze în spaţiul a 5000
de semne şi să fie redactat
într-o terminologie cât mai
accesibilă. Textele se trimit la
adresa redacţiei.
V
© Eugen morItz
fraude şi tot atâtea speranţe în posibilitatea găsirii
unui remediu al acestei teribile boli care ucide peste
5,0 milioane de oameni anual (OMS, 2005). S-a
investit enorm, cu sau fără rost, în domeniul oncologiei,
în perioada care a trecut de la primele studii
experimentale realizate în anii de început ai secolului
trecut, iar cantitatea impresionantă de date şi
informaţii obţinute nu fac decât să probeze faptul
că drumul deschis pe acest tărâm este departe de a
fi ajuns la un liman. Mai mult decât atât, cancerul,
sub diversele sale forme de manifestare, continuă
să rămână o mare şi nerezolvată, încă, dilemă a
medicinii secolului XXI, cel puţin atâta timp cât
milioane de noi cazuri sunt identificate anual, iar
rata mortalităţii prin boli maligne ocupă locul II la
nivel mondial. În aceste condiţii, sigur că Noul va fi
© Eugen morItz
B

B
experimentarium VerSo
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
totdeauna cu putinţă în cercetarea oncologică, fapt
demonstrat şi de investiţiile uriaşe alocate la nivel
european sau mondial cercetării mecanismelor de
producere a proliferărilor neoplazice, respectiv investigaţiilor
destinate găsirii unor remedii eficiente
în controlul sau vindecarea acestor boli. Pe de altă
parte, este la fel de adevărat că Noul care ar putea
aduce un plus de cunoaştere în acest domeniu,
contribuind astfel la decantarea imensei cantităţi
de informaţii acumulate, să însemne, dincolo de
investiţiile impresionante, o schimbare radicală de
paradigmă în ce priveşte modul de abordare şi de
decriptare a condiţiilor care au făcut posibilă transformarea
cancerului dintr-o boală accidentală (în
societăţile tradiţionale), într-o maladie cu extindere
în masă care afectează preponderent societăţile
supertehnologizate.
Tocmai pe acestă premisă se bazează noile
cercetări şi investigaţii în controlul proliferărilor
neoplazice, care mută centrul de greutate de pe
abordarea tradiţională, care înseamnă radioterapie
şi chimioterapie extrem de nocive sau chirurgie
mutilantă, cu rezultate (temporare) condiţionate
de stadiul evolutiv al bolii, pe metodele şi mijloacele
neconvenţionale, care exploatează în mare
măsură potenţialul organismului de a lupta eficient
împotriva bolii. Acest lucru înseamnă, la nivelul
colectivului meu de cercetare, utilizarea unor compuşi
neconvenţionali (ex: apa sărăcită în deuteriu,
diferite extracte fitoterapeutice, etc) ca mijloace de
a restabili homeostazia şi echilibrul biochimic (dar
nu numai) interior al organismului bolnav, oferindu-i
acestuia resursele şi „motivaţia” pentru a lupta
eficient împotriva agresiunilor maligne. Practic, se
lucrează pe diferite sisteme tumorale experimentale
(carcinomul Walker 256 forma solidă şi ascitică, tumora
ascitogenă Ehrlich, hepatomul RS1) obţinute
şi utilizate pe animale de laborator (şoareci NMRI
şi şobolani Wistar), inoculate/grefate în variante
subcutanate, intramusculare, intraperitoneale sau
intravenoase la animale martor şi animale „tratate”
cu diferite „formule” neconvenţionale. Se lucrează
pe loturi de câte 5 animale/lot (minimul necesar
pentru un calcul statistic reprezentativ), cu respectarea
cerinţelor legale obligatorii privind regimul
de cazare, alimentare, microclimat şi respectiv
protecţia împotriva suferinţei cauzată fie de boală,
fie de procedurile de sacrificare. De regulă un experiment
durează între 1 şi 5 luni, iar la încheierea
protoculului experimental animalele sunt sacrificate
sub narcoza cu eter, apoi sunt necropsiate in
vederea efectuării examenului anatomopatologic,
respectiv a recoltării unor probe de sânge/ţesut
pentru evaluări hematologice, imunologice, enzimatice,
biochimice şi histopatologice. Rezultatele
obţinute până în acest moment, însumând peste
12 ani de cercetări în domeniul oncologiei experimentale,
ne-au permis comunicarea şi publicarea a
peste 40 de lucrări ştiinţifice în volumele unor manifestări
ştiinţifice naţionale şi internaţionale, precum
şi în reviste de specialitate din spaţiul ştiinţific
românesc. Din păcate, mijloacele de investigaţie
învechite utilizate, respectiv dificultăţile întâmpinate
în standardizarea unor modele experimentale
competitive la nivel internaţional au împiedicat
publicarea acestor rezultate în reviste sau jurnale
de specialitate cu impact la nivelul cercetării ştiinţifice
mondiale.
Referitor la impactul practic al cercetărilor de
oncologie experimentală efectuate în ultimii anii
în cadrul departamentului de Fiziopatologie al
Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca,
este util de precizat că toate investigaţiile efectuate
fac obiectul unor contracte de cercetare finanţate de
CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
+
din Învăţământul Superior). Concret, este vorba
de un Contract cu tema „CERCETARI PRIVIND
IMPLICATIILE CLINICE SI PARACLINICE ALE
UNOR FORME DE STRES FIZIC SI CHIMIC ÎN
EVOLUTIA CANCERULUI EXPERIMENTAL DE
TRANSPLANT LA ANIMALE DE LABORATOR”,
finanţat de CNCSIS (6 700 RON) în perioada 2002-
2004, respectiv de un al doilea Contract cu tema
„CERCETARI CLINICE SI DE LABORATOR PRI-
VIND INFLUENTA UNOR COMPUSI EXOGENI
(APA SARACITA IN DEUTERIU) ASUPRA DEZ-
VOLTARII CANCERULUI EXPERIMENTAL DE
TRANSPLANT LA ANIMALE DE LABORATOR”,
finanţat tot de către CNCSIS (90 000 RON) în perioada
2005-2007. Din nefericire, până în anii din urmă,
fondurile instituţionale alocate cercetării ştiinţifice
româneşti din domeniul oncologiei experimentale
au fost, cu puţine excepţii, mai mult decât insuficiente
unei abordări competitive la nivel european,
atât din punctul de vedere al obiectivelor propuse,
cât mai ales al rezultatelor obţinute. Asta în ciuda
+
pagina
© Eugen morItz
faptului că, la nivel european, suportul financiar
alocat cercetărilor de oncologie este în continuă
creştere, cel puţin odată cu implementarea Programului
Cadru 4, 5 şi 6 al Uniunii Europene şi, mai
ales, odată cu lansarea Programului Cadru 7 pentru
perioada 2007 – 2013, al cărui buget însumează în
total 50,5 miliarde Euro. Lucrurile au început să se
schimbe, însă, şi în România cu privire la bugetul
alocat cercetării ştiinţifice, foarte probabil sub
presiunea integrării europene care impune până
în 2010 un buget de 3% din PIB alocat cercetării,
ceea ce a dus în ultimii 2-3 ani la promovarea unor
Programe de Cercetare de Excelenţă (CEEX), al
căror substanţial cuantum de finanţare asigură
posibilitatea lansării unor proiecte de cercetare
competitive la nivel european şi mondial. În acelaşi
timp, accesarea unor programe de cercetare competitive
din punct de vedere financiar va permite şi
depăşirea „obstacolelor” cauzate de lipsa credibilităţii
rezultatelor obţinute în cercetarea ştiinţifică
românească datorită mijloacelor tehnice de inves-
© Eugen morItz

experimentarium VerSo
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
tigaţie depăşite, creîndu-se astfel condiţii pentru
publicarea lucrărilor ştiinţifice în reviste şi jurnale
de specialitate internaţionale cotate ISI, cu mare
vizibilitate şi impact ştiinţific.
În vederea atingerii acestui obiectiv am accesat,
prin Programul Cercetare de Excelenţă (CEEX,
Modul III), un Contract de cercetare cu titlul „PRO-
MOVAREA UNEI ABORDĂRI INTEGRATE ÎN
CE PRIVEŞTE CERCETĂRILE DE PATOLOGIE
COMPARATĂ LA NIVEL CELULAR ŞI TISU-
LAR IN VEDEREA AJUSTĂRII TEMATICILOR
AUTOHTONE LA STANDARDELE EUROPENE”
(perioada 2006-2008), al cărui cuantum de finanţare
este de 200 000 RON, şi care îşi propune tocmai
creşterea impactului şi a vizibilităţii cercetării ştiinţifice
româneşti, prin crearea şi promovarea unor
parteneriate de cercetare cu cercetători din Universităţi
şi Institute de specialitate performante de la
nivelul ţărilor din Uniunea Europeană.
Magnetism şi
nanostructuri
eugen Dorolţi
edorolti@phys.ubbcluj.ro
materialele Policristaline cu cristalite
(în general) mai mici de 100 nm (10-10
m) sunt denumite materiale nanocristaline.
Structurile nanocristaline
oferă noi posibilităţi de a îmbunătăţi
materialele magnetice existente.
Conceptul de “nano”, greşit înţeles
sau utilizat în mod eronat în diferite
contexte, prezintă un mare interes
odată cu realizarea unor transmutări
a proprietăţilor întâlnite în domeniul
nanometric la o scară mascroscopică.
În acest scop, cercetarea se orientează
din ce în ce mai mult spre o scală
nanometrică, datorită cererii din ce
în ce mai exigente a pieţei. Noile
proprietăţi fizice ale nanomaterialelor
rezultă din faptul că dimensiunile
lor caracteristice sunt mai mici decât
lungimile caracteristice pe care se
manifestă fenomenele fizice în materialele
masive. Domeniul magneţilor
permanenţi, al înregistrărilor magnetice de mare
densitate, materiale magnetice moi, electronica
de spin, etc., cunoaşte o dinamică foarte activă
în cadrul studiilor nanomaterialelor. Alături de
proprietăţi intrinseci peformante, (temperatura de
ordonare magnetică - temperatura Curie, magnetizarea
spontană, anizotropia magnetică) trebuie
să optimizăm proprietăţile extrinseci, construind o
microstructură adaptată aplicaţiilor urmărite.
În funcţie de aplicaţiile urmarite, nanomaterialele
pot fi obţinute printr-un număr mare de
metode pornind de la diferite faze: vapori (vaporizarea
în straturi subţiri, împrăştierea catodică,
procesare în plasmă, etc.), lichidă (răcire rapidă,
electrodepunere) sau solidă (alierea mecanică,
măcinarea mecanică, deformarea plastică, etc.).
La începutul anilor ‘90, s-a arătat că un amestec
de faze magnetice nanogranulare dure şi moi, cuplate
prin interacţiuni de schimb pot duce la un material
magnetic cu proprietăţi superioare materialelor
utilizate până în acest moment pe piaţă, crescând
intresul asupra studiului acestor compuşi.
Alături de proprietăţi magnetice performante,
trebuie să se urmărească în acelaşi timp o creştere
a stabilităţii termice prin temperaturi de ordona-
+
re magnetică ridicate care asigură o funcţionare
stabilă la temperatura de utilizare şi o îmbunătăţire
a rezistenţei la coroziune, în special pentru un
climat cald şi umed, fără modificări microstructurale
ale materialului. Înţelegerea conceptului de
„cuplaj prin schimb” conduce la noi căi de obţinere
a materialelor magnetice dure cu performanţe ridicate.
Materialele obţinute în urma unui cuplaj prin
schimb al nanocristalitelor fazelor magnetice moi
şi dure sunt cunoscute sub denumirea de magneţi
cuplaţi prin schimb sau pe scurt „spring magneţi”.
Până acum impactul economic al materialelor
nanocompozite dure a fost dovedit a fi marginal.
Motivul părea a fi legat pe de o parte de metodele
de preparare neconvenţionale sofisticate, ce erau
greu de reprodus la nivel industrial, şi apoi de nece-
sitatea de a folosi un liant pentru compactare, ceea
ce duce la scăderea densităţii de energie magnetice
comparată cu cea intrinsecă. Dacă iniţial studiul şi
producerea acestor materiale a interesat mai mult
pe tehnologi, noile fenomene fizice ce se manifestă
doar la scara dimensiunilor nanometrice a dat
naştere la noi direcţii în cercetarea fundamentală.
Prin urmare, au fost definite noi mărimi fizice, au
fost dezvoltate modele 2D si 3D privind întărirea
schimbului şi amplificarea anumitor proprietăţi
magnetice prin schimb, introducându-se noi mode-
le micromagnetice capabile să explice anumite pro-
cese complexe cum ar fi procesele de magnetizare,
demagnetizare, nucleaţie şi coercitivitate. Cerceta-
rea tehnologică dusă cu scopul de a obţine perechi
de faze magnetice moale/dur cu un înalt grad al
cuplajului prin schimb, duce la înţelegerea noului
mecanism de cristalizare, definirea şi caracterizarea
noilor faze metastabile şi a noilor căi de a obţine
o microstructură uniformă şi omogenă folosind
inhibitori de creştere a cristalelor sau tratamente
termice adecvate.
În prezent, studiul materialelor nanocompozite
cuplate prin schimb, constituie un subiect curent
în centrele majore de cercetare în magnetism, stu-
diindu-se noi perechi de materiale obţinute prin
metode noi, prezentând fenomene magnetice noi
induse de nanodimensionalitate.
+
pagina
Parada sexuală la drosophilele
mutante
Fabien lACAIlle
Fabien.Lacaille@u-bourgogne.fr
sunt cercetător la laboratorul de dezvoltare
şi comunicare chimică al Univerisităţii Bourgogne.
Cercetătorii din echipa mea studiază drosophilele.
Este vorba de nişte musculiţe mici care se numesc
„musculiţe de oţet”. Drosophila a fost primul
animal căruia cercetătorii i-au decriptat genomul.
Astfel, geneticienii se angajează în cercetări foarte
avansate ale acestei insecte. Fiind specializat în
comportamentul animalelor, eu utilizez efectele
anumitor perturbări genetice la musculiţe, pentru a
înţelege mai bine mecanismele implicate în timpul
paradei lor sexuale. Atunci când cercetez, imaginez
toate ipotezele posibile şi procedez prin eliminare,
ajungând la o singură soluţie.
© Eugen morItz
În timpul paradei lor nupţiale, doi parteneri
se recunosc graţie feromonilor lor sexuali. Aceştia
sunt nişte molecule pe care muştele le emit şi le
percep prin intermediul receptorilor senzoriali care
se găsesc îndeosebi pe picioare şi pe trompă. Ce se
întâmplă dacă aceşti receptori sunt modificaţi? Se
mai pot recunoaşte partenerii între ei? Se vor mai
putea reproduce? Pentru a cunoaşte în mod precis
efectele modificărilor acestor receptori asupra
comportamentului sexual al musculiţelor, trebuie
utilizate drosophile mutante. Acestea sunt obţinute
prin pertubări genetice. Dat fiind că genomul lor
este bine cunoscut, cercetătorii ştiu acum să perturbe
structura genelor pentru a obţine mutaţiile pe
care le doresc. Se pot obţine astfel musculiţe care
nu mai pot simţi gustul la nivelul picioarelor. Acestea
sunt apoi utilizate în parada nupţială. Dacă cele
„fără gust” nu îşi mai recunosc partenerele, atunci
putem accepta că receptorii gustativi perturbaţi
joacă un rol esenţial în parada lor sexuală.
V

diGreSiuni
Călin Cristian PoP
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Minoritate şi originalitate
„acest caracter mediu prin care ne este
prescris ceea ce putem şi avem voie
să îndrăznim veghează asupra oricărei
excepţii ce s-ar putea ivi. orice tinde să
capete întîietate este tacit reprimat. tot
ce aminteşte de origini este într-o clipită
nivelat pe motivul că este de mult cunoscut.
tot ce a fost dobîndit prin luptă
ajunge la îndemîna oricui. orice taină îşi
pierde puterea. Grija pe care o pune în
joc caracterul mediu dezvăluie din nou o
tendinţă esenţială a Dasein-ului, pe care
o numim nivelare a tuturor posibilităţilor
de fiinţă”. (Martin heidegger, Fiinţă şi timp,
Bucureşti, humanitas, 2003, p.174-175).
una dintre Problemele însemnate ale existenţei
omului este aceea a legăturii dintre individualitatea
(originalitatea) fiecăruia şi generalitatea pe care
spaţiul public al trăirii laolaltă o imprimă ca măsură
comună. Impersonalul spaţiului public impune
caracterul mediu ce uniformizează existenţele tuturor
indivizilor. Mai poate să existe originalitate
atunci când existenţa fiecăruia e reglată de aceeaşi
grilă de viaţă, al cărei rol e tocmai acela de-a şterge
diferenţele? Odată ce individualitatea autentică se
exprimă ca excepţie de la normă, şi implicit de la
normalitate, tensiunea care survine trebuie imediat
anihilată printr-o integrare a excepţiei. Aceasta
însemnă dizolvarea ei prin omogenizare, prin
înăbuşirea identităţii ei constitutive în anonimatul
general admis. Nu avem în vedere situaţiile patologice
sau extremismele politice sau sociale. Acestea
sunt pseudo-excepţii şi implicit false identităţi. O
identitate care se dezvoltă doar printr-o raportare
negativă permanentă îşi suspendă autonomia prin
însuşi actul său de naştere, pentru că acesta presupune
raportarea implicită la ceea ce este negat.
Există o caracteristică activă a Impersonalului
se, în măsura în care acesta dictează şi simultan
realizează anularea excepţiei. Există o dublă mişcare:
majoritatea vrea să integreze şi minoritatea
doreşte să fie integrată. Acesta se precizează prin
tendinţa generală de integrare a oricărei minorităţi
excepţionale în majoritatea neutră suficientă sieşi.
Insinuarea Impersonalului se pare extrem de consistentă,
deoarece fiecare minoritate care intenţionează
să se păstreze ca minoritate, prin recunoaşterea
valorilor care-o specifică, se integrează chiar
prin actul de a-şi cere drepturi adiţionale care
să-i garanteze excepţionalitatea şi originalitatea.
Instituţionalizarea prin recunoaştere a minorităţii
excepţionale înseamnă dispariţia ei în majoritate.
Excepţia acceptată devine exemplu al unei reguli.
Mai mult, excepţia însăşi, identificată ca excepţie a
unei norme determinate, se găseşte într-un raport
care o circumscrie, anulându-i excepţionalitatea
genuină. Nu poţi să vrei să fii excepţional, aşa
cum nu poţi să fii creator doar pentru că vrei acest
lucru. Minorităţile care se dezvăluie prin acţiuni
nesfârşite prin care cer suplimentarea drepturilor
se află în situaţia de a se întemeia post factum ca
minorităţi. Aceasta arată caracterul lor superficial
prin lipsa unei identităţi care să le constituie. Se
ajunge la situaţia extremă a unei proliferări excesive
de minorităţi exotice care-şi caută o legitimare
şi implicit o întemeiere. Din această perspectivă,
singurele minorităţi reale rămân cele ascunse, independente
de legitimarea care să le dea un temei.
Comunitatea rugătorilor sau contemplatorilor e
+
astfel constituită încât principiul său de existenţă
nu se dobândeşte printr-o revendicare instituţională
orizontală, ci printr-o susţinere verticală.
Nivelarea presupune egalizarea individualităţilor
prin coapartenenţa tuturor la Impersonalul se.
Punctul central al acestui „mecanism” îl reprezintă
anularea originarităţii. Cel mai adesea, aceasta se
petrece printr-o evidenţiere accentuată a originalităţii.
Cu toate că din punct de vedere tematic originalitatea
trebuie să implice originarul care-i dă
consistenţă, există un mod de existenţă prin care
acestea se află într-o disjuncţie radicală. Originalitatea
e căutată cu orice preţ. Ea este chiar stimulată
şi întreţinută prin procedee configurate. Exotismul
de orice fel, de la modă până la sporturile extreme,
devine caracteristica principală a unui nou tip de
existenţă originală. Apare o inflaţie a noutăţii şi a
spontaneităţii. Astfel se ocultează imposibilitatea
reală de a genera şi gestiona noul printr-o voinţă
care să-i stimuleze apariţia. Atunci când ceva veritabil
nou survine, rămâne cu adevărat necunoscut,
analog minorităţii veritabile. Pe de altă parte, noul
este o permanenţă tainică care e transformată me-
Despre o anume
in-diferenţă
Vasile GoGeA
Problema raporturilor dintre o majoritate
şi una sau mai multe minorităţi posibile este
reductibilă, la rigoare, la o problemă de logică:
anume problema identităţii. Cu enumerarea,
descrierea şi valorizarea asemănărilor şi diferenţelor.
Cu toate acestea, nu logica, adică Logica
este chemată să raţionalizeze – atunci când
acesta se produce – conflictul dintre majoritate
şi minorităţi, sau uneori, chiar dintre minorităţi.
Idealist fiind, cred că, mai degrabă etica,
adică o Etică va fi pusă la încercare. Dar este
posibilă o etică a identităţii? Cu atît mai mult,
una a identităţii în diversitate? Nu încearcă,
oare, şi aceasta Tratatul Constituţional al Uni-
+
pagina 10
reu în noutăţi. Obsesia noutăţilor anulează noul ca
atare. De cele mai multe ori noutăţile sunt pre-fabricate
şi livrate ca esenţiale, spre a fi uitate odată
cu prezentarea lor. Te uiţi (şi te uiţi pe tine) şi le uiţi
imediat. Cel mai bun exemplu sunt ştirile mass-media.
Ceea ce e nou şi originar totodată nu poate
fi pierdut în uitare, deoarece nu poate fi obiect al
memoriei. Noul originar nu poate deveni niciodată
vechi. Nevoia de noutăţi pe care Impersonalul
se o impune suprimă posibilitatea „recunoaşterii”
a ceea ce e originar şi cu adevărat original.
unii Europene? Dificultăţile unei asemenea
construcţii sunt evidente.
Mă gândesc, însă, că s-ar putea porni, în
cazuri de urgenţă, de la cartografierea unei
geografii a in-diferenţei comune: un spaţiu al
pasivităţii comune. Un spaţiu în care, provizoriu,
nu „libertatea negativă” şi „libertatea pozitivă”
să fie valorile care să genereze identitate
ci libertatea neutră.
Desigur, aş adăuga, parafrazându-l pe
Raymond Aron, o neutralitate angajată. Poate
că într-un asemenea „spaţiu”, in-diferenţa sar
s-ar cunoaşte pe sine şi ar accepta mai întâi
ca „vecin” şi mai apoi ca „oaspete” diferenţa.
Nu ca „agresor”. În fond, nu astfel s-a rezolvat
diferendul istoric franco-german?
V
© Eugen morItz
V

Cosmin PErţa
lanţul poeţilor
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Cântec pentru Călin
Despre prietenii mei s-ar putea spune
o grămadă de lucruri.
Dar unele
s-ar putea spune mult, mult mai bine.
Aşa, în vara lui 2000
petreceam zile întregi la Călin acasă.
Era o lumină tăioasă, adâncă,
ce ne alungea feţele tâmpe,
supte de fericire.
Camerele erau goale, răcoroase şi lungi.
Şi eram doar noi, numai noi,
ascultam nirvana la maxim
şi ne fugăream în hohote
cu cuţitul prin casă
fără vreun motiv aparent.
Cântec pentru doru
Şi iarăşi,
pe unu noiembrie 2005
Doru avea o faţă largă-largă,
cu un zâmbet binevoitor
în colţul buzelor.
Nici n-am trântit bine echinoxul
pe masa berăriei,
nici nu l-am trântit bine
şi Doru a râs
şi parcă a şi plâns puţin atunci
văzându-şi poemele publicate.
Era o noapte lungă, capricioasă,
cu un cimitir alb şi gălbui,
cu mii şi mii de lumânări
aprinse doar pentru morţi.
Doar eu şi Doru
bând bere la crucea lui Sav
într-o întindere de lumini
şi cântece pentru bătrâni şi copii.
Cântec pentru Vali şi ariciu
În iunie 2002 aerul era cald
şi mintea şi mai înfierbântată.
La început nu vroiam decât nişte cursuri,
dar aerul era cald
şi lumina ni se zbătea în ochi
ca o droaie de viespi.
Am plecat cu Ariciu pe deal
şi cu Ana, până la Vali acasă.
Am băut ţuică,
ne-am cunoscut cu vecinii,
ne-am bătut cu iarba cosită
şi ne-am trântit în căpiţe.
Era noapte aproape
când a ajuns Vali
şi ne-a deschis uşa
şi am cântat la chitară.
Era noapte,
noapte pe bune atunci.
Jos era clujul
cu toate luminile lui
şi noi eram sus,
cu greierii şi chitara.
Am cântat cântece româneşti şi ruseşti,
i-am promis că-i aranjăm biblioteca
şi am mai băut din ţuica ce o aveam.
Nici n-am adormit
+
până la urmă.
Stăteam doar aşa, în faţa uşii,
jos, pe beton,
printre zeci de urme sclipicioase de melc,
cuprinşi de o dimineaţă mult prea răcoroasă
pentru vremea aceea.
Cântec pentru Cyril
Şi iată:
nu eram decât eu,
o piele albă întinsă sub şuba cea neagră.
nu era nimeni altcineva. mă ţineam
de un drug, de o botă, şi nu eram decât eu,
nu era nimeni-nimeni altcineva.
cand am urcat cu cyril sus, pe wasser,
când am urcat, nu aveam decât 17 ani.
şi i-am zis, ai încredere în mine, te rog, te
duc eu.
şi fumul mocăniţei urca sus în aerul tare,
fumul ei atingea norii de jos, îi năucea
şi se lipea de ei ca o funingine albă.
şi eu ştiam, el nu e decât fumul,
el nu atinge chiar norii, doar se lipeşte de ei
şi-i apropie oarecum.
şi-i ziceam lui cyril, ai încredere în mine,
eu ştiu drumul, mă pricep, ai încredere
ajungem curând.
Psalm II
Iată, se spune:
iertată e calea celui ce mişcă-n răgaz,
drumul lui e un drum de pietre amare,
sângele lui e mult mai degrabă iute
decât violent.
Psalm III
Şi chiar,
nu s-a mai văzut om să rabde tot ce-i de răbdat.
Se zice aşa:
şi celor care nu rabdă,
păcatele lor fie ca mierea sălbatică,
nici o zi nu durează
până când din sămânţa lor
vom face o moarte.
Psalm IV
Şi iată, din nou:
mâinile reci împrejurul gâtului.
Păcat celui ce poartă păcatul ca pe un rubin de nepreţuit,
păcat zilelor noastre ascunse,
de nepreţuit.
Psalm V
Păcat mie, Doamne, mie necuviinciosul,
trădătorul şi paria,
păcat mie, Doamne, păcat ieftin ca guma,
păcatul ce-l port are numele laşităţii
şi al anului în care blana lui albă
se preschimbă în fum.
+
dan coman
Psalm VI
pagina 11
noile dimineţi
de cîteva ori pe săptămînă sunt nişte dimineţi noi
dimineţi care seamănă bine de tot cu oricare altele
doar că nu depăşesc un metru înălţime
un fel de jucării educative pentru copiii de pînă la
un an
aici nu mai încape cafeaua
tutunul nu mai iese din gură iar
dragostea noastră stă ca o vacă-ntre noi
şi ne umple de păr
pe aici se plimbă mara
şi pe aici plimbă ea tot soiul de corpuleţe
pentru care aerul e doar o jucărie de băgat iute-iute
în nas
acestea sunt dimineţile noi
şi de-a lungul lor se rostogolesc păsările nuk
şi de-a latul lor ticăie neîncetat
soarele chicco
Şi cum să-i spui altfel decît iubire,
şi cum să te gândeşti altfel decât la nădejdea unei
vieţi noi.
Dar nu aşa, iată, nu aşa spiritul grabnic se ridică la
stele
ci mult mai aproape îi este gândul curat,
inima iartă, aproape tot ce-i de iertat,
şi cum atunci să nu spui:
în ziua în care El va sosi
un cutremur mare şi-o pală de foc
vor istovi orice fiinţă din orice fiinţă
şi-n locul lor vom pune o iarbă,
un idol de piatră, un plop.
Psalm VII
acestea sunt dimineţile noi
la un metru deasupra lor
trupurile noastre mari plutesc
deja cu burţile-n sus
Şi iartă, Doamne, cugetul meu dinainte,
şi cugetul meu dinapoi.
În câmpia dorinţei am fost şi m-am lăsat pradă ei,
în câmpia treziei am fost şi m-am lăsat şi ei pradă
şi, Doamne, pradă apoi m-am lăsat.
şi dacă în sufletul meu omenesc de iertat ar fi vorba
eu aş ierta, şi atunci, Doamne,
uită jalea ce ţi-am prilejuit,
căci numai a Ta este iertarea şi jalea.
câmpiile verzi ard cum au ars
şi eu nu-mi pot ierta nici ziua de mâine,
nu în uscăciune cum în uitare.
revista Verso a iniţiat, încă din primul său număr, Lanţul poe-
ţilor. Pagina de poezie va avea, în fiecare număr, un titular şi
un invitat. Invitatul va fi la rândul său titular şi va avea dreptul
la un invitat (unul, nu mai mulţi). opţiunea poetului e suverană.
singura regulă: nimeni nu poate fi invitat de două ori
într-un an. sperăm ca lanţul să se închidă cât mai târziu, iar
„verigile” sale să fie de cea mai bună calitate. (I.M.)
V

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Jurnal de cămin franţuzesc
cu note de subsol
ariStoCraţia pentru toţi
raluca ViDa
06 noiembrie 2006
Azi e prima zi de jurnal. Nici nu ştiu ce-mi
veni de m-am hotărât să încep un jurnal de cămin,
cu date exacte şi evenimente reale, şi mai ales cu
mine pe post de punct de vedere.
Nu-mi sună foarte promiţător.
Pentru că nu am reuşit niciodată să duc o astfel
de sarcină la bun sfârşit.
Mă poticnesc tot timpul, de exemplu, când îmi
dau seama ce tâmpenii scriu. A duce un jurnal
la bun sfârşit («bunul» ăsta «sfârşit» ar trebui, în
mod ideal, să coincidă cu moartea protagonistului,
nu ?!) e o inepţie demnă de cineva care va ramâne
pe veci unicul său cititor.
Mă întreb dacă toate jurnalele care ajung să fie
publicate sunt încheiate pur şi simplu fiindcă s-a
încheiat perioada care merita să fie relatată sau
fiindcă autorul lor s-a plictisit de ele.
06 noiembrie 2006, seara.
Promit solemn să nu modific nimic din cele
scrise, chiar dacă se va găsi vreodată cineva interesat
sa le publice.
07 noiembrie 2006
Nu cred că mă voi ţine totuşi de promisiune.
Dar stau într-un cămin în care, din prima zi 1 pe
care am petrecut-o în el, mi-a fost dat să văd atâtea
ciudăţenii şi să cunosc aşa oameni curioşi încât ar
fi păcat să îi uit pur şi simplu, sau să îi stochez în
vreun sertăraş nevizitat al memoriei mele, oricât
de elefantescă ar fi ea.
Am o mie de jurnale începute acasă la părinti.
Cred ca primul datează de când am început să încondeiez
primele propoziţii cu propria-mi mână.
M-o fi pus tata să scriu în fiecare zi câte ceva ca
să-mi dezvolt gândirea. Ca să văd cât de grozavă
e viaţa de zi cu zi. Sau cât de grozave sunt banalitaţile
zilnice atunci când sunt puse pe hârtie.
Culmea e ca am început fiecare din miile mele
de jurnale exact în felul ăsta, cu fraze de doi lei
despre celelalte jurnale abandonate prin diverse
carneţele şi agende.
De data asta a apărut totuşi un element nou:
ăsta e un jurnal tastat. Direct pe laptop.
Sau poate m-am hotărât să scriu un jurnal de
cămin franţuzesc doar pentru că m-a întrebat un
kabil de ce aş scrie un jurnal de cămin când aici nu
se întâmplă nimic.
Acum îmi dau seama că nici măcar nu ştiu
cum se scrie corect în româneşte, cabil sau kabil
sau cine mai ştie cum. Noroc ca am internet. Dau
o căutare pe Google, «kabil», şi dau peste tot felul
de pagini în tot felul de limbi. Trebuie să clichez,
aşadar, pe “caută numai în paginile scrise în română”.
Acum găsesc felurite comunicate ale ministrului
bulgar al agriculturii, Nihat Kabil. Hm.
Devine deja destul de dificil. Poate ar fi mai bine
să-i zic berber, mi-ar fi mai simplu, mai ales că nu
este un personaj cine ştie ce important in viaţa
asta atat de grozav de interesantă 2 a căminului de
studenti ‘Bas-Liévin’ din Lille, Franţa.
1 oare dacă am ajuns în miezul nopţii ar trebui
să scriu “din prima noapte”?
2 Mă întreb cât e de interesantă dacă, de
când m-am hotărât să o cronichez, nu am scris mai
nimic încă despre ea.
+
Dar hai să mă încăpăţânez. Ţin la acurateţea
informaţiilor. (Oare într-un jurnal publicabil trebuie
să apară nume reale?). Imi vine în sfârşit şi
soluţia salvatoare : să-i caut la plural pe kabilii
ăştia buclucaşi. Dau peste o discuţie savantă purtată
pe un site pentru traducători profesionişti: «
Sunt o populatie berberă. Grafia cu «K» s-ar putea
să fie un efect al englezei (există nişte tabele de
transliterare din arabă în engleză, şi cred că de
acolo «k»).
Spaniola şi italiana folosesc «c». Recomand
varianta din urmă.» 3 Aşadar dacă-l făceam berber
nu greşeam prea mult şi mai şi câştigam vreo cinci
minute de viaţă pe care le-aş fi pierdut cel mai
probabil uitându-mă aiurea pe pereţii camerei
de cămin cu gândul la ce o să scriu în continuare.
Traiască oricum Google-ul. (Oare într-un jurnal
publicat asta ar fi o reclamă ascunsă?)
Kabilul meu nu este arab. Este numai algerian.
L-am cunoscut în bucătărie. Am vaga impresie că
am cunoscut pe toată lumea din cămin în bucătărie.
Deşi, culmea, eu una gătesc atat de rar acolo.
Asta nu pentru ca nu ştiu să gătesc 4 . Ci pentru
că mănânc mai mult salate, pe care le fac în
cameră.
(Motivul pentru care mănânc mai mult legume
este faptul că nu am un frigider în care să ţin
carnea. E drept că improvizat o pungă-frigider pe
care am legat-o afară că să pun în ea iaurturi, lapte
sau ouă. Fâşâie îngrozitor, mai ales că aici bate un
vânt ascuţit, zi şi noapte, dar e funcţională.
Dacă mă întreabă unul dintre căminişti de ce
nu mănânc carne, prefer să zic că ţin la siluetă.)
Deşi urăşte arabii cu pasiune, kabilul meu este,
ca şi ei, musulman. Îmi spune că arabii au invadat,
demult de tot, Algeria, care le aparţine de drept
berberilor. Nu ştiu dacă să îl cred sau nu. În orice
caz când sunt de faţă cu el dau din cap a confirmare
şi-mi mijesc ochii a înţelegere. Aş putea să caut
acum pe Google, că tot am calculatorul în faţă, dar
de data asta îmi e lene.
Mi-a mai spus că berberii au ajuns o minoritate
în propria lor ţară. Mda. Trebuie ca asta e un motiv
suficient de întemeiat pentru o ură aşa serioasă
ca a lui, de vreme ce din zece în zece minute se
simte dator să îmi repete
“Moi je déteste les arabes, moi” 5 .
Azi am băut un vin împreună, la masa de prânz,
la el în cameră. E a doua oară când s-a întâmplat
chestia asta, prima oară a fost când l-am cunoscut.
Mă duceam la toaletă, sau ceva de genul ăsta, şi
mi-am băgat, ca de obicei, capul în bucătărie.
Drumul meu la toaletă trece pe lângă bucătărie.
De fapt nici nu trebuie să-mi bag capul înăuntru,
văd dintr-o singură coadă a ochiului drept dacă
găteşte cineva pe unul din cele două ochiuri funcţionale
din cele patru care sunt puse la dispoziţia
noastră, a studenţilor de la etajul doi. Acum vreo
două saptămâni gătea kabilul meu.
Îi spun «kabilul meu» pentru că nu îi cunosc
numele. El îl cunoaşte pe al meu, aşa că nu îndrăznesc
să-l întreb pe al lui. Aştept circumstanţa
clasică : să îi fac cunoştinţă cu un terţ. Ceea ce nu
3 http://www.proz.com/kudoz/637913
4 Vai, deja am început să mă scuz faţă de
eventualii cititori? şi dacă n-o să mă publice nimeni
niciodată, oare aş râde eu de mine însămi văzând cât
de penibil de grijulie eram cu propria mea imagine? şi
oare talentul unei «ţiitoare de jurnale» chiar stă în cât
de gospodină se dovedeşte a fi ea ?!
5 Ceea ce s-ar traduce printr-un foarte hotărât
«Eu chiar că-i urăsc pe arabi !».
+
pagina 1
cred ca se va întâmpla prea curând, având în vedere
că, din câte-mi zice, nu cunoaşte aici în Franţa
decât kabili, dar nu are de gând să cunoască alte
persoane.
Şi nici sa-l botez nu-mi vine. Poate-i dau din
ignoranţa mea occidentală un nume prea arab
pentru gustul lui kabilesc, şi când o să ajungă jurnalul
ăsta într-atât de faimos încât să fie citit şi în
Algeria lui natală, o să se recunoască, o să vadă ce
nume i-am dat, şi în furia lui de pursânge ar fi în
stare să mă caute ca să se răzbune.
Ştiu că exagerez. Dar la cât de des repetă
“Moi, je déteste les arabes, moi”, îl cred în stare
de (aproape) orice nebunie în ceea ce-i priveşte pe
compatrioţii-i mai oacheşi.
În bucătărie l-am abordat cu metoda mea clasică,
întrebarea
“Qu’est-ce que tu cuisines ? Quelque chose de
traditionnel ?” 6
Deşi era destul de evident că îşi gătea cartofi
prăjiţi. Dar cum nu vroiam 7 , pardon, voiam, să par
băgăcioasă în ceea ce priveşte mâncarea bietului
băiat, am preferat să par naivă sau doar proastă. E
mai bine aşa. Cred. Cert este că am reuşit să intru
în vorbă cu el, părea simpatic, şi a ramas că data
viitoare vom mânca ceva tradiţional românesc. Mam
săturat să tot zic asta şi să nu o fac niciodată.
Dar, la urma urmei, ce înseamnă, într-o conversaţie
dusă într-o doară într-o bucătărie comună,
«data viitoare», fără nici o referinţă exactă ? Acelaşi
lucru, probabil, ca şi promisiunea mea de a
găti româneşte.
Veşnica poveste.
Şi totuşi, iată că, în cazul kabilului, a existat,
culmea, şi o dată viitoare, neprogramată însă. Neam
întâlnit la supermarketul din cartier şi, cum
era ora amiezii, am luat două pizze. Hm. Curat
tradiţional.
Am luat si o sticla de vin. Bordeaux la 85 de
centime sticla. Şi a fost chiar bun.
Traiască Franţa. Eşti domn şi cu mai puţin de
un euro.
După ce am deschis cu chiu cu vai vinul, mi-a
marturisit că e pentru prima data când bea vin cu
o fată. La ei alcoolul e interzis de religie, toţi, cu
mic cu mare, cu berberi şi arabi, fiind musulmani.
Deşi el işi mai permite excese din când în când.
Evident, exclusiv în compania amicilor. Evident,
toţi de sex masculin.
M-am simtit ca o beţivă creştină.
Apoi m-a întrebat dacă doresc să fiu prietena
lui. Cred că dacă ar fi avut numărul alor mei le-ar
fi dat kabilul meu telefon ca să le ceară acordul.
Am zâmbit atât de jenată încât îmi era mie
ruşine. I-am spus că nu aşa se face pe aici, sau cel
puţin în ceea ce mă priveşte, că ar trebui să mă
seducă, să mă sărute pe neaşteptate, să meargă
totul de la sine într-o oarecare măsură.
Abia am asteptat sa ies din cameră. Acum va
trebui să-l evit.
6 “Ce găteşti? Ceva tradiţional?”
7 Iata o alta dilemă gramaticală: cum o fi corect,
voiam sau vroiam ? Întotdeauna am găsit persoane
care erau gata să bage mâna în foc pentru una sau
alta. hai pe Google. nimeresc pe o discuţie de forum.
Cică ambele sunt corecte, fiindcă «a voi» = «a vrea»>
unul dă o trimitere pe dexonline.ro. acolo văd cu stupoare
că, (iată virgula regulamentară de data asta !)
conform dicţionarului ortografic, corect ar fi «vream» :
«vrea vb., ind. prez. 1 sg. vreáu, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, 3
pl. vor, imperf. 1 sg. vreám, 3 sg. vrea, perf. s. 1 sg. vrúi, 3
sg. vru; conj. prez. 3 sg. şi pl. vrea; part. vrut; ger. vrând;
aux. ind. prez. 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2
pl. veţi, 3 pl. vor». sună ca naiba. Prefer greşitul vroiam.
aşa că o să-l folosesc, cel mai probabil, pe «voiam».

ariStoCraţia pentru toţi
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
15 noiembrie
Citesc ce am scris până acum şi îmi dau seama
că cea mai mare dorinţă a mea, în cazul în care
«jurnalul» ăsta va vedea vreodată vreo lumină cât
de cât «tipăricească», ar fi să mi se citească în mod
sistematic notele de subsol de către eventualii
lectori.
27 noiembrie 2006
Ieri am mâncat cu Paul, Julien si Müo, cred
că aşa îl cheamă pe vietnamezul de la 204. Müo
ăsta are un nume care mie, spre deosebire de chinezi,
îmi vine extrem de greu să îl pronunţ. În cel
mai bun caz îmi iese un fel de zgomot ce ar putea
semăna, după cum mi-l închipui eu, cu mugetul
timid al unui viţel proaspăt născut şi disperat de
ce vede în jur : un fel de “müö” nepermis de stâlcit
şi, în primul rând, incorect. Spun incorect pentru
că, atunci când îi pomenesc numele vreunui chinez
(e bun prieten mai ales cu Paul, “bucătarul”)
nici unul dintre ei nu înţelege ce vreau să spun.
Aşa că de fiecare dată mă văd nevoită să adaug,
«Müö, le vietnamien”.
E o plăcere să vezi cum se luminează o faţă
de chinez; dintr-o dată toate trăsăturile care, cu o
fracţiune de secundă înainte, erau încălecate parcă
unele peste altele în mijlocul feţei cu pricina, o iau
la fugă înspre urechi, tâmple sau bărbie.
Când văd aşa o minunăţie mă luminez şi eu.
Asta nu înseamnă că nu mă încăpăţânez de
fiecare dată să pronunţ numele vietnamezului cât
pot eu de corect. Tot degeaba însă.
Poate din cauza asta e mai bine că toţi chinezii
s-au rebotezat. Nu ştiu dacă le convine sau nu, dar
se pare că e o tehnică utilizată în mod frecvent la
ei, în China, de către lectorii francezi veniţi acolo
să-i pregătească pentru plecatul peste mări şi ţări.
Aşa se face că, în loc să-şi dea numele lor «originale»
când fac cunoştinţă cu cineva, se prezintă
drept Paul, Julien, Bernard, Yolande sau Hervé.
Există până şi o Juliette, o Ophélie, şi aşa mai departe.
Mă întreb dacă şi-au ales numele respective
pentru că îi gâdilau plăcut la urechi sau pentru că
le-a plăcut povestea lor.
Cred că e vorba mai degrabă de prima variantă
8 .
Paul, care locuieşte vizavi de camera mea,
seamănă cu un luptător de sumo mare şi înspăimântător,
deşi, dacă deschide gura, se dovedeşte
a avea o voce ascuţită care-l face de-a dreptul caraghios.
Este, ca majoritatea chinezilor 9 , la educaţie
fizică, şi umblă mai tot timpul îmbrăcat de la brâu
în jos cu nişte pantaloni mulaţi. Spun asta pentru
că asemănarea cu mai sus numitul luptător poate
să-mi fi apărut în minte din cauza mersului lui,
uşor apăsat, scos în evidenţă tocmai de respectivii
colanţi şi de umerii enormi, mai ales dacă te uiţi
la el din spate. Paul nu ştie prea bine franceza, şi
totuşi cel mai bun prieten al lui este Müo, vietnamezul.
Se pare că prietenia dintre doi oameni chiar
depăşeşte câteodată, la propriu, mijloacele clasice
de comunicare.
Cred că mijlocul de comunicare al celor doi
este mâncarea. Nu este seară în care Paul să nu
facă minunăţii în bucătărie pe care le împarte apoi
de fiecare dată cu micuţul Müo.
Am uitat să scriu că vietnamezul de la etajul
meu e minuscul, cred că atinge 1,55 m cu chiu cu
8 am întrebat-o pe Juliette, de exemplu, dacă
îl cunoaşte pe shakespeare, şi m-a întrebat la ce
cameră stă.
9 adică toţi, în afară de Julien, care e la drept.
El este singurul chinez căruia nu-i place să gătească
şi care şi afirmă sus şi tare chestia asta. de fiecare
dată când mă întâlnesc cu el în bucătărie îmi spune,
destul de nervos : «Je n’aime pas cuisiner !». Poate o
face, de fapt, ca să-l las în pace. Cine ştie. În rest, are o
vioară, la care cântă cam o dată pe săptâmână cântece
triste, aşezat pe scări, la nici doi metri de camera
mea. aşa mi-am dat seama că holul căminului are o
rezonanţă extraordinară, nu că mi-ar de vreun folos
aşa o revelaţie. dar dacă mi-a trecut acum prin cap
mi-am zis s-o şi scriu.
+
vai. Asta în ciuda unei voci deosebit de impunătoare,
fapt care-l face cu atât mai nostim.
Am folosit «nostim» doar ca să nu mă repet în
mod prea supărător făcându-l şi pe el caraghios,
lucru care l-ar putea deranja pe un eventual cititor
mai exigent.
Lăsând la o parte problemele de igienă langajieră,
care nu-şi au oricum locul într-un jurnal
spontan, aşa cum se vrea cel de faţă, oricine îşi va
da seama lesne cât de caraghioşi sunt împreună.
Caraghios la pătrat, cum ar veni.
Dacă mă gândesc mai bine, poate că de fapt
nici măcar nu sunt aşa de buni prieteni, poate împart
doar mâncarea împreună ca să le fie mai uşor
din punct de vedere al banilor, dacă tot stau unul
lângă altul. Cine ştie. Oricum ar fi, Müo piticul,
cel cu voce de mascul feroce, şi Paul luptătorul
de sumo, cel cu voce de fetiţă, alcătuiesc un cuplu
grozav de pitoresc.
27 noiembrie 2006, puţin mai târziu
E poate a doua sau a treia oară când mănânc
cu Müo şi cu Paul. Paul e incredibil de priceput.
Nu vorbeşte el prea multe, dar cred că ar reuşi să
scoată o mâncare delicioasă şi din pietre.
Are tot felul de pacheţele cu ciuperci uscate,
spaghete transparente, creveţi fărâmiţaţi, şi alte
nebunii, pe care cred că i le trimite, dacă am înţeles
bine, mama lui, direct din China. Odată era
tare fericit că primise pachet, şi, la întrebarea mea
despre cât ar putea să coste aşa o distracţie, mi-a
răspuns senin : 150 de euro.
Se pare că nu e de glumit cu mâncarea în familia
lui.
30 noiembrie 2006
Singurul cuplu de chinezi pe care-l cunosc aici
sunt Bernard şi Yolande. Restul sunt mai mult
amici, sau colegi de facultate. Pe cei doi, care stau
la etajul întâi, i-am cunoscut printre primii. Nu ştiu
de ce gătesc întotdeauna aici, la etajul doi. Când
i-am cunoscut, aveam încă ambiţii lingvistice care
acum mi se par de-a dreptul penibile. În sensul că,
vrând să par prietenoasă şi mai ales dorind să mă
deosebesc de restul căminiştilor nechinezi, i-am
întrebat care sunt numele lor adevărate.
Au început să-mi explice că Bernard se cheamă,
de fapt, Chen Guang, ceea ce înseamnă ceva
de genul «răsărit de soare», dat fiind că s-a născut
dis de dimineaţă. Când am auzit, m-am gândit
fără să vreau la Saint Bernard şi la butoiaşul lui
de tărie.
Singurul lucru de care par preocupaţi Bernard
şi Yolande, în privinţa numelor lor de împrumut,
este dacă sunt moderne sau nu. Le-am spus că
pentru francezi numele la modă se schimbă de la
an la an, aşa că nu e cazul să-şi facă prea multe
probleme. Au părut că sunt satisfăcuţi de răspuns.
Când gătesc ei doi, nu mă simt prost să stau
să mă uit. Pentru că lor le-am făcut deja «ceva tradiţional»
românesc (o banală tocăniţă de mazăre
cu cârnaţ, pe care i-am obligat să o mănânce cu
pâine, nu cu orez), însă chiar şi înainte schimbam
fel de fel de opinii, culinare sau nu.
Aşa am aflat că aproape toţi chinezii se cunoşteau
deja de acasă, deoarece au luat lecţii de franceză
împreună cu acelaşi lector, şi că acolo s-au
cunoscut cei doi. Bernard avea deja o prietenă, iar
Yolande, pe numele ei adevărat Dong Yi (ceva ce
are de-a face, dacă i-am înţeles bine explicaţia cam
alambicată, cu solstiţiul de toamnă), îi era doar
amică. Sunt împreună doar de când sunt între
străini, şi par tare fericiţi împreună.
Cel puţin când gătesc.
Ei mi-au spus că tot ce înseamnă bucătărie chinezească
aici, în occident, nu se aseamănă de nici
un fel cu ceea ce mănâncă ei acolo. De exemplu,
la orice carne adaugă usturoi şi ghimbir proaspăt.
+
pagina 1
Le-am povestit de puiul cu cinci arome de la noi
şi au râs.
Yolande are şorţ de bucătărie şi carneţel cu
reţete, de care se foloseşte în mod frecvent.
Datorită lor am găsit soluţia şi ceea ce aş numi
Marele Mister al Orezului Chinezesc : până să
pătrund într-o cameră de chinez, îi tot observam
cu coada ochiului drept făcându-şi de lucru prin
bucătărie şi gătind orice în afară de orez. Abia când
am mâncat prima dată cu Bernard şi Yolande am
văzut că au un vas special în care-şi fac orezul,
la aburi probabil, şi care e nelipsit din camerele
lor. Ba şi-l mai şi personalizează : cel al Juliettei,
de pildă, are pereţii exteriori plini de animăluţe
simpatice şi zâmbăreţe.
2 decembrie
Reţetă originală chinezească din carneţelul
Yolandei : aripioare de pui cu usturoi şi cu Coca
Cola.
7 decembrie
Campanie electorală à la cămin : azi am găsit
cu stupoare scris pe uşa mea FN, de la «Front
National», scris cu markerul. Frontul naţional,
partidul de extremă dreapta care îi ameninţă cu
scoaterea afară din ţară pe toţi emigranţii şi străinii,
cel condus de Jean-Marie Le Pen. Mi-e destul
de frică, în sensul că nu înţeleg de ce s-a găsit naţionalistul
ăsta să scrie aşa ceva tocmai pe uşa mea.
Dau vina pe hazard.
În una din cabinele de la toaletă, acelaşi cineva
a scris «Votez LePen. Vive le FN. Mort aux étrangers.
Mort aux Arabes. Mort aux noirs» 10 . Noroc
că m-am dus la toaletă dis de dimineaţă, de am
apucat să văd minunăţia, căci pe la ora 12 totul
a fost «elegant» ascuns de un strat proaspăt de
vopsea roz.
Scrisul de pe uşa mea era cât pe ce să dispară şi
el sub aceeaşi veşnică şi atotacoperătoare vopsea
roz, sub care dispar toate inscripţiile compromiţătoare.
Noroc cu «doamna de serviciu» 11 care a
reuşit să-l înlăture cu ceva diluant.
Toaletele au ajuns în întregime roz, de la pereţi
până la uşile cabinelor.
8 decembrie
Campania electorală continuă la bucătărie. Azi
dimineaţă robinetele celor două chiuvete pentru
spălat vasele erau tăiate sistematic, ca să nu se
vadă la prima vedere şi ca persoana care le foloseşte
să fie udată până la piele într-o fracţiune de
secundă.
Aşa cum mi s-a întâmplat mie.
Deasupra faianţei din faţa plăcilor de gătit trona
triumfător semnătura deja familiară : FN.
8 decembrie, ora 13.
Din bucătărie vine miros de vopsea
proaspătă.
10 «Votaţi-l pe Le Pen. trăiască Fn. Moarte
străinilor. Moarte arabilor. Moarte negrilor» Ceea ce
mă distrează cel mai tare este faptul că străinii sunt
consideraţi ca fiind deosebiţi de arabi şi de negri. Încerc
să găsesc o logică la toată tărăşenia, şi-mi dau
seama că, fără să vrea, extremistul vinovat de markereala
generalizată de la etajul doi le-a acordat arabilor
şi negrilor un statut aparte. Ei nu sunt străini aşadar. se
găsesc probabil undeva la mijloc între francezii pursânge
şi străinii veritabili de genul chinezilor sau al meu.
Ceea ce nu înseamnă că nu merităm toţi să murim, din
punctul lui de vedere.
11 Femeii de serviciu îi place grozav de mult să
lase felurite mesaje pe la toaletă sau bucătărie, pe
care le semnează ori cu «la femme de l’entretien» ori
cu «la dame de ménage», însă niciodată cu «la femme
de ménage», cum ar fi poate mai firesc având în vedere
activitatea-i de zi cu zi.
V

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Măreţe realizări la nivel european
Tovarăşul Corneliu Vadim Tudor schimbă Faţa
(şi Dosul) Continentului
realitatea diStilată
Michael shaFIr
în Primele zile ale noului an, presa internaţională
lua notă cu îngrijorare de prima contribuţie
a României şi a Bulgariei la structurile politice ale
recent-lărgitei Uniuni Europene. Imaginilor puţin
flatante de “sărăntoci” ai Europei” sau de “pungaşi
ai continentului”, li se adaugă acum cea de “extremişti
instituţionalizaţi.” Datorăm această valoroasă
contribuţie la îmbunătăţirea perceperii compatrioţilor
noştri marilor patrioţi îngrămădiţi în Partidul
România Mare. Fără contribuţia delegaţilor Tribunului,
care a decis să se alăture grupului parlamentar
ultranaţionalist din Parlamentul European,
formarea unei asemenea fracţiuni parlamentare nu
ar fi fost posibilă.
Să remarcăm că în forumul parlamentar European
este necesar un minim de 20 de deputaţi
pentru a forma un asemenea grup parlamentar.
Este exact numărul de parlamentari pe care îl întruneşte,
cu ajutorul esenţial al reprezentanţilor PRM,
noua fracţiune parlamentară, denumită “Identitate,
Tradiţie, Suveranitate” (ITS). PRM contribuie cu
cinci europarlamentari la acest grup, iar Bulgarii cu
un reprezentant. Este vorba de Dimitr Stoianov din
partidul şovinist Ataka. În calitate de euro-observator,
Stoianov are deja în palmaresul său declanşarea
unui scandal de proporţii, după ce s-a exprimat în
termeni inacceptabili la adresa unei deputate maghiare
de origine etnică rromă. De altfel, partidul
Ataka este o copie la indigo al PRM-ului: ambele
sunt formaţiuni anti-rromi, antisemite şi xenofobe,
numai că locul ocupat de unguri în imaginarul
PRM-ist este ocupat în cazul partidului Ataca de
către turci. Iar Ataka a reputat deja o victorie, în
sensul că grupul ultranaţionalist şi-a anunţat intenţia
de a se opune aderării Turciei la Uniunea Europeană,
precum şi de a milita împotriva emigraţiei şi
a Constituţiei europene.
Desigur, nu acest “consens minim”, cum a fost
el denumit de către austriacul Andreas Moelzer, reprezentant
al Partidului Libertăţii din ţara
valsurilor, este ceea ce va caracteriza noua
fracţiune parlamentară. Se mizează aparent
pe faptul că şi alte fracţiuni europene centriste
adoptă faţă de aceste probleme (toate
sau unele dintre ele) atitudini similare, ceea
ce, speră reprezentanţii ITS, îi va ajuta să
promoveze şi atitudini mult mai controversate.
Formarea noii fracţiuni este din acest
punct de vedere un instrument important.
Numai sub această formă organizatorică
pot europarlamentarii beneficia de locuri
în conducerile comisiilor parlamentare,
precum şi de alocaţii anuale de 50.000 de
euro per parlamentar din fondurile europene.
În felul acesta, formaţiunile care s-au
alăturat ITS-ului vor putea să promoveze
cu mai multă eficienţă idei care, din nefericire,
devin tot mai populare în vestul cât şi
în estul continentului. Printre aceste idei se
numără, desigur, şi euroscepticismul. Abia
alăturată Uniunii Europene, România, deci,
îşi va face auzită vocea tocmai împotriva
spiritului Uniunii. De altfel, însă şi denumirea
noii fracţiuni este un bun indiciu al
scopurilor urmărite. Se va încerca mobilizarea
acelor voci din Europa care refuză să
accepte o lume post-Westphaliană.
+
PRM-ul va avea un cuvânt greu de spus în
acest puţin select club al apărătorilor trecutului.
Partidul român va beneficia de un post de vicepreşedinte
al grupului parlamentar, în persoana
europarlamentarului Eugen Mihăescu şi (nu mai
puţin important) de postul de trezorier, pentru care
a fost deja desemnat Petre Popeanga. Grupul va
fi însă condus de Bruno Golnisch din Frontul Naţional
francez, ceea ce cam spune totul. Golnish a
primit la numai câteva zile după formarea ITS o pedeapsă
de trei luni închisoare datorită afirmaţiilor
sale negaţioniste despre Holocaust. Deocamdată, cu
suspendarea executării. Iar printre membrii noului
grup parlamentar se numără şi preşedintele Frontului
Naţional, binecunoscutul Jean-Marie Le Pen,
pentru care Holocaustul nu a fost mai mult decât o
“notă de subsol” în istorie, precum şi fiica sa. Trei
deputaţi din partidul Belgian ultraextremist Vlaams
Belang, precum şi doi deputaţi independenţi
italieni (unul din ei nepoata lui Benitto Mussolini),
precum şi britanicul Ashley Mote, un eurosceptic
independent căruia i-a fost ridicată imunitatea
parlamentară fiind suspectat de corupţie într-un
process nefinalizat încă, încheie lista membrilor noii
fracţiuni.
Potrivit agenţiei Reuters, nu ar fi exclus ca
longevitatea ITS-ului să fie de scurtă durată. Peste
câteva luni, alegerile pentru Parlamentul European
în Bulgaria şi România, ar putea reduce, afirma Reuters,
numărul europarlamentarilor extremişti din
cele două state, eliminând astfel atingerea acelui
minimum de 20 de reprezentanţi pentru existenţa
unei fracţiuni. Mărturisesc că nu împărtăşesc acest
optimism. Din două motive: mai întâi, s-ar putea
ca opiniile ITS-iştilor să fie sprijinite de mai mulţi
alegători decât s-ar crede. Reproducând parţial un
articol din ziarul britanic “The Guardian” în care se
exprima îngrijorarea faţă de creşterea reprezentanţei
extremiste în parlamentul European, cotidianul
“Ziua” nu uita să sublinieze că ziarul britanic ar fi
“un cunoscut cotidian apologet al ideilor de stânga
şi, totodată, cu o cronică în general nefavorabilă
României şi valenţelor europene ale românilor”.
+
pagina 1
© Eugen morItz
Ceea ce spune cam tot despre perceperea mult mai
largă decât s-ar crede a valorilor propagate de PRM.
Paginile cotidianului bucureştean stau mărturie că
simpatizanţii extremiştilor se strecoară încet dar sigur
în presa “mainstream.” Recent, asemena manifestări
au generat protestul preşedintelui Federaţiei
Comunităţilor Evreieşti din România Aurel Vainer.
De altfel (şi acesta este al doile motiv pentru care nu
mă alătur optimismului celor de la Reuters), chiar
dacă s-ar întâmpla aşa, în parlamentul european
sunt reprezentate şi alte formaţiuni care s-ar putea
alătura lui Le Pen. De exemplu, Liga Familiilor
Poloneze. La noi, CVT are fraţi (chiar unul foarte
parlamentar), dar cel puţin nu are frate geamăn.
Nici nu s-ar putea altfel, Tribunul fiind, nu-i aşa, un
unicat!
V
© Eugen morItz

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Cultură oficială versus cultură alternativă
Frontal
ovidiu PECICan
dublul regim al adevărului, care a condus la
apariţia unui limbaj şi a unui comportament dedublat,
în comunism, s-a manifestat în plan cultural în
existenţa unei culturi oficiale şi a uneia alternative.
În legătură cu această dedublare, Adrian Marino
observa că „... Raportul dintre cele două culturi
– antagonism specific regimurilor totalitare, dintre
cultura „oficială” şi „alternativă” – trebuie răsturnat,
în mod hotărâtor, în favoarea celei din urmă.
Este, de fapt, problema centrală a perioadei de
după 1989 (în România şi în Răsăritul Europei – n.
O. P.]” (Politică şi cultură, Iaşi, Ed. Polirom, 2006, p.
9). Există astăzi în ţara noastră, la peste un deceniu
de la formularea acestei ţinte a schimbării, o situaţie
modificată sau lucrurile continuă să se prezinte
în acelaşi fel?
Desigur, dispariţia unora dintre instituţiile
culturale din vechiul regim – cum ar fi, de pildă,
Consiliul Educaţiei şi Culturii Socialiste, cenzura
comunistă ş. a. – nu garantează că ar fi dispărut şi
cultura oficială. Schimbarea naturii acesteia – dintruna
socialistă într-alta, postcomunistă – nu echivalează
cu epuizarea culturii oficiale. Asistăm mai
curând la oficializarea unor tronsoane ale culturii
alternative şi la delegitimarea altora, odinioară oficiale,
după cum în cultura oficială actuală intră şi
tendinţe care odinioară lipseau din ambele tipuri
culturale. În fapt, însă, lucrurile stau la fel, dintr-un
anume punct de vedere. Şi astăzi, ca şi ieri, în viaţa
noastră culturală sunt prezente ambele sortimente.
Numai ingredientele, amestecul şi modul de administrare
par să fie modificate...
Când Adrian Marino dorea o inversare a raporturilor,
este de presupus că îşi dorea o predominanţă
a culturii alternative în sensul oficializării ei, nu
pentru a vedea că ea proliferează “în subterană”.
Numai că astăzi, când H.-R. Patapievici conduce Institutul
Cultural Român iar Nicolae Manolescu este
preşedintele Uniunii Scriitorilor, ce mai înseamnă
subterana şi ce mai este alternativ? Oficializarea
culturii de bună factură nu este, necesarmente, un
fenomen care aduce doar beneficii. Uneori, aura
prohibiţiei, a underground-ului, a persecuţiei dublează
atractivitatea unei opere, a unei siluete, a
trendurilor. Când toată lumea plasticienilor expune
în spaţii neconvenţionale, coboară în stradă sau
utilizează resturi menajere pentru a atrage atenţia
carenţelor din viaţa economică şi socială, cine mai
frecventează cu arta sa spaţiile consacrate, cine mai
dă tonul culturii “înalte”, cine mai rupe lanţul artei
sărace, al marginalităţii studiate, al nonconformismului
recurent şi necreativ? Un prieten, poet
talentat şi redactor cu puteri depline la una dintre
gazetele literare cu cea mai frecventă apariţie din
Transilvania îşi cultivă din răsputeri boema, scrie
intens pe bloguri literare, organizează un mic cenaclu
neoficial, în loc să asume condiţia lui “oficială”
şi prestigiul aferent acesteia pentru a aduce tot ce e
valoros din periferiile artei în paginile publicaţiei
de unde îşi ia salariul. Pe de altă parte, Ministerul
Culturii, alte mari instituţii culturale, tot mai mulţi
bonzi ai culturii oficializate găsesc absolut necesară
coborârea în bolgiile internetului, intrând în contact
– fie şi unilateral, fără răspuns – cu mesajele tuturor
anonimilor, binevoitoare, arogante sau de-a dreptul
injurioase. Întreţinerea unor asemenea site-uri
pare tot mai mult garanţia conectării la actualitate
şi, datorită rapidităţii comunicării şi a altor facilităţi
(interfaţă atractivă, mobilitate, schimbări spectaculare),
ea pare să devină, pe zi ce trece, mediul prin
excelenţă al comunicării culturale de orice natură.
+
Asistăm oare la o răsturnare a tendinţelor sau
mai degrabă şi cultura oficială, şi cea alternativă
tind să se resoarbă într-un mediu comunicaţional
care, pe lângă avantajele deja enumerate,
are şi avantajul facilitării contactelor globale? Ce
anume devine marginal şi ce rămâne central în
constelaţia alcătuită din miriade de configuraţii
culturale ale actualităţii?
Răspunsurile posibile la aceste întrebări
sunt multiple şi ele pot fi formulate în diverse
ancadramente teoretice. Nu cele consacrate deja
sunt, necesarmente, şi cele valide, căci situaţia
este fără precedent la scara istoriei şi solicită
o meditaţie mereu reînnoită, şi sub impulsul
schimbărilor contextuale alerte. Cultura digitală
Poezie la Adriatică
Paul VInICIus
Pe la sfârşitul lunii martie, am primit invitaţia
de a participa la un festival internaţional
de poezie ce urma a se desfăşura în perioada 26
aprilie-2mai la Durres, în Albania. După o aventură
asemănătoare, dar cam neizbutită, petrecută
cu doi ani în urmă într-un spaţiu teritorial
apropiat – mă refer aici la Festivalul Internaţional
de la Tetovo, Macedonia –, m-am co(d)it
un pic, dar nu prea mult, înainte de a răspunde
afirmativ invitaţiei. În primul rând, au contat
asigurările bunului meu prieten şi excelent scriitor
Ardian Kuciuk, albanez de origine, devenit
cetăţean român, un performer al prozei, fie ea
de expresie românească sau albaneză. Apoi, nu
aş fi avut a suferi de vreo eventuală izolare, câtă
vreme printre invitaţii aceluiaşi festival se aflau
şi românofilii Ioan Es. Pop şi Elena Vlădăreanu.
Că până la urmă Johannes cel Pop a renunţat
la deplasare, tot din motive de poezie (dar şi
de dramaturgie), asta e o altă mâncare de peşte
care nu prea mai încape în economia acestor
rânduri. Important este că am plecat.
Pentru cine cunoaşte cât de cât geografia
Europei, o să par cam ţâcnit când o să spun că
pentru a ajunge la Tirana, capitala Albaniei, am
folosit compania aeriană Alitalia pe ruta Bucureşti-Milano,
respectiv, Milano-Tirana, adică
două curse succesive prin văzduh ce cumulează
patru ore şi jumătate de zbor, amplificate de o
chinuitoare pauză la sol de două ore şi jumătate
(nefumătoare!, vai, Doamne!) în viermuiala de
tranzit a aeroportului milanez. Passons! Oricum,
cursă directă Bucureşti-Tirana nu există,
cât despre buzunarele mele, ele au ieşit totuşi
neşifonate după experienţa plăţii biletelor, de
vreme ce organizatorii manifestării au avut gentileţea
de a ne suporta ei integral contravaloarea
cheltuielilor de transport – adică, câte 410 Euro
de cap de poet român.
Odată ajunşi, am fost preluaţi şi primiţi cu o
căldură cu mult peste cea meteorologică (diferenţa
uzuală dintre Bucureşti şi Tirana situându-se,
îndeobşte, în jurul valorii de cinci grade
mai spre plus pe scara cetăţeanului Celsius),
fapt justificat în parte de o nevoie debordantă
de prieteni din partea unui popor ce numără cu
numai un milion peste populaţia Bucureştiului,
locuitori ai unei ţărişoare cam de opt ori mai
+
pagina 1
şi evul media – sintagme care desemnează şi
titlurile unor cărţi de Geert Lovink şi, respectiv,
Bogdan Ghiu – pot sugera o cale de înţelegere a
chestiunii luând ca reper noile media, cele mai
recente descoperiri tehnologice, fie ele şi istoricizate
deja.
Aici, în aceste câteva rânduri, mă interesează
însă altceva: pentru o cultură cum este cea românească,
pulverizarea vechilor centre de putere
simbolică în reţele de reţele culturale înseamnă,
cu siguranţă, o şansă în plus de părăsire a minoratului
şi a hinterlandului provincial.
mică decât România şi care s-a caftit admirabil
secole de-a rândul cu hrăpăreţele imperii
şi pofticioasele conglomerate multinaţionale.
Passons! Prima impresie a nedumeritului care
sunt (şi care mai vizitase Albania anului 1991,
când, în calitate – unică – de jurnalist sportiv
am însoţit echipa de fotbal Universitatea Craiova
care a susţinut un meci la Tirana, într-una din
cupele europene, cu echipa 17 Nentori) a fost
defavorabilă tranziţiei româneşti către economia
de piaţă. Acolo, în Albania, s-a construit şi
se construieşte într-un ritm ameţitor, ca să nu
mai vorbesc despre diferenţele privind calitatea
serviciilor, termenul de comparaţie preferat al
“iepocii de aur” a lui Ceauşescu devenind, la
momentul actual, inutilizabil. Dar să zic de festival.
Organizare ireproşabilă. Jumătate de zi în
Tirana, apoi Durres. Pentru cine nu cuvântă şi
nici de bere pe plajă că-i pasă, Coasta Adriaticii.
Pentru cine se gonflează c-ar cunoaşte, oarece
degeţele ale Mediteranei. Un oraş ca un carusel
colorat dat la maximum, de un suav parfum
balcano-latin – dacă aţi mai auzit aşa ceva.
Dacă n-aţi mai auzit, passons. Palmieri, arbuşti
exotici, taverne puse pe benchetuit, poeţi din
peste 12 ţări, uniţi-vă! Legăminte de prietenie,
excursii la vechi cetăţi ilire şi multă, multă
poezie. Grupuri de şcolari, studenţi şi turişti
normali la capul lor care ne cereau autografe.
Localnici şi gazde primitoare care ne legănau
cu cântecele lor şi ne ameţeau cu vinurile lor.
Două recepţionere de hotel, zvârlugi-foc, ale
căror bărbaţi mă cam căutau în timpul lor liber
şi chiar şi în timpul serviciului. Dar, unde să dai
de mine, când nici eu nu am prea dat? Nopţi
vrăjite pe malul Adriaticii. Un poet din Ungaria,
Mario Papp, căruia, la început, mă gândeam că
dacă nu l-oi dovedi eu, o să mă văd nevoit să-i
dau Trianon-ul înapoi, dar cu care, numai după
două zile, am eşuat nepatriotic într-o mare
prietenie. O superbă fempoetă rusoaică, Olga
Sedakova, căreia, din principiu, mă simţeam
dator să-i iau Basarabia înapoi, dar cu care am
sfârşit lamentabil, făcând-o roşie în obraji, plus
să se simtă cu 20 de ani mai tânără. Doi poeţi solari
din Croaţia, Milan Rakovac şi Boris Biletic,
numai sare şi piper, cântec şi glumă, care mi-au
cam rămas datori cu un miel de Paşti fiindcă din
Pablito nu m-au scos. Dragii de Agron şi Elvana
Tufa , gazde fermecătoare şi fremătătoare, cum
V
continuare în p. 23

Ion MurEşan
impozit pe leCtură
salah Mahdi
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
geaba mi-am bătut capul ca să găsesc un titlu
de cronichetă pentru cartea „Poeme în afara legii”
de Salah Mahdi (editura Princeps Edit, 2005), că un
altul mai adecvat decât numele autorului nu am
aflat. Aşadar, titlul are toată stranietatea şi apăsarea
muzicală pe vocale, ca pe o pedală de ambreaj,
a cuvintelor orientale. Sigur, autorul însuşi, are o
anume tristeţe în gesturi şi figură, tristeţe despre
care nu prea poţi să-ţi dai seama dacă ţine strict
de chipul cu care l-a hărăzit Dumnezeu, sau de
resorturi mai adânci, de resturile de înţeles care
trenează mereu în urma propoziţiilor lui.
Titlul cărţii, la urma urmei, e doar la modul
declarativ dizident. Căci, deşi „împământenit” în
Satu Mare şi în ortodoxie, irakianul Salah Mahdi
are restricţiile poetului arab în sânge. Sigur, mai
apare ici-colea câte o cârciumă, câte o iubită, câte
o vodcă, dar acestea sunt doar elemente de decor
pentru sentimentul înstrăinării. În fond, sfâşierea
asta e importantă
doar
în măsura în
care produce
efecte literare.
Iar la Salah
Mahdi produce
oarece efect
literar: un
amestec, nu
lipsit de farmec,
dar fără
cap şi coadă,
de credinţe,
locuri geografice
(Someşul
şi Babilonul),
persoane, reliefuri,obiceiuri.
Pe tema
asta, dacă
cineva vrea să
fie sentimental, poate stoarce lacrimi! Asta doar
dacă adaugă de la el, căci poemele sunt lipsite de
senzualitate. În schimb, au apetit pentru abstracţii
şi întrebări grave: „Oare /Iubirea se poate naşte
/Înainte de versurile poeţilor?”, ori „ Oare ştii,
tată, că timpul înghite timp?”
În poezia lui Salah Mahdi există un singur
ţinut real, o „terra certa”: poezia. E un teren
tampon, o „ţara nimănui”, un refugiu, o patrie în
care el se simte acasă. „Am împărţit versurile cu
tine” (nu patul, nu mâncarea!); „Sunt fiul legitim
al acestui poem”; „Cine poate adopta acest poem
boschetar”; „Sunt un poem necitit /Care doarme
în umbra bisericii”; „Oare aşa va muri poetul /În
propriul lui vers?”; Îmi vine să mănânc ultimul
meu vers” etc sunt doar câteva din inscripţiile din
buletinul poetic al cărţii.
Când, destul de rar, ţinutul textual face scurtcircuit
cu viaţa, poetul se întrevede ceva mai clar:
„O, poeţi ai marilor reforme lirice, / Câte femei se
visează în nopţile penitenciarului / nu există în
toate poemele voastre” sau, excelent, „Dăruieşte-i
prietenului meu / Un mormânt mai mare decât
mormântul lui”, sau „Duci mâna spre ţigară ca
spre un cuţit”, sau „Când Dumnezeu /Mi-a făcut
cunoştinţă cu tine /M-am gândit / Să-i scriu / O
scisoare / Pe nişte hârtii albastre / Într-un plic
albastru / Pe care să-l spăl / cu nişte lacrimi albastre”.
albastre”. Mult, puţin, asta e!
din tagma
aiuriţilor
+
Profesor la un liceu
clujean, când tuns chilug,
când pletos, când trecând
meteoric, pe bicicletă,
când, tăcut, în autobuz,
când dezinteresat de ce
se mai întâmplă în viaţa
literară (nici colegii de
generaţie nu au avut pacienţa
să-l prizeze pe cât ar
merita), când nervos, mai
degrabă rezonând la „grădina vecinului” (jazz,
muzică clasică, hauss, pictură, avangardă plastică)
e Ion Buteanu. Un confrate apropiat de el ca
atitudine, ca nazuri, ar fi Virgil Mihaiu. De altfel,
prima lui carte de poeme se intitula „Tot Nelu vă
deranjează” şi avea la sfârşit o agendă telefoniacă,
a doua, în acelaşi spirit avangardist, de happening
literar a fost „Carte de pus pe foc”, şi avea ataşată,
dacă bine ţin minte, o cutie cu chibrituri. Acest al
patrulea volum de versuri, „nelămurit de vise”
(editura Kriterion) e unul bilingv, româno-maghiar.
Cred că şi traducătorul Kiraly Farkas a avut
probleme cu traducerea titlului, care, sincer să fiu,
are efect grafic splendid „almoktol osszezavarvava”.
În sfârşit, şi cartea asta a făcut carieră colaterală,
căci un poem despre jumări este cântat de un
cântăreţ folk şi face o bună atmosferă în preajma
sărbătorilor de iarnă. Cel puţin în Ardeal.
Poemele lui Ion Buteanu sunt minimaliste şi
ludice. Poetului îi place să se joace, să se îngâne,
să facă permutări de cuvinte, ca să le simtă sunetul
pe limbă. Uneori ele par cântecelele unui beţiv
ce se întoarce acasă pe jos, dezabuzat, bacovian,
murmurând ceva, uneori aceeaşi propoziţie (despre
iepuraşi, ciori, tacâmuri, iubire) ca să-i trecă
vremea. Alteori inventează personaje derizorii, cu
nume ridicole (maiorul Mura, aviatorul Agarici)
ca şi cum s-ar teme să nu cadă în gravitate. Însă,
oricât ar eschiva, din versuri răzbate uneori o
mare tristeţe. Şe ştie, încă de la Bacovia, că pentru
tristeţe nu-ţi trebuie multe cuvinte, trebuie să fie
doar bine alese. În ce mă priveşte prefer poemele
mai lungi şi mai grave, poemele scăpate oarecum
de sub control: Viaţa ca artă şi deformare plastică,
Artă poetică (Despre idei), Mă faci să râd,
Înainte de clipa aceea, Un ban lăsat pe o masă de
crâşmă, Rămăsesem spiritualizat. Şi încă câteva.
„nelămurit de vise” e o carte de poezie foarte
bună. Nu ştiu dacă e potrivit să spui despre o carte
de poezie că se citeşte „cu plăcere”, dar aşa am
citit-o. Zău!
o poezie băţoasă
gavril moldovan e un Poet de şcoală
echinoxistă, din prima tranşă. Încep cu asta, ca să
îndrept un pic uitarea ce i s-a făcut în Dicţionarul
Echinox al lui Horea Poenar. A îndreptat-o înainte
Ion Pop, cuprinzându-l cu trei frumoase poeme în
antologia „Poeţii revistei Echinox”. Mai că-ţi pare
rău că a făcut-o, căci îţi dă termen de comparaţie,
iar din comparaţia asta iese în câştig regretul şi
în pierdere recenta carte a poetului bistriţean „În
odaie e joi”.
Lumea a fost când prea bine, când „pripit” alcătuită.
E în toate o fisură prin care suflă moartea.
Cam astea sunt obsesiile care centrează volumul.
Nu ştiu de unde i se trage lui Gavril Moldovan
pârdalnica aplecare de a cosmiciza şi cosmogoni-
+
pagina 1
za, căci produce efecte
poetice tare şoade,
cum zice ţăranul:
atomii sunt „sălbatici
şi plini de vanitate”,
din „materia tristă” se
nasc „păreri existenţialiste”,
apar şi florile,
iar la sfârşit „au fost
aduse-n viaţă mâna,
fruntea şi piciorul /cu
care omul tandru să
conlucreze brav /pe
acest Pământ macabru
şi plin de lut concav”
Sau „Era o pornire în întregul univers / spre o
revoltă a elementelor /nu-şi mai încăpeau în ele şi
virau ...”, ori „ cercei de aur s-au prins la urechea
materiei”. Când mediteză la viaţă şi la lume, aşa,
în general, poezia devine de-a dreptul băţoasă:
„Câţi au murit pentru ca eu să pot exista /să-mi
pun la foc o ciorbă abstractă / cu mâna prin istorie
să îndrum aştri /încărcaţi de glorie”, ori „aplecat
să stai un secol şi să vezi trecutul tău /cum tot
creşte dând afară din culcuşul nătărău”. De la
meditaţie la platitudine poetul zboară cu mare
seninătate: „nu ştiu dacă speranţa moare ultima”,
ori „E mai bine să stai la distanţă /de lumea care
te poeta mânji”, ori „cu umbra nu-i de glumit”.
Când poetul se îndură de noi şi revine cu picioarele
pe pământ, i se pot găsi destule motive de
vorbă bună, căci e capabil de imagini memorabile
şi gând fin: „în leagăn doarme copilul /umbra
lui viitoare aşteaptă răsăritul soarelui”, imaginea
îngerilor schiori pe acoperiş, a lui Dumnezeu care
„scrie şi scrie pe fruntea îngustă a vreunui cardinal
din evul mediu”, a calului care urcă în turn, a
îngerilor dormind, dinescian, „prin vaste săli de
aşteptare”. Poemul cel mai împlinit al „odăii” lui
Moldovan e „Inima”, remarcat de altfel şi de Ion
Pop.
Un poem cu care sunt de acord e „Salarii la
muze” care începe aşa: „Scriu numai pe bani de
azi înainte”. Muzele lui Gavril Moldovan, e cert,
îşi primesc salariul cu notabile intermitenţe.
V

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Dictatura feminismului
SenS Giratoriu
Vlad MurEşan
nu intră în obiectivul acestei critici feminismul
auroral, cel care cerea abolirea legilor discriminatoare,
acordarea concediului de maternitate, o
competiţie egală cu bărbaţii, cel care lupta contra
violenţei domestice, a hărţuirii sexuale, deci cam
tot ceea ce bunul simţ, chiar în lipsa unei educaţii
ideologice vigilente, acuză în mod spontan.
Dar: 1. reeducarea ereticilor, 2. standardizarea
limbajului, 3. poliţia gândirii, 4. remodelarea mentalului
prin inginerie socială (monitorizată de o nouă
ideocraţie feministă luminată care nu mai spală haine,
dar spală creiere), 5. confiscarea feminităţii de către
o elită revoluţionară care decide în numele femeilor
reale ceea ce este progresist (cariera) şi ceea ce este
reacţionar (familia), sau 6. asocierea feminismului
cu propaganda pro-avort (sinteză libertariană contradictorie,
unde o libertate sacrifică pe alta), acestea
verifică legea hegeliană a conversiei libertăţii
anarhice în teroare.
Sintetic: acel feminism care sub pretextul eliminării
discriminărilor informale, trece de la critica
normelor aberante la normativizarea intensă a
libertăţii celorlalţi (legiferare prohibitivă sau chiar
onerativă), trezeşte luciditatea la sarcina ei disociativă,
pentru a desolidariza emanciparea femeii de
dictatura feminismului.
Noua inchiziţie feministă în curs de instituţionalizare
(prin etatizarea ideologiei la care aspiră
toţi „eliberatorii” speţei umane) joacă aceeaşi farsă
cu alţi actori, farsa totalitară a libertăţii, „parodia
binelui”. Femeile cred că cele care raportează totul
la femeie sunt neapărat de partea binelui. Dar fapta
însăşi trădează vorba.
aporiile feminismului
Problema naturii feminine este pusă azi în cauză.
Să sesizăm că cele care neagă existenţa unei naturi
feminine şi-au dat tocmai numele de feministe...
Ele vor să dovedească ce contingentă este această
natură feminină, dar nici prin cap nu le-ar trece să
renunţe la demnitatea lor ...feminină.
Prin urmare: sau există ceva feminin ferm şi
„esenţial” care conferă demnitate şi merită apărat,
sau nu există aşa ceva, şi atunci de ce să mai apărăm
o feminitate construită de şovinismul patriarhal?
La limită, pentru a ieşi din menghina contradicţiei
lor interioare, feministele mai pot să spună doar că
nici o diferenţă de principiu nu există între bărbaţi
şi femei:.. Atunci de ce ne revoltăm că trăim într-o
lume a bărbaţilor ? Pentru că nu ne lasă să fim ca ei ?
Atunci de ce mai vrem să fim ca „noi”, femeile?
În acest caz, nu mai are rost să vorbeşti despre
dreptul femeilor de a-şi construi ce identitate vor
ele – e de ajuns să spui că orice om poate să-şi dea
identitatea visurilor lui. Apărarea demnităţii femeilor
este inclusă în apărarea demnităţii umane. Este
de ajuns să fii om pentru a nu accepta discriminări
aberante.
Câtă vreme feministele vor milita pentru drepturile
femeilor, nimeni nu le va crede că nu există
diferenţe între ele şi bărbaţi. Nu poţi să îţi afişezi
diferenţa tocmai pentru a-i obliga pe ceilalţi să accepte
că eşti identic cu ei... Aşadar diferenţa există
atâta vreme cât feminismul există ca voce a acestei
diferenţe.
diferenţa nu este socială
Impactul sexualităţii organice asupra personalităţii
nu este însă colateral. Distincţia sex/gender
(sexul e dat, genul e făcut – axul feminismului radical)
este expresia unui idealism angelic, care crede că
+
spiritul nostru este complet neutru la corp, sau că
structura noastră corporală (chiar dacă nu determină
personalitatea), nu atestă nimic din specificul
ei. Acest lucru este evident din faptul că cele mai
sonore nume ale feminismului s-au găsit să-şi afirme
feminitatea tocmai împotriva propriului lor trup
(de la de Beauvoir, până la radicale recente, multe
feministe au scos o adevărată ideologie din eşecul
unei psihoterapii: „Sexul e crucea pe care femeile
sunt crucificate...Sexul nu poate fi definit decât ca
un viol universal” – Hodee Edwards.)
Dar sexualitatea nu este doar o funcţie diferenţiată,
precum funcţia digestivă, ci imprimă criptic o
viziune originară asupra lumii. Lumea descoperită
prin ochii unei femei are accente diferite de lumea
contemplată prin ochii unui bărbat, deşi există
structuri inteligibile imune la orice determinism de
gen.
Faptul de a aparţine unui astfel de determinaţii
te somează: sau la asumarea ei, sau la lupta disperată
de a te sustrage unei decizii oarbe a dictaturii
cromozomiale (şi a suprastructurilor culturale edificate
peste aceasta).
Separaţia bărbat-public (public male), femeie-privată
(private woman), monopolul domestic al femeii – arondată
la ce e cald, umed, moale (Maria Ghimbutas),
respectiv monopolul politic al barbatului - arondat la
ceea ce este sec, rece, tare. Bărbatul – intelect, spirit,
creaţie; femeia – pasiune, natură, procreaţie.
Orice om cu o minimă (anume) experienţă poate
să îşi imagineze cum ar fi ca bărbatul să fie cald,
umed şi moale, iar femeia să fie rece, seacă şi tare...
Dar să vedem ce fel de epistemologie este necesară
pentru a răsturna lumea cu fundul în sus.
Elemente de epistemologie
feministă
Într-o societate andromorfică, o falofilie refuzată
naşte o falofobie asumată. Ca şi în marxism,
resentimentul creează o ideologie „ştiinţifică”.
Astfel, misandria îşi face o epistemologie proprie.
Principiul cardinal al feminismului este: realitatea,
inclusiv cea de gen e socialmente construită: nici o
suprastructură intelectuală nu e liberă de infrastructura
de gen. Consecinţa acestui principiu este
generalizarea sofismului ad hominem. Epistemologia
este astfel alcătuită încât nimic din ce au creat
vreodată bărbaţii nu este „neutru”, deci adevărat.
Ceva este masculin, deci este eronat.
+
pagina 1
© radu IleA
1. Sulamith Firestone (The Dialectic of Sexes) şi
Simone de Beauvoir (Le seconde sexe) refuză natura,
funcţia reproductivă, ce ar trebui depăşită prin
mijloace tehnice de procreaţie (şi ar fi, în plus, o
trădare să naşti tocmai...un bărbat !). Simone de
Beauvoir condamnă rolul matern. Carol McMillan
(Women, Reason, Nature), pe de altă parte, le acuză
că sunt sexiste, pentru că acceptă creaţia, ştiinţa,
(valori patriarhale) şi cere, din contra, reaprecierea
rolurilor tradiţionale ale specificului feminin (de
mame şi soţii). Discursurile feministe au în comun
o alianţă negativă ginocentrică. Dar nu au decis
exact ce revine propriu-zis feminităţii. Bărbatul,
cu oricine ar fi de acord, este parte a unui consens
misogin solid, pentru că e bărbat şi nu are, desigur,
origini sănătoase, fiind un „inamic de clasă”
inconturnabil.
2. Androginia, mai spun doctrinarele, ar fi
idealul feminist: „ideal umanist, care eliberează
bărbaţii şi femeile din sistemul de roluri de sex” 1
Fals ! Androginia vizează unitatea mistică a
complementarităţii erotice, unde specificul este
conservat în unitate. Feminismul are, din contra,
un ideal hermafrodit. Hermafroditul nu este decât
un bastard empiric avortat al sublimului androgin
transcendental, o sinteză monstruoasă ambigenă
într-un singur (nefericit) individ. De aceea ele impun
o educaţie uniformizatoare fetelor şi băieţilor,
tratând identic persoane diferite, într-un egalitarism
arhetipal care reia, la alt nivel, egalitarismul social
nivelator.
3. După ce femeile s-au emancipat tocmai prin
apelul făcut la raţiune, la obiectivitate, s-au găsit
radicalele care să suspecteze că în spatele oricăror
„cerinţe transcendentale” se află doar „experienţa
unui număr redus de oameni, dintre care majoritatea
sunt albi, bărbaţi şi occidentali”. Una dintre ele,
susţine, că modus ponens însuşi e o creaţie patriarhală.
Alta că tocmai silogismul aristotelic care desparte
forma de materie ar trăda un mod ierarhic de gândire
(materia derivă din mater). Astfel, accentul logic
pe formă discriminează şi subordonează femeile 2 .
Altfel spus, ele vor materie fără formă, adică haos
şi lipsă de abstracţie, deci de gândire - pe care chiar
ele o despart de feminitate. Dar dacă spui că toţi
marii matematicieni, filosofi şi fizicieni au fost bărbaţi,
te acuză de sexism şi evocă secole de asuprire.
Iar dacă spui silogism, acuză din nou oprimarea
materiei (femeii) de către formă (bărbatul). Orice ai
face, retorica victimei a dat deja verdictul.
B

SenS Giratoriu
B
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
4. Aşa cum comuniştii au sesizat faptul că până
nu dezrădăcinezi religia din sufletul omului, el va
continua să rămână o persoană dificil de aliniat în
sisteme panoptice numerizate, tot astfel feministele
au realizat o biblie feministă, pentru ca subversiunea
identitară să se petreacă la straturi ultime ale fiinţei,
inventând o un zeu schizofren (tatăl/mama noastră
care eşti în ceruri), numai bun pentru proletarul hermafrodit
care îşi face idoli după chipul şi asemănarea
sincretismului său genetic sau psihic.
Pentru feministe, Freud este un misogin. Dar
discursul lor viriloid, setea lor mimetică de a fi întocmai
ca bărbaţii, şi cu nimic mai prejos, confirmă
tocmai celebra „pennis envy” despre care vorbeşte
Freud...
Elemente de politologie
feministă.
Feminismul este o structură marxistă, unde
raportul de oprimare burghez/proletar e simplu
substituit cu cel bărbat/femeie. Teza feminismului
marxist radical împotriva celui moderat liberal este
că eliberarea formală nu e totuna cu eliberarea reală.
Principiul de bază al feminismului radical este :
totul e politic, nu există nimic „inocent”, cu atât mai
puţin filosofia unde se decid marile reprezentări. Ca
atare, şi ceea ce e personal, este politic. Este sarcina
acţiunii statului întemeiată pe revelaţiile ideocraţiei
gender studies, să reconstruiască genul. Acest lucru
se va realiza prin proceduri etatizate, monitorizate
de profesioniste dedicate cauzei. Ca şi socialismul
care dorea abolirea diferenţelor de clasă, rasă sau
gen...
1. Familia este carcerală, cariera este
emancipatoare. Ca şi pentru marxişti familia este
reacţionară, iar funcţiile ei trebuie delegate statului,
pentru a scoate copiii de sub influenţa părinţilor
reacţionari : „Pentru că aceştia vor fi în mâinile
unor asistenţi profesionişti sănătoşi din punct de
vedere politic. Literatura feministă era plină, în anii
80 de exemple despre cât de minunat funcţionează
acest lucru în Uniunea Sovietică. Ceea ce pot
profesioniştii realiza este să radă vechile diferenţe
sexiste de gen, socializând copiii în mod diferit.
Dacă tot ceea ce suntem e doar efectul socializării,
atunci trebuie să educăm copiii în cel mai bun mod
posibil, anume prin cei care cunosc cel mai bine. Iar
aceştia vor fi acei favorizaţi politic, auto-desemnaţi
şi dotaţi cu o fanfară suficientă. Socializarea ar fi
astfel o veritabilă îndoctrinare (…) Acest lucru nu
lua în seamă faptul că majoritatea oamenilor văd în
familie sensul vieţii lor, găsirea şi naşterea celor mai
apropiate fiinţe posibile (..) O carieră viza
de fapt asigurarea unei pâini, iar sensul
vieţii era să ai o casă, copii şi timp să petreci
cu ei, şi lucrând la proiectele personale, să-i
vezi crescând alături de tine”. 3 Dar nu este
treaba statului să impună legi în interiorul
familiei, sau să eticheteze unele ideologii,
ieşind din neutralitatea civică a legii, ca fiind
sănătoase şi favorizate. Isteria minoritară
aspiră să confişte statul idealmente neutru,
pentru a-l angaja în serviciul agendei lor
parohiale.
2. Dar: „a oferi politicului vechea putere
a familiei echivalează cu revenirea la
vechiul principiu al tribalismului. Acesta
e punctul cheie al feminismului 4 . Sloganul
„personalul este politic” întrupează această
conexiune, fiind plin de un mostruos şi teribil
pericol. Dacă în democraţie personalul
este separat de politic, pentru că familia e
separată de piaţă, abolirea familiei expune
intimitatea oricăror forţe politice, orice
ideologie ar veni la putere. Asta dizolvă
spaţiul privat şi introduce controlul politic
nu doar asupra a ceea ce face individul, ci
şi asupra a ceea ce el gândeşte, doreşte şi
simte (...)Această îmbrăţişare comunitară
evocă matriarhatul psihanalitic al lui Jung,
+
Teribila Mamă ce devorează individualitatea pentru
confortul inconştientului. Aceasta e nostalgia oricăror
forme de tribalism. Nostalgia feministă a matriarhatului
îşi poate găsi expresia în certitudinile
calde ale totalitarismului”. Dacă statul este confiscat
de o Viziune Corectă, atunci „e timpul să mărturisim
crimele politice şi să implorăm reeducarea de la cei
mai iluminaţi. Acest fel de viaţă este tolerabil doar
pentru ideologi şi zeloţi fanatici. Nu este treaba
politicului să determine fapte biologice. Tocmai, e
natura democraţiei de a ignora diferenţele dintre
persoane, indiferent de sursa lor. Ceea ce fac ele va
fi determinat de libera concurenţă” 5 . Ca şi pentru
Lenin, care spunea că dreptul comunist nu acceptă
distincţia public-privat, feministele creează pârghii
statele de ingerinţă în inima domeniului privat,
familia.
3. E important să educăm cetăţenii să respecte
dreptul tuturor la o competiţie egală. Dar dacă statul
intervine cu o opţiune în această lege a liberei
concurenţe, sub pretextul antidiscriminării el va
opera discriminări pozitive. De la discriminarea informală
a femeilor se va trece la discriminarea formală
a bărbaţilor, deoarece sensul concentraţionar
al presiunii simbolice feministe este unul dictatorial:
bărbaţii, inamicii sunt suspectaţi şi monitorizaţi în
şcoli, universităţi şi instituţii. Activişti (gender monitors),
echivalenţi cu comisarii sovietici sau secretarii
de partid, sunt introduşi în viaţa publică, unde nu
fac altceva decât să supravegheze, să dea amenzi
sau avertismente. Însăşi prezenţa acestor gender
monitors este expresia legalizării unei prezumţii de
vinovăţie (deşi orice democraţie începe cu prezumţia
constituţională de nevinovăţie). Este acuzat, anterior
oricăror imputări individualizate, un imaginar
androcentric colectiv. Şi, prin participaţie, toţi bărbaţii
nevinovaţi la nivel individual devin brusc vinovaţi
la nivel colectiv. În esenţă suntem vinovaţi pentru
că suntem bărbaţi, deci inamici de clasă. Bădăranul
care loveşte femeia confirmă culpa. Bărbatul care
nu o loveşte nu a ajuns încă să confirme culpa, dar
este oricum virtualiter (deci deja) vinovat. Culpa difuză
este o creaţie ideologică dictatorială care vrea
să tragă la răspundere pe cei cărora nici o vină nu le
poate fi personal imputată. Dreptul penal articuleză
culpa doar ca sinteză a factorului intelectiv şi a celui
volitiv. Numai dreptul totalitar începe cu prezumţia
de vinovăţie (fie ea de clasă sau de gen).
4. Strategia reeducării feministe, slujită de poliţia
gândirii corecte (guideline for sexist language) 6 ,
este expresia deviată extern a unei vacuităţi resentimentare,
însetată de victime, şi care întinde pânze
+
pagina 1
seducătoare precum păianjenul (mostru feminin),
pentru prada sa. Orice dictatură începe, aşa cum
ştim de la Orwell, cu instaurarea unui newspeak.
Noile prohibiţii lingvistice ascund prohibiţii intelectuale.
A nu putea să spui ceva decât aşa cum
dictează legea revine la a nu putea spune ceva decât
aşa cum dictează gândirea oficială. Nici măcar arta
nu va scăpa de acest „realism feminist” care va
filtra sever orice remanenţă patriarhală (adică toată
istoria artei), în acelaşi timp în care va premia orice
operă corectă ideologic.
stăpâna şi sclavul
Opera lui Hegel este în multe privinţe profetică.
Mai degrabă decât „depăşite”, cele mai profunde
reflexii ale lui Hegel au divina proprietate a bumerangului:
o logică ciclică inevitabilă, în care cu
cât arunci ceva mai departe, cu atât mai implacabil
revine. Acest lucru e valabil atât pentru Marx, cât
şi pentru postmoderni sau feministe. Hegel este
nemesis-ul tuturor utopismelor.
Celebra dialectică a stăpânului şi sclavului este
sursa de inspiraţie a marxismului, feminismului, şi
postcolonialismului. Toate au în comun o înţelegere
resentimentară unilaterală. Efortul lui Hegel se centrează
pe sesizarea raporturilor ascunse din structura
dominaţiei. Sensul adânc al acestei geniale analize
vorbeşte despre autentica şi inautentica eliberare
din lanţurile unei samavolnicii. Lectura lui Marx a
dovedit o cecitate echivalentă cu o instigare la genocid.
Dacă Hegel vorbeşte despre un hipercub, tot
ce a înţeles Marx a fost un pătrat, adică o înţelegere
specifică adevăratului om-unidimensional, ideologul
(opus filosofului). Tot ce a înţeles Marx a fost că un
stăpân a terorizat dintotdeauna un sclav, şi că ceasul
izbăvirii trebuie să sune. Orwell însuşi a văzut
mult mai departe, şi anume că sclavul care nu se
eliberează interior este doar un viitor dictator. Che
Guevarra nu este decât un Fidel Castro ghinionist.
Hegel arată că stăpânul, a cărui libertate exterioară
striveşte libertatea exterioară a sclavului,
nu câştigă, tocmai de aceea, eliberarea interioară,
dezvoltând o heteronomie infantilizantă. Invers,
tocmai libertatea exterioară nulă a sclavului, poate
declanşa eliberarea lui interioară reală.
Ceea ce este funest în ideologiile revoltei oarbe
este pierderea din vedere a eliberării interioare, care
nu este deloc solidară cu ruperea lanţurilor fizice.
Tocmai pentru că eliberarea nu este autentică, vechii
sclavi devin noii stăpâni. Oprimaţii devin opresori,
sclava devine stăpână. Rotaţia termenilor raportului
nu schimbă raportul însuşi. Revoluţia este toc-
© oana PoP

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
raportul unilateral de dominaţie. Egalitarismul
ascunde o contra-diferenţiere, o dictatură a proletariatului.
Exproprierea expropriatorilor vesteşte
astfel oprimarea opresorilor. Demolarea patriarhalismului
vesteşte instaurarea dictaturii matriarhale.
Nu întâmplător, doar într-o civilizaţie de ereditate
creştină, cultul marianic a umanizat patriarhalismul
de tip abrahamic, făcând posibilă (doar aici
în Occidentul alb şi andromorf) chiar apariţia ideeii
moderne de demnitate feminină.
Demolând astăzi idealul feminităţii marianice,
feminismul vrea să trezească în femei latura devoratoare
şi vindicativă a Dianei, proliferarea tentaculelor
feminoide, care nu vor fi satisfăcute decât
atunci când bărbatul a devenit sclavul capriciilor
contingente ale femeii: „Scopul este o instrucţie în
vederea unei răzbunări corecte. Calea răzbunării
este foarte feminină – foarte enigmatică şi foarte
rea” 7 .
Libertatea vine din interior
Dacă ele vor tot ceea ce au şi bărbaţii, nici mai
mult, nici mai puţin, simpla reeducare socială nu
ajunge. Ea trebuie completată cu o reprogramare
genetică şi arhetipală care să spulbere heteronomia
cromozomială şi structurile spirituale de adâncime
ale propriei persoane.
Dar, de ce o femeie, dotată cu tot ceea ce un bărbat
posedă, să mai ţină cu dinţii de „specificul” feminin,
oricum o proiecţie androcentrică pe care nu
a decis-o ea ? Prin urmare, masculinizarea trebuie să
fie solidară cu defeminizarea (pentru că nu androginul
e vizat, desigur, nu o comuniune cu porcul şovin cu
care împarte, din păcate, esenţa umană).
Nu am văzut nici o feministă care să fii ajuns
însă la profunzimea libertăţii interioare. Există însă
nenumărate femei care simt că asumarea de sine
produce o libertate mai adâncă decât o ură de sine
cancerigenă. Împăcarea cu datul propriu evită
angajamentul proiectiv, care fragmentează fiinţa
femeii în vocaţii marţiale unilaterale. Adevăratele
femei ştiu că preţul pentru o carieră nu poate să fie
familia însăşi.
Libertatea pe care o revendică feministele este
întotdeauna raportată la bărbat, deci exterioară.
Dacă s-ar ceda spontan toate libertăţile cerute, feministele
ar rămâne brusc suspendate în gol, dar tot
atât de neîmplinite - Pentru că înainte să fim femei
sau bărbaţi suntem persoane. Şi la acest nivel, nici
bărbaţii, nici femeile nu pot primi nimic din exterior
dacă nu şi-au recâştigat interiorul. Retorica isteroidă
(anarho-stângisto-feministă) trădează realitatea că
sarcina unui război interior cu limitele proprii este
proiectat într-un război exterior cu limitele celuilalt.
Iar dorinţa de a-l rezolva (reeduca) pe celălalt, demască
dezertarea din sarcina de a te rezolva pe tine
însuţi.
SenS Giratoriu mai această falsă rotaţie a termenilor care conservă
Ce nu putem schimba în noi
1. Există limite de principiu ale oricărui
constructivism: dacă existenţa precede esenţa, care
este autodonată atunci suntem ceea ce rezidă în libertatea
noastră să fim. Femeia Simone de Beauvoir aplică
+
aceste analize ale bărbatului Sartre în serviciul unei
deconstrucţii a polarităţii sexuale fundamentale. Dar
această facultate de a ne dona esenţa presupune că noi
suntem un vid perfect şi infinit, o tabula rasa nu doar
intelectual vorbind, ci şi la nivel arhetipal şi biologic,
vid de la care pornind, totul poate fi (re)determinat.
Suntem un hardware fără nici un software, o tabula
rasa arhetipală, nu doar categorială.
2. Pentru zilele noastre, o astfel de viziune pare
„naturalistă”, biologistă. Dar termenul mai general
este : „esenţialistă” (lozincă, mai mult decât concept).
Dar nu mai departe decât în genetică, aflăm
confirmări decisive împotriva oricărei isterii (boală
preponderent...feminină) marxisto-feministe : anume,
în actul reproducerii, femeia pune la dispoziţie
formula cromozomială xx, pe când bărbatul pe cea
xy. Altfel spus : bărbatul deţine, la nivelul informaţiei
genetice, principiul diferenţei sexuale, deci sexul
viitoarei progenituri. Adică, bărbatul in-formează,
femeia este in-formată (formatată). Bărbatul determină,
femeia primeşte determinări. Genetica este
aristotelică şi arhetipal-arhaică. Inchiziţia feministă
poate să-i ardă pe rug geneticienii eretici, sau să
opereze o inginerie genetică pentru a produce femei
angiosperme (cu sămânţa interioară), orice pentru a
nega ceea ce i-a fost dat.
Dar:
Libertatea noastră nu precede fiinţa noastră, ci derivă
din ea.
Mult mai important , în vederea libertăţìi, este
să ne întrebăm : ce nu putem schimba în noi, ce
este transcendental inamovibil în noi, care este fiinţa
noastră cu adevărat ? - şi astfel vom fi ajuns
la esenţa pe care o credeam sublimată în proiecţiile
culturale. Orice libertate care nu derivă din autentica
asumare a fiinţei noastre este o minciună tragică
şi dezaxantă.
+
pagina 1
© oana PoP
Observăm că noi nu suntem fiinţe infinite, că nu
ne putem da infinite determinaţii. Omul nu are o
plasticitate infinită, fie el bărbat sau femeie. Omul
este deja determinat, deoarece este finit. El poate
atinge un nivel de conştiinţă în care să realizeze că
este mai întâi persoană, dincolo de etnie, sex sau vocaţie.
Venim pe lume într-un anumit fel, nu suntem
fiinţe protoplasmatice. Dar libertatea autodeterminării
noastre nu este infinită pentru că fiinţa noastră
nu este infinită. Şi ţine de determinaţia noastră originară
să fim parte bărbătească şi parte femeiască.
(În ceea ce-i priveşte pe bărbaţii feminişti -un
fel de căţei de companie ideologică ai damelor şi
care cred că feministele au nevoie de căţei în loc de
bărbaţi adevăraţi-, nu pot spune decât că le lipseşte
ceva esenţial din „specificul masculin”...).
note:
1 Mihaela Frunză, Ideologie şi feminism, Limes, 2004,
pg. 20.
2 Cit. în andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva
relativismului contemporan, Ed. Polirom, 2003, pg. 177,
unde se realizează şi o riguroasă dezasamblare a acestei
isterii pseudo-analitice.
3 Kelley L. ross, Gender stereotypes and sexual archetypes,
www.friesian.com
4 Care a început deja să “corecteze” prin politici
(re)educative “prejudecăţile” cu care vin copiii din familie.
5 Kelley L. ross, idem.
6 Vezi Guidelines for Non-Sexist Use of Language,
Virginia L. Warren, Proceedings and adresses of the american
Philosophical association, February 1986 (Vol. 59,
number 3, pg. 471-482).
7 Feministele Bernstein şi Kreis în Tagesspiegel,
26.03.1997.
V

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Cine a furat feminismul?
metropola
Tama starr
(Reactionary Feminism, Reason, oct. 1994, recenzie
la lucrarea Who Stole Feminism?: How Women Have
Betrayed Women, by Christina hoff sommers, new
York: simon & schuster, 1994).
războiul este Pace. Libertatea este sclavie.
“Realitatea obiectivă” este un mit invidios folosit
de opresorii masculi pentru a-şi perpetua dominaţia
lor falohegemonică. Big Sister veghează asupra
urmelor heteropatriarhale din discurs, iar pedeapsa
este scurtă şi severă. Coşmar futurist ? Nu, ci lumea
adevărată, prea adevărată a liceelor, facultăţilor şi a
instituţiilor publice – în curând şi la locul de muncă,
undeva lângă tine…
În Who Stole Feminism?: How Women Have Betrayed
Women, Christina Hoff Sommers, profesor
asociat la Universitatea Clark descrie aproprierea
mişcării odată cunoscută ca feminism de către cadre
birocrate ale liniei de partid ce promovează o
agendă victimistă şi o revoluţie bazată pe această
victimologie, cu implicaţii serioase pentru lumea
largă.
Feminismul echităţii
şi feminismul de gen
Sommers trasează o distincţie clară între „feminismul
echităţii” (equity feminism), poziţia clasică
descrisă de sloganul foarte natural „Plată egală
pentru muncă egală”, şi „feminismul de gen” (gender
feminism), miorlăiala auto-compătimitoare a
unei armate de victime profesionale care a ajuns
să domine discuţiile asupra chestiunilor feminine.
Corectitudinea ideologică, suprimarea obiecţiei sau
mântuirea prin controlul gândirii şi fiat-ul guvernamental
sunt noua ordine a zilei...
Sommers leagă liberalismul clasic al feminismului
echităţii de Convenţia de la Seneca Falls, din
1848. Organizatorii ei au recunoscut poziţia lor privilegiată
ca membrii educaţi, elită a clasei de mijloc
şi şi-au investit prestigiul şi experienţa în mişcarea
aboliţionistă, aflată în serviciul celor cu adevărat
dezavantajaţi. Este greu să ne amintim azi că, de-a
lungul celei mai mari părţi a istoriei femeile au fost
esenţialmente proprietatea taţilor sau soţilor lor,
lucru valabil încă azi în multe locuri din lume. Prea
multe din femeile lumii rămân oprimate – exceptând
locurile unde feministele fac cele mai multe
plângeri.
Dar femeile americane trăiesc cu aproximativ
10 ani mai mult decât omologii lor masculini, controlează
mai mult de jumătate din averea naţională
şi formează majoritatea studenţilor şi alegătorilor.
Scepticii încep să ridice dubii dacă este vorba de
un grup cu adevărat îndreptăţit la statutul de victimă...
Niciodată un astfel de cerc privilegiat nu a mai
fost, reprezentat de un astfel de dispozitiv de revendicări
pedante conform cărora un adevărat război
se poartă împotriva lor. Niciodată nu au mai fost
astfel intimidate media şi guvernul încât să abandoneze
într-un asemenea mod orice standard de
obiectivitate...Este o ironie prea delicioasă: cum a
ajuns un astfel de curent popular azi privilegiat, în
termeni de avere, educaţie şi putere politică, să fie
reprezentat de purtători de cuvânt auto-desemnaţi
şi de o presă servilă drept un convoi de victime
umile necesitând o specială protecţie din partea
unui guvern atotştiutor ?
tentaculele victimelor
Sommers analizează temeiile filosofice ale mişcării
victimologiei feministe, vizitând mai întâi
universităţile, unde conformitatea lacătului este
implementată sub numele de „diversitate” şi „in-
+
clusivitate”. Ea discută testele ideologice care determină
avansarea pe treptele carierei, „redefinirea
cunoaşterii” care aspiră să elimine supoziţii patriarhale
cum ar fi iluzia excelenţei, şi descrie modul în
care educaţia a fost aşezată în serviciul politicului
şi a terapiei de grup pe baze politice. Ea arată cum,
cu suportul agenţiilor guvernamentale, manualele
de istorie au fost rescrise pentru a fi acomodate
senzitivităţilor feministe, iar ştiinţa şi matematica
redefinite (şi ridiculizate) ca „logică şi raţionalitate
falocentrică”. Iar aceasta nu este o revoluţie minoră!
Mişcarea pentru transformările curiculare, arată
ea, „a devenit, discret, o puternică forţă, afectând
şcoala americană la fiecare nivel, de la cel primar la
cel universitar”.
Aceasta este acel gen de carte care te încântă în
acelaşi timp în care te îngrozeşte. Sommers este devastatoare
mai ales când demontează pseudo-statisticile
pe care feminismul victimologic le utilizează
ca să-şi susţină pretenţiile. Ea expune un număr de
mistificări foarte influente, urmărind cu meticulozitate
modul cum, repetate nereflexiv de către media,
ele au devenit o parte din înţelepciunea populară
primită de-a gata.
Acestea includ, de pildă, gogoaşa care spune că
violenţa domestică creşte cu 40 de procente în timpul
meciurilor (complet lipsită de temei, însă posturile
TV rulează avertismente consiliind bărbaţii
să rămână calmi...); sau statistica fantastică potrivit
căreia 150.000 de americance mor anual de anorexie
(de trei ori mai mult decât numărul anual de
victime în accidentele rutiere, raportat la întreaga
populaţie...!?!); sau un presupus studiu conform căruia
abuzul domestic este responsabil de mai multe
defecte la naştere decât toate celelalte cauze combinate
(nici măcar nu a existat un astfel de studiu...).
Ea mai discută, deasemenea, statisticile gonflate,
datele eronate sau imaginare folosite de avocaţii
crizei violului, de promotorii stimei de sine şi de
birocraţii echităţii de gen pentru a-şi rula agenda
auto-perpetuării. Nici un cititor al acesei cărţi nu
va mai servi de acum vreo astfel de statistică fără o
bună doză de sare...
Femeile casnice, nu bărbaţii erau prada,
în viziunea feminismului, când Kate
Millet a decretat în 1969 că familia trebuie
să dispară. Feministele nu vorbesc
femeilor tradiţionale. Oamenii nu ştiu,
dacă nu le spunem, ce simţim faţă de ei,
faţă de copii noştri şi faţă de rolul nostru
în casă. Bărbaţii trebuie să înţeleagă
că sentimentele noastre faţă de ei şi faţă
de copiii noştri sunt luate în derâdere de
către feministe, care ne şi urăsc datorită
lor. Dacă această înţelegere va aduce
sprijinul bărbaţilor sau nu, femeile conservatoare
trebuie să ne apere, deoarece
ofensiva feministă este, esenţialmente o
ruptură a solidarităţii dintre noi, femeile.
Este o abdicare de la obligaţia de a
onora Pactul Feminin (conform căruia
celibatarele, femeile cu profesie şi femeile
casnice se respectă reciproc), pe care
femeile din mişcare ne-o datorau.
F. Carolyn Graglia, Domestic Tranquility,
A Brief Against Feminism, Spence Publishing
Company, Dallas, 1998, p. 97
+
pagina 0
Ele aveau locuri de muncă, dar feministele
nu erau mulţumite; orice altă femeie
trebuia să aibă, de asemenea, unul. Deci
au deschis focul asupra celor ce păstrau
căminul cu o sălbăticie al cărei ecou
încă răsună în întreaga noastră cultură.
O femeie casnică este un „parazit”, scrie
Betty Frieden; astfel de femei sunt „mai
puţin decât umane”, în măsura în care
„ele nu au cunoscut niciodată un angajament
faţă de o idee”
David Gelernter, Drawing Life, Surviving
the Unabomber, Free Press, 1997, p. 95
Soluţia întregii terori „falogenerice” este, desigur,
un control guvernamental sporit; şi merită
notat că studiile pe care noua paletă de reglementări
reformiste se bazează sunt realizate de aceleaşi
grupuri de avocaţi şi indivizi ale căror statistici
închipuite alimentează poveştile alarmiste de presă.
Este aceasta o conspiraţie conştientă ? Probabil că
nu. Feminismul de gen, aşa cum arată Sommers,
este acum o industrie, cu o generoasă finanţare
pentru cercetare, cu grant-uri şi cariere disponibile
pentru cei ce îşi propun să dezrădăcineze noi moduri
camuflate de oprimare. Există un singur cartel
de „experţi” aprobaţi în domeniu, devreme ce orice
suspiciune faţă de noua ortodoxie oficială este etichetată
ca sexism, reacţionarism, înşelare. Nu este,
deci, deloc ciudat că experţii îşi apără terenul...
opresiunea trezeşte
desolidarizări.
Cercetarea meticuloasă a Christianei Hoff Sommers,
tonul ei judicios ar trebui să o apere de acuzaţia
de senzaţionalism. Dar acest lucru nu se întâmplă.
Ca o consecinţă a înţelepciunii ei, Sommers
a fost supusă celor mai abjecte atacuri ad feminam,
atât în presă (mai ales în neobosita corectitudine
politică din New York Times) şi în ceea ce trece drept
conferinţe academice feministe. Dar Sommers nu
este singura care critică feminismul ginocentric. Ea
citează sceptici precum Iris Murdoch, Doris Lessing,
Cynthia Ozick sau Camille Paglia, arătând cu
acurateţe că cei mai mulţi oameni rămân de partea
bunului simţ.
La sfârşitul anului 1993, Ms. magazine a dedicat
un întreg număr unei dezbateri îngrijorate: de ce
atâtea femei refuză să se identifice ca „feministe”, în
ciuda faptului că probleme paleofeministe cum ar fi
plată egală la muncă egală, respect acasă şi la locul
de muncă sunt parte din textura vieţii lor cotidiene.
Răspunsurile livrate de comitetul de brahmani a
variat de la mentalitatea „retrogradă”, lesbiofobie
până la presupusa confiscare a mediei de către extrema
dreaptă.
Adevăratul răspuns, totuşi, este că majoritatea
oamenilor evită ideologia opresiunii, considerând-o
filosofie pentru înfrânţi. O critică frecventă adresată
feminismului „liniei de partid” este că el nu a reuşit
să se adreseze nevoilor reale ale femeilor reale,
luându-le de sus pe cele care au ales să facă din
creşterea propriilor lor copii o „carieră”, şi ignorând
– dacă nu chiar denigrând- pe acelea care alegeau
profesiuni tradiţional feminine, cum ar fi asistente
medicale, învăţătoare sau secretare. Iar pentru cele
care au mers până acolo încât să-şi negocieze feminitatea,
cum ar fi chelneriţele, dansatoarele exotice
sau prostituatele: la lagărul de reeducare cu ele !
Din nefericire însă, nu putem fi toate mecanici de
avion...

metropola
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Subtitlul ales de Sommers concretizează un
argument clar. Misandria duce inevitabil la misoginie,
devreme ce femeile ce nu pot adera la „linia
de partid” sunt neapărat „colaboraţioniste”. După
moda foucauldiană, au internalizat opresorul... Astfel
femeile care aparţin Weight Watchers, Bisericii
catolice sau Partidului Republican, sau oricărei alte
instituţii identificate a opresiunii masculine, nu îşi
cunosc propriul lor suflet: au fost colonizate de patriarhat
şi trebuie asistate de eliberatori auto-identificaţi,
pentru a exorciza demonii interiori.
Feminism reacţionar
Cu toată prefăcătoria lui progresistă, feminismul
ginocentric este profund „regresiv” (termenul aparţine
Cynthiei Ozick). Ca unii romantici din secolul
XIX, ele împărtăşesc o viziune asupra unei feminităţi
ca întrupare a sensibilităţilor cele mai rafinate,
mai apropiată de starea îngerilor decât de a oamenilor.
Sexualitatea este ea însăi o forţă construită de
masculi în vederea terorizării femeilor, după cum
se predă azi copiilor din grădiniţe de către profesionişti
ai monitorizării „de gen”. Exemplele citate de
Sommers din mărturiile feministelor şocate în faţa
„discursului” masculin (fluierături, bancuri, apelative
gen puicuţă, dar chiar şi în faţa artei clasice sau
abstracte) tind inevitabil -şi hilar- către descrierea
unui veritabil atac de paralizie... Revendicarea unei
protecţii speciale pentru femeile excedate de ceea ce
li se permite acestor creaturi grosolane, urmează în
mod logic – dacă „logica” mai poate fi invocată...
Completând cercul, redefinirea de către „gender”-feministe
a cunoaşterii, astfel încât aceasta să
elimine verticalismul falohegemonic, şi să îmbrăţişeze
„modurile feminine de cunoaştere” ar confirma
însă mai degrabă suspiciunea masculin-şovină
că femeile gândesc mai degrabă cu pieptul, decât cu
capul...
+
Dacă feministele „de gen” sunt reacţionare, cum
sunt feministele echităţii, pionieri cum ar fi Elizabeth
Cady Stanton („Nu cerem legi mai bune decât acelea
pe care le-aţi făcut pentru voi”), Mary Wollstonecraft
(„Aş dori să conving femeile să dobândească
putere, atât trupească, cât şi intelectuală”), sau chiar
Christiana Hoff Sommers („Am fost obligată să scriu
această carte pentru că sunt o feministă căreia nu îi
place ceea ce feminismul a devenit”) ? Este dezbaterea
dintre conservatoare (primul val feminist, cum
spune Sommers) şi exponentele acestei noi epoci
întunecate, cu autoritarismul, separatismul şi vânătoarea
lor de „vrăjitori”? Ciudat, dar ambele tabere
reclamă, cu oarecare justeţe, termenul de „nou”, feministele
„echităţii” încercând să smulgă mişcarea
din extrema ei radicală, precum apare într-o recentă
relatare din Boston Globe („Noua generaţie feministă
provoacă Vechea Gardă”, 29 mai 1994); radicalele,
văd în principiile iluministe ce au format lupta
iniţială doar acelaşi vechi patriarhalism, doctrina
periculoasă a individualităţii.
Probabil confuzia de limbaj reflectă confuzia
asupra obiectului. Liberalismul democratic – toleranţa
reală asupra viziunilor diferite – poate supravieţui
doar într-o atmosferă de civilitate şi responsabilitate.
Deoarece chiar noţiunea prietenoasă că
toate opiniile sunt egal valide, prejudecata liberală
împotriva „rostirii de judecăţi”, invită confiscarea
totalitară a controlului. Nu este clar dacă această
direcţie e reversibilă, aşa cum vrea Sommers. Putem
rememora multe exemple de mişcări revoluţionare
liberale, confiscate de radicali, dar recapturate de
cei mai toleranţi. Celor din urmă le lipseşte, de
obicei „furia”, „nebunia luptătoare”, aşa cum spune
Eleanor Smeal, fosta preşedintă a NOW (Organizaţia
Naţională a Femeilor), de care sunt pătrunse
războinicele ideologice. Feminismul liberal a fost
deturnat de radicali datorită incapacităţii lui de a
condamna spiritele neliberale, moderaţii nereali-
+
pagina 1
zând, că, precum în majoritatea revoluţiilor, ei vor
fi primii împuşcaţi. Nu este nou că toate revoluţiile
îşi devorează odraslele.
Confiscarea revoluţiei
Deci, pentru a răspunde întrebării din carte, nimeni
nu a furat feminismul. Liberalele l-au dăruit.
Abdicarea lor de la principii şi frica de represiune
atât de bine documentată de Sommers, a pecetluit
această tranzacţie. Ceea ce ne miră este de ce îl doreşte
ea înapoi?
În vreme ce argumentele ei sunt angajante, focalizarea
ei - admirabilă, implicaţiile acestei realităţi
kafkiene sunt chiar mai profunde. Este mai important
să salvezi civilizaţia de prădătorii corectitudinii
politice implementate cu forţa de constrângere a
statului, decât să salvezi...feminismul. Ameninţarea
libertăţii este mai largă decât ameninţarea unei mişcări
particulare. Scopurile propuse la Seneca Falls
au fost în mare măsură împlinite, cel puţin în America,
şi se progresează chiar zilnic. Dar nivelul redus
de acceptare a feminismului victimologic semnifică
faptul că, precum orice capriciu intelectual, şi acesta
va trece. Dar efectele acestui stigmat otrăvitor sunt
durabile. „Pentru o bună vreme”, scrie Sommers,
„inspectorii care monitorizează problemele de gen
(the gender monitors) vor rămâne în şcoli, în centrele
feministe, la locurile de muncă – dar, din ce în ce mai
mult, intruziunea lor va fi tot mai nedorită”. Nedorită,
poate, dar legile, birocraţii politici implementatorii,
redefinirea cunoaşterii în favoarea intereselor
politice şi precedentele puse, vor persista. Şi cu toţii,
de la taximetrişti şi dansatori, până la mecanicii de
avion, va trebui să plătim pentru asta.
(trad. V.M.)
V

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Corneliu Brudaşcu 70
21 Septembrie 1997 Duminică
plaStiCa
KanCsura Istvan
dimineaţa la orele 7 am plecat cu Brudi şi Daniel
la Tuşa, satul natal al colegului şi prietenului
meu C. Brudaşcu.
O zi inundată de o puternică lumină, chiar de
când am părăsit Clujul, câmpiile şi colinele acoperite
de un strat gros de rouă scânteiau în lumina
răsăritului risipind
nenumăratele nuanţe
ale curcubeului, transformând
umbrele purtate
şi cele proiectate
în sclipiri de un violet
s p i r i t s u a l i z a t ,
oferindu-ne un eşantion
dintr-o lumină ideală-
sufletul doreşte iar
gândul aleargă până la
limitele unei existenţe
fără suferinţă. Lumina
timpurie mângâie şi
developează cutele
convexe şi concave ale
dealurilor care fug cu noi spre apus şi pe neaşteptate,
din ritmul rapsodic al acoperişurilor de un roşu
înnobilat de vreme, se ridică un turn alb de biserică
pe zidul căreia odihneşte lumina. Ne încearcă un
sentiment ciudat- parcă miracolul pe care îl traversăm
ne reproşează ceva, totul pare neimportant şi
necurat faţă de ceea ce vedem şi simţim- parcă am
trădat. Micile noastre reuşite dispar, sufletul, eul
risipitor cere ocotire...
Oprim maşina, ieşim cu Brudi şi privim un deal
cu forme ciudate, modelate puternic de lumină,
parcă privim în ochi o fiinţă. Pentru rememorarea
şi păstrarea acestui deal. Ajungem la castelul Goga
din Ciucea şi numai la câteva zeci de metri o luăm
la dreapta unde în faţa maşinii cu aripile ridicate
aleargă bucuroase 11 gâşte de un alb imaculat. Treptat
ieşim din sat. Ne aşteaptă un drum pietros care
ne invită la o înălţime de unde se deschide o vale
imensă, un uriaş focar de lumină argintie în care asemenea
unor repere simbolice, câteva căpiţe de fân
mărturisesc despre truda omenească. Drumul urcă
şi în sufletele noastre bucuria că am depăşit mediul
gălăgios şi necurat al Clujului şi intrăm într-o altă
dimensiune, cea al purităţii, drum care îl răscoleşte
pe Brudi, elevul apoi studentul care pentru a scurta
drumul de la Ciucea a trecut muntele pe jos până la
Tuşa prin pădure.
Maşina urcă pe drumul pietros şi ajungem pe
un platou care se chemă Ponorul, de aici un drum
asfaltat ne duce în satul Tuşa, unde chiar la intrare
se înalţă noua Biserică Ortodoxă. Este ora 9, multe
maşini parcate în curtea bisericii, plină: săteni şi
invitaţi care aşteaptă începerea slujbei de sfinţire a
Bisericii. Depăşim mulţimea şi imediat ajungem la
casa natală a pictorului Brudaşcu. Mă uit cu uimire
la casa netencuită- aici s-a născut Brudi.
Deja de la înălţimea Ponorului se întindea o
privelişte imensă ca o acuarelă de Dürer, în dreapta
satului pe o colină, o bisericuţă de lemn veche peste
500 de ani care, cu turnul ei ascuţit, ne conduce privirea
spre cer. Tot satul, dealurile, însăşi locul emana
o nesfârşită pace. Facem cunoştinţă cu cei din
casă - Viorica, Marius, cu soţia lui şi încet pornim
la slujbă. Intrăm în biserica deja plină, o atmosferă
de rară seninătate, o expresie orientală - frescele noi
care în mod evident purtau amprenta şi personalitatea
a trei pictori, cu toate stângăciile inerente unui
început. Dar ceea ce nu poate fi numit stângăcie mă
izbeşte în clipa în care îmi ridic privirea spre PAN-
Corneliu Brudaşcu, Peisaj german
+
TOCRATOR: de necrezut, chiar din barba acestuia
coboară o sârmă grosolană care susţine un candelabru
de prost gust. Ceea ce, pentru moment, ne face
să uităm cu totul de această enormă gafă a preotului
şi a pictorului este procesiunea în jurul bisericii. O
energie unică ne stăpânea sufletul: localnicii şi invitaţii,
toţi egali în faţa cerului, toţi păcătoşi care ne
temem de moarte şi am vrea să aflăm ce este viaţa,
ce este moartea, stăteam
îngenunchiaţi în lumina
puternică de septembrie
şi în iarba udă. Slujba se
prelungeşte, este ora 12,
Brudi, Daniel, acest tânăr
blond şi liniştit şi cu mine
urcăm la bisericuţa de lemn
şi cimitir unde se odihnesc
sora şi părinţii lui Brudi.
Coborâm printre copaci şi
ajungem într-un alt timp şi
spaţiu. O neaşteptată pace
ne cuprinde. Cruci de lemn
de peste 100 de ani, mâncate
de vreme, o cruce mică
de lemn ne spune că aici se odihneşte un copil, chiar
de lângă cruce creşte o creangă firavă cu frunze verzi.
În noi este încă vie imagine zguduitoare a morţii
artistului Ion Biţan.
Ne apropiem de bisericuţa de lemn, aici din nou
cuvintele sunt insuficiente- mă cuprinde o bucurie
dureroasă când mă aşez pe pragul de lemn al bisericii
încălzit de soare.
+
Corneliu Brudaşcu
pagina
Aici şi acum toate par atât de simple şi de evidente
- comentăm cu Brudi ce extraordinare puteau
fi nopţile de înviere aici în acest târnaţ îngust, cu
câteva sute de lumânări aprinse sub cerul înstelat,
în mâinile acestor îngeri stagiari care sunt ţăranii.
Brudi pune flori pe mormintele părinţilor, după
care ne întoarcem la biserica nouă, unde în acest
timp a fost sfinţită icoana pe care pictorul Brudaşcu
a dăruit-o noii biserici şi a fost pomenit pe nume.
Suntem invitaţi la masă. O masă plină şi gustoasă în
care sunt concentrate atât efortul material cât şi cel
sufletesc al sătenilor. După servirea mesei, ce decurge
într-o atmosferă liniştită, unde nimic nu lipseşte
şi femeile tinere servesc cu toată dăruirea, stăm de
vorbă cu preotul - îndrăznesc să-i spun de observaţia
noastră referitor la gafa în legătură cu imaginea
PANTOCRATORULUI. Spre marea nostră surpriză
răspunsul e dur şi arogant- ne răspunde pe scurt -
lucrul făcut e bine făcut....
Ne întoarcem la casa natală a pictorului Brudaşcu
unde mai povestim o jumătate de oră emoţionaţi
de elanul lăuntric al zilei. Brudi fuge în vecini, la un
văr să îl salute.
Ne despărţim de cei care locuiesc în casă şi Daniel
porneşte maşina spre Cluj.
Brudi, aşa că nu e suficient că suntem talentaţi?
Ce zici?
Cluj, 3 august, 2000
Data naşterii: 28 Ianuarie 1937, loc. Tuşa, jud. Sălaj, România
Absolvent al Academiei de Arte Frumoase „Ion Andreescu”
din Cluj în anul 1962.
Din 1963 expune la saloanele oficiale din Cluj, Bucureşti.
Participă la expoziţii de artă plastică românească organizate
peste hotare:
1972 Rusia-Moscova
1973 Italia-Viareggia-Prato
1973 Franţa-Toulon
1974 Ungaria-Budapesta, Miskolci-Galeria
1982 Cehoslovacia-Kosice, Premiul pentru lucrarea „Reqviem pentru
Hiroshima”
1986 Jordania-Amman, invitat de Excelenţa Sa Regele Hussein al Jordaniei
pentru pictarea portretelor familiei regale.
1992 Spania-Sevilia, Concurs international de pictură.
Expoziţii personale
1970 Romania-Bucureşti
1976 Romania-Arad
1992 Olanda-Den Haag
1993 Olanda-Den Haag
1994 USA-Virginia, Roanoke, Galeria 3
1996 USA-North Carolina, Raleigh Bev’s Fine Art, inc.
Lucrări în colecţii din ţară:
Ministrul Culturii
Muzeul Naţional de Artă Bucureşti
Academia Română Bucureşti
Muzeul de Artă Cluj
Muzeul de Artă Modernă şi Contemporană din galaţi
Muzeul de Artă din Zalău
Muzeul de Artă din Bistriţa
Lucrări în străinătate:
Germania, Franţa, Ungaria, USA, Grecia, Africa de Sud, Jordania, Spania,
Olanda, Venezuela, Canada, Elveţia, şi în colecţia Regelui Hussein
al Jordaniei
V

a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Brava exagerare a lui „BORAT”
Film
alexandra VlaD
un nume cu rezonanţă pentru publicul român îi
atrage pe spectatori la o porţie sănătoasă de râs pro-
vocată de posibila asociere cu termenul însemnând
„dezgustâtor, scârbos, hidos”, dar îi confruntă cu
o comedie acidă, ofensivă şi sărată (fără legătură
cu sensul de „sare a acidului boric”) cu cele mai
bizare replici la adresa kazahilor, a americanilor, a
femeilor, a ţiganilor, a telespectatorilor, a evreilor
etc. care ar putea ofensa pe oricine e sensibil (mai
ales la drepturile minorităţilor).
Primele cadre cu imagini dintr-un sat din Kaza-
hstan, Kuçzek (cu toate că filmările au fost făcute
într-un sat dâmboviţean de-al nostru), conturează
povestea: spaţiul şi personajele care îl populează.
Fragmentele de lume sărăcăcioasă, în mizerie, dar
nu dezolantă, pentru că totul e colorat şi oamenii
sunt veseli şi cheflii, se derulează într-o succesiune
rapidă. Atenţia este îndreptată (printr-un pan shot
de la privirea de ansamlu la un detaliu uman) către
cel care dă glas poveştii şi se instituie ca personajul
principal: „Numele meu este Borat”.
El e cel care se evidenţiază din masa de oameni
(prezentaţi static numai prin prisma lui ca povesti-
tor-reporter) şi dinamizează atmosfera prin remar-
cile făcute. Descriind localitatea cu oportunităţile ei
de divertisment, te acomodezi cu această lume ana-
poda: jucătorii comici de ping-pong, ştrandul luat
şi el în derâdere prin costumul de baie croit bizar
şi neobişnuit de fosforescent, discoteca (undeva în
stradă) animată de un dans de-a dreptul amuzant
şi satisfacţia de a completa în albumul „Romantic”
colecţia cu domnişoarele la toaletă. Un comic parcă
rupt din lumea aceasta de mahala – puţin indecent
şi/sau neruşinat. Presimţi o debordare de râs
spontan şi te trezeşti cu o înjurătură spurcată atât
de românească din partea celei prezentate ca fiind
soţia lui Borat. Dar parcă - pe neaşteptate - comicul
brut începe să ţi se pară forţat şi îţi reprimă avântul
firesc de veselie, controlând o vizionare mai puţin
distrată şi mai mult distantă şi reflexivă.
+
Această nouă atitudine se potriveşte cu aspec-
tul documentar al reportajului („filmul în film”) cu
care a fost însărcinat protagonistul-reporter Borat
Sagdiyev (jucat de britanicul Sacha Baron Cohen,
starul şi autorul emisiunii Da Ali G Show) pentru
a le oferi un model de viaţă conaţionalilor săi din
Kazahstan al celei mai grozave ţări din lume – „US
and A”.
Demersul documentar şi educativ ne transpune
în spectatorii filmului documentar „BORAT” cu
subtitlul intitulat „Învăţături culturale din Ameri-
ca pentru ca toată naţia glorioasă a Kazahstanului
să profite”. Începe drumul iniţiatic şi aventura me-
+
pagina
nită să dea o lecţie kazahilor şi să rezolve proble-
mele „economice, sociale şi cele ale evreilor”. Ceva
aparent foarte serios, dar stilul documentarului nu
diferă cu nimic faţă de ceea ce deja am putut vedea
şi auzi la început.
Poezie la Adriatică
urmare din p. 15
Din contră, modul scandalos de a prezenta
(pardon! caricaturiza) lumea (nu doar cea america-
nă, pentru că nimic şi nimeni nu este scutit de in-
solenţele duse până la cinism) creşte în amploare.
Se ironizează făţiş, se admonestează modelul ame-
rican, se râde de spectatorul americanizat momit şi
delectat cu melanjuri între patetism, spirit tolerant
şi civilizat, se denigrează şi calomniază cam tot ce
iese în cale: femei, ţigani, evrei, kazahi. E pentru
unii poate prea mult „politically incorrectness”,
prea multă luare în răspăr neobrăzat (cu toate că o
astfel de satiră tăioasă cu privire la anti-semitism,
misoginism şi rasism e necesară şi comică). Dar
chiar nu avem de ce să fim ofensaţi, deşi e atât de
multă, bravată exagerare.
Astfel încât situaţiile şi replicile care par uneori
a fi fireşti, dar bizar de amuzante şi care ar fi avut o
şansă de a fi considerate o inteligentă satiră grotes-
că (ceea ce pare a fi şi intenţia), revelă un adevărat
măscărici cu rolul de a ne delecta (forţat prin ava-
lanşa de exagerări) cu tot felul de caraghioslâcuri
(repet: aglomerate şi exagerate). Poate că Borat
râde hârb de oală spartă criticându-i pe toţi ceilalţi
de cusururi pe care atât el, protagonistul, cât şi
societatea prezentată le are, dar rămâne decizia
fiecăruia de a se accepta în postura delectatului
(prăbuşindu-se de râs) sau de a ieşi la o gură de aer
şi de a se distra (şi mai teribil) auzind o înjurătură
la adresa filmului.
au fost şi serile pe-acolo. Draga de albaneză Lindita Arapi care mare noroc am avut că era deja
căsătorită prin Germania, altfel ne-am fi încurcat cam rău. Dragul de coleg al meu de cameră
de hotel, cu alură de Monte Cristo macedonean, Zoran Ancevski, care mi-a tolerat toate cele,
inclusiv sforăiturile mele cam matinale şi vorbitoare bahic despre femei. Şi, în sfârşit, dar nici
pe departe ultimul, ba mai degrabă primul pe lista bătăilor inimii mele de atunci încoace, amfitrionul
tuturor „relelor” de mai sus şi a altora pe care nu am loc aici să le mai amintesc, sufletul
acestui superb festival, prietenul şi poetul Arian Leka, un om de o mare nobleţe. Fiţi fericiţi pe
oriunde vă veţi fi găsind, dragilor, şi să ne regăsim cu bine.
Acu’ e musai să zic că nu am scris rândurile de mai sus drept recompensă a faptului că
am primit diploma de cetăţean de onoare al oraşului Durres – diplomă pe care buna mea prietenă
şi colegă la Muzeul Naţional al Literaturii Române, Ofelia Creţia, o bine şi cu îndreptăţire
traduce în româneşte, pentru uzul prietenilor, prin „cetăţean de oroare al oraşului Durex”,
fiindcă, ce-i drept, le-am cam alergat pe albanezele cele frumoase…Nu. Tot ce am scris mai sus
nu se doreşte a fi decât o caldă recomandare pentru acest superb festival, denumit Poeteka, care,
o dată pe an, primăvara, aduce poezia, în orice limbă s-ar grăi ea, pe malul Adriaticii.
.
V
V

Q şi de la Capăt
a n u l I I , n u m ă r u l 1 0 , 1 6 - 3 1 i a n u a r i e 2 0 0 7
Manifestul stângacilor
angela Kun
Motto: Stângaci din toate ţările, uniţi-vă!
o fantomă bântuie Europa (şi America).
Împotriva ei s-au aliat guverne de dreapta, reacţionare,
care vor să mai salveze ceva din lumea lor
cea dreaptă.
Istoria a fost făcută de dreptaci, adevăratul
raport antagonic ascuns de istoria oficială este
raportul dintre
dreptacii asupritori
şi stângacii
asupriţi.
Ne-am născut
într-o lume a
dreptacilor, în
care totul este
făcut pentru
ei şi împotriva
noastră. Încă
de mici ni s-a
legat mâna
stângă la spate,
© Eugen morItz
am fost loviţi
nemilos peste aceasta de către profesori, părinţi şi
bunici stângofobi şi obtuzi. Am îndurat în tăcere
umilinţe şi insulte.
Dar ceasul eliberării se apropie. Va veni momentul
în care nu ei ne vor îndrepta pe noi, ci noi
îi vom înstângăci pe ei. În locul dreptăţii lor, vom
pune stângăcia noastră! Până atunci, stângacii trebuie
să ajungă la conştiinţa lor de clasă oprimată.
Partidul stângacilor va fi tocmai conştiinţa de sine
a asupriţilor. Primele măsuri ale platformei noastre
program, sunt:
1. toate uşile din domeniul public să aiba
clanţa şi pe partea stânga (implicit şi balamaua),
astfel încât să se poată deschide şi de la stânga, nu
numai la dreapta.
2. toate şcolile au geamurile pe stânga, pentru
ca dreptacii să aiba lumină. Cerem imperios realizarea
unor geamuri pe partea dreaptă pentru a
evita discriminarea.
3. o reformă a bunelor maniere va trebui să
urmeze. Este o prejudecată să dai noroc cu mâna
dreaptă, ca şi cum norocul ar fi doar de partea
dreptacilor. De asemenea, doamnele şi domnişoarele,
ar trtebui să întindă ambele mâini pentru a le
fi sărutate.
4. o reformă de profunzime ar cere schimbarea
regulilor de scriere, astfel încât să nu se mai
presupună că ar fi natural să scriem de la stânga
la dreapta, ca şi cum orientarea spre dreapta ar fi
singura justă. Stângacii să aibă dreptul să scrie de
la dreapta spre stânga. De asemenea, orice carte
sau caiet ar trebuie să poată fi deschise nu doar de
la deapta spre stânga, ci şi de la stânga la dreapta.
5. să se liberalizeze circulaţia maşinilor cu
volanul pe dreapta, deoarece nu numai stângacii
trebuie să sufere volanul pe stânga, ci şi dreptacii
să sufere volanul pe dreapta. În mod simetric, în
Anglia considerăm că este o discriminare ca stângacii
să nu beneficieze, dacă vor, de volanul pe
partea stângă.
6. o reformă decisivă va trebui să privească
limbajul. Acest vehicul privilegiat al discriminării
stângofobe. Astfel se vor interzice cuvinte şi expresii
profund insultătoare din stereotipiile dreptacilor,
cum ar fi cuvântul „stângaci“ cu sensul de
„neîndemânatic“ (ca şi cum mâna stânga nu ar fi o
mână), şi când spui că ceva este la „îndemană“ sar
subînţelege că e vorba doar de mâna dreaptă.
Nu înţelegem de ce dreptunghiul nu putea să
se numească „stâng-unghi“. Unghiul de nouăzeci
de grade este apanajul dreptacilor? Adică noi
stângacii nu putem să trasam un unghi riguros?!
Deasemenea expresia „a avea două mâini
stângi“ care, în loc sa fie privită ca un titlu de
glorie (Leonardo
da Vinci era
stângaci!) este
privită de către
p r e j u d e c ă ţ i l e
stângofobe ca şi o
adevărată mutilare.
Nu ne supară,
însă, prejudecata
că stângacii ar fi
mi-am Pus întrebarea asta de zeci de ori,
căci vorbitul tare este una din trăsăturile care îi
identifică pe ţigani în forfota oraşului. Ţiganii
vorbesc tare doar între ei, atunci când îşi spun
lucruri pe care numai ei le pricep, când discută
probleme interne în faţa magazinelor şi atelierelor
„Bijuteria”, când întreabă dacă nu cumva
„doriţi aur, verighete” ori în preajma pieţelor
unde se plimbă într-un perimetru redus, de
colo-colo, ca nişte sentinele în post şi te anunţă
că achiziţionează „cupoane agricole, bonuri
de masă, cupoane, cupoane!”. Atunci vorbesc
normal, ba chiar cu voce scăzută. Imediat ce se
adună în grup, vocile lor se aud de departe.
Când grupul e în mişcare, bărbaţii merg în
faţă ca nişte cocoşei, urmaţi îndeaproape şi sâcâiţi
permanent de găinuşele colorate şi sfătoase.
Îmbrăcaţi în negru, cu pălării cu boruri largi şi
cu mustăţi răsucite în sus, ţiganii păşesc cu vârful
pantofilor spre exterior, se deplasează ca nişte
balerine ori ca nişte Chaplini sobri. Bastonul
(când îl poartă) nu are vreo utilitate. E legănat
lejer, ca în amintirea biciului cu care odinioară
mânau caii, ca un rest al unui reflex de care nu
se pot debarasa. Pirandele, în rochii înflorate, bat
din meliţă în spatele bărbaţilor. Din timp în timp,
aceştia se întorc cu mâna ridicată, gata să lovească,
strigă şi ei, ameninţător, cu o voce guturală.
Femeile îşi agită fustele, îşi feresc puradeii şi îşi
întrerup vociferarea. Ţipă scurt, speriate, dar
cred că doar mimează frica, că doar fac o pauză
de respiraţie, pentru că imediat reiau tărăboiul
cu şi mai mare avânt. E drept, nici lovitura bărbatului
nu soseşte sau, dacă vine, e trucată, ca în
filme. Când grupul stă pe loc, femeile se dispun
în semicerc, iar bărbatul coordonează tămbălăul
ca un dirijor.
Am văzut nenumărate astfel de „cete ale
lui Piţigoi, dai într-unul, ţipă doi”. M-am oprit
şi am aşteptat ca scandalul să degenereze în
bătaie, căci mi s-a părut că tonul plin de agresivitate
aşa ceva prevesteşte. Poziţiile, după
vorbă, par întotdeauna la ţigani, ireconciliabile.
Şi totuşi, discuţia continuă pe muchie de cuţit
multă vreme, pendulând ca într-un joc între
pagina
mai inteligenţi, întrucât aceasta este o prejudecată
corectă.
Cuvinte care ţin de idealul ideologic al asupritorilor,
trebuie interzise şi înlocuite cu termeni
neutri. De exemplu: „dreptate“, sau „Facultatea
de Drept“, sau „a îndrepta“, emanaţii periculoase
ale imaginarului dreptocentric, care sugerează în
mod perfid că justiţia ar fi întotdeauna de partea
dreptacilor. Ideologiile de dreapta ar trebui ca
atare interzise, deoarece, prin însăşi numele lor
au servit întotdeauna intereselor clasei asupritoare
a dreptacilor.
Secole de asuprire ne-au învăţat că noi nu
avem drepturi, acum realizăm că era normal
într-o lume a dreptacilor, ca stângacii să nu aibă...
drepturi. A sosit însă momentul, ca şi noi să ne
cerem stângurile sub forma unei Carte a Stângurilor
Omului, prin care să dăm cu stângu-n dreptu´.
A sosit ceasul ca istoria să facă stânga-mprejur!
De ce vorbesc ţiganii tare
© oana PoP
ceartă şi bătaie. Între români, o astfel de ceartă
s-ar lăsa cu siguranţă cu pumni şi capete sparte,
căci românii nu ridică vocea cât timp mai au argumente
sau cât timp nu şi-au terminat de băut
argumentele.
Când trece pe stradă un astfel de bulgăre colorat
şi arţăgos, trecătorii se trag la o parte, îi fac
loc. Însă, niciodată un astfel de ghem de strigăte
nu-şi revarsă agresivitate în afară. Ţiganii par
a trece pe stradă ca pe nişte insule plutitoare,
departe de lumea din jur. Când ajung să supere
întâmplător pe cei din jur, îşi cer scuze: ”Ştiţi,
aşa suntem noi!”
O vreme am crezut că vorbitul tare este o
reminiscenţă de pe vremea când făceau conversaţie
de la o căruţă la alta. Apoi, am presupus
că ţiganii au auzul mai slab. Nu am exclus nici
mândria de a fi altfel decât ceilalţi. Am pus
mania asta a lor pe seama laşităţii, strigătele lor
fiind un fel de armă de apărare, un fel de a face
în ciudă proverbului „Câinele care latră nu muşcă”.
O prietenă a fost de părere că „nu le pasă.
Şi-şi bagă picioarele în lumea asta nenorocită”.
Cert este că, la fel cum nu renunţă la portul lor,
cum nu se adapteză la modele vestimentare, şi
nu din lipsă de bani, ţiganii nu renunţă în ruptul
capului la a-şi purta vocile date la maximum dea
lungul străzilor, ca pe nişte stindarde sonore.
Totuşi, de ce vorbesc ţiganii tare? Nu ştiu.
V
(i.m.)
ISSN 1842-0931