Malpraxisul medical - "Gr.T. Popa" Iasi

discutiilor, obiectivitatea, transparenta si impartialitatea, precum si costurile reduse
ocazionate de solutionarea cauzei, mai ales prin raportare la procedurile clasice in
instanta.
Legea speciala romana privind reforma in domeniul sanatatii (95/2006) nu
pare a avea o atitudine binevoitoare fata de astfel de proceduri extrajudiciare. Astfel,
se precizeaza ca „procedura stabilirii cazurilor de malpraxis (pe cale disciplinara –
n.n.) nu impiedica liberul acces la justitie potrivit dreptului comun” (art. 673 alin. 2).
Mai mult, „intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul
sesizarii instantei, este confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre persoana
care a facut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de
conciliere” (art. 674 alin. 1 si 2).
Legiuitorul roman nu precizeaza cu nici o ocazie insa in ce ar putea consta o
astfel de procedura de conciliere, cand poate fi aceasta accesibila partilor si in ce
conditii. Consideram ca procedura de conciliere prealabila stabilita de procedura
civila romana conform art. 720 ind. 1 C. pr. civ. in materie comerciala nu poate fi
adaptabila si aplicabila si in cazul litigiilor de natura medicala.
In privinta celorlalte proceduri extrajudiciare, legea speciala privind reforma
in domeniul sanatatii nu face nici un fel de referiri, insa prevederile de drept comun in
materie – respectiv Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de
mediator, precum si prevederile Codului de procedura civila roman privind arbitrajul,
art. 340 – 371 – pot fi interpretabile si aplicabile si in contextul conflictual ocazionat
de acordarea ingrijirilor medicale in mod necorespunzator.
CAP. VI ASIGURARI, DESIGUR.
Pentru a putea fi posibila recuperarea prejudiciului produs pacientului prin
incalcarea obligatiei profesionale de catre personalul medical, cu sau fara incidenta in
cauza si a raspunderii unitatii medicale, este necesar ca atat cadrele medicale, cat si
unitatile sanitare sa incheie asigurari de raspundere civila. Ca si conditie obligatorie
pentru angajare, legea speciala prevede ca „persoanalul medical (...) care acorda
asistenta medicala, in sistemul public si/sau in cel privat (...) va incheia o asigurare de
malpraxis pentru cazurile de raspundere civila profesionala pentru prejudiciile cauzate
prin actul medical.” Despagubirile se acorda indiferent de locul unde a fost acordata
asistenta medicala.
Legiuitorul stabileste, doar cu usoare inadvertente de exprimare, cadrul legal
general in care urmeaza sa fie stabilite incheierea asigurarilor pentru malpraxis
medical si acordarea despagubirilor. Sunt aplicabile atat prevederile capitolului V
(Asigurarea obligatorie de raspundere civila profesionala pentru medici, farmacisti si
alte persoane din domeniul asistentei medicale) din titlul XV din Legea 95/2006
privind reforma in domeniul sanatatii, Norma metodologica din 12.03.2007 de
aplicare a titlului XV „Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de
produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice” din legea sus-mentionata, dar si
Legea 179/2006 pentru completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si
reasigurarile in Romania, cu referire stricta la asigurarile de raspundere civila
profesionala pentru medici, farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei
medicale.
Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le
plateasca, cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata, fie persoanei sau
33