sufletul poate ca a plecat deja, sau de a nu mai continua administrarea medicatiei care nu ajuta decat la anihilarea tuturor simturilor... Poate ca legiuitorul roman ar trebui sa aiba curajul unei atitudini transante si sa inlature povara unei posibile acuzatii penale care apasa asupra medicului care intelege intr-adevar durerea sau neputinta muribundului. Standardele terapeutice – conform legislaţiei române în vigoare – sunt cele stabilite prin ghidurile de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional sau, în lipsa acestora, prin standardele recunoscute de comunitatea <strong>medical</strong>ă a specialităţii respective. Legislatia recenta (Norma metodologica de aplicare a titlului XV „Raspunderea civila a personalului <strong>medical</strong> si a furnizorului de produse si servicii <strong>medical</strong>e, sanitare si farmaceutice” din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii) precizeaza obligatia furnizorilor de servicii <strong>medical</strong>e de a respecta standarde europene recunoscute de comunitatea <strong>medical</strong>a a specialitatii respective, standarde ce vor putea fi actualizate periodic, in functie de dezvoltarea stiintifica <strong>medical</strong>a. Cunoastem lacunele legate atat de lipsa ghidurilor de practica <strong>medical</strong>a, cat si lipsa de coerenta a opiniilor <strong>medical</strong>e legate de un standard de practica al comunitatii specialitatii <strong>medical</strong>e ce ar putea fi supusa dezbaterilor. Cat despre experti, cunoastem, de asemenea, si atitudinea partinitoare a medicilor chemati sa opineze pe marginea „slabiciunilor” profesionale ale colegilor lor. De aceea indraznim sa speram ca se va lua initiativa, cel putin la nivelul Colegiului Medicilor din Romania, in vederea unor traduceri si adaptari ale ghidurilor de practica la nivel european, pentru a se putea evita, pe viitor, confuziile, in ipoteza unor litigii. In acelasi sens, consideram ca ar fi binevenita acceptarea expertilor straini pentru comentarii avizate cu valoare probatorie, in instantele competente, tocmai pentru trasarea cu claritate a acelorasi standarde de practica <strong>medical</strong>a; sau, in cazul unor neintelegeri, in cauzele complexe, ar trebui sa existe macar posibilitatea convocarii unor comisii internationale, europene. Mentionam ca, in prezent, singurii experti acceptati atat de comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, cat si in instanta, sunt cei inscrisi pe listele nationale de experti <strong>medical</strong>i. Metodele parajudiciare sunt, cu exceptia medierii, cel putin deocamdata, insuficient reglementate pentru a putea asigura coerenta solutionarii diferendelor ocazionate de functionarea deficitara a raporturilor de tipul medic-pacient. Prin prisma argumentelor si contraargumentelor ce le sunt caracteristice, aceste metode ar putea constitui insa, cu o transformare minima a legislatiei specifice, solutii demne de analizat si de pus in practica. Daca legiuitorul a avut in vedere astfel de posibilitati - si faptul ca a mentionat atat concilierea, cat si solutionarea amiabila a conflictelor intre stipulatiile legislatiei speciale ne creeaza aceasta convingere – ar trebui sa faca si efortul de a armoniza prevederile normative in acest sens. Un ultim impuls incercam sa dam, si pe aceasta cale, asiguratorilor, dintr-o dubla perspectiva: (i) pentru a-i convinge sa restructureze in termeni decenti clauzele contractelor de asigurare de raspundere civila profesionala obligatorie pentru medici, farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei <strong>medical</strong>e, pentru a permite conditiile minime ale unei negocieri rezonabile in ipoteza 36
producerii unui prejudiciu, si (ii) pentru a fixa conditii acceptabile care sa incurajeze incheierea politelor de asigurare civila profesionala facultativa atat de catre cadrele <strong>medical</strong>e, cat si de catre unitatile sanitare publice sau private. In fond, tot companiile de asigurari vor avea de castigat... Si nu se stie niciodata cine si cand ajunge in ipostaza de pacient – victima. 37