Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

sufletul poate ca a plecat deja, sau de a nu mai continua administrarea
medicatiei care nu ajuta decat la anihilarea tuturor simturilor...
Poate ca legiuitorul roman ar trebui sa aiba curajul unei atitudini transante si
sa inlature povara unei posibile acuzatii penale care apasa asupra medicului
care intelege intr-adevar durerea sau neputinta muribundului.
Standardele terapeutice – conform legislaţiei române în vigoare – sunt cele
stabilite prin ghidurile de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel
naţional sau, în lipsa acestora, prin standardele recunoscute de comunitatea
medicală a specialităţii respective. Legislatia recenta (Norma metodologica de
aplicare a titlului XV „Raspunderea civila a personalului medical si a
furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice” din
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii) precizeaza obligatia
furnizorilor de servicii medicale de a respecta standarde europene recunoscute
de comunitatea medicala a specialitatii respective, standarde ce vor putea fi
actualizate periodic, in functie de dezvoltarea stiintifica medicala.
Cunoastem lacunele legate atat de lipsa ghidurilor de practica medicala, cat si
lipsa de coerenta a opiniilor medicale legate de un standard de practica al
comunitatii specialitatii medicale ce ar putea fi supusa dezbaterilor. Cat despre
experti, cunoastem, de asemenea, si atitudinea partinitoare a medicilor
chemati sa opineze pe marginea „slabiciunilor” profesionale ale colegilor lor.
De aceea indraznim sa speram ca se va lua initiativa, cel putin la nivelul
Colegiului Medicilor din Romania, in vederea unor traduceri si adaptari ale
ghidurilor de practica la nivel european, pentru a se putea evita, pe viitor,
confuziile, in ipoteza unor litigii. In acelasi sens, consideram ca ar fi
binevenita acceptarea expertilor straini pentru comentarii avizate cu valoare
probatorie, in instantele competente, tocmai pentru trasarea cu claritate a
acelorasi standarde de practica medicala; sau, in cazul unor neintelegeri, in
cauzele complexe, ar trebui sa existe macar posibilitatea convocarii unor
comisii internationale, europene.
Mentionam ca, in prezent, singurii experti acceptati atat de comisia de
monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, cat si in
instanta, sunt cei inscrisi pe listele nationale de experti medicali.
Metodele parajudiciare sunt, cu exceptia medierii, cel putin deocamdata,
insuficient reglementate pentru a putea asigura coerenta solutionarii
diferendelor ocazionate de functionarea deficitara a raporturilor de tipul
medic-pacient. Prin prisma argumentelor si contraargumentelor ce le sunt
caracteristice, aceste metode ar putea constitui insa, cu o transformare minima
a legislatiei specifice, solutii demne de analizat si de pus in practica. Daca
legiuitorul a avut in vedere astfel de posibilitati - si faptul ca a mentionat atat
concilierea, cat si solutionarea amiabila a conflictelor intre stipulatiile
legislatiei speciale ne creeaza aceasta convingere – ar trebui sa faca si efortul
de a armoniza prevederile normative in acest sens.
Un ultim impuls incercam sa dam, si pe aceasta cale, asiguratorilor, dintr-o
dubla perspectiva: (i) pentru a-i convinge sa restructureze in termeni decenti
clauzele contractelor de asigurare de raspundere civila profesionala obligatorie
pentru medici, farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei medicale,
pentru a permite conditiile minime ale unei negocieri rezonabile in ipoteza
36